Sweet Modica

TIPĂREȘTE

Totul a inceput acum sapte ani tot in luna noiembrie, cand am vizitat pentru prima oara Modica...

Pentru aproximativ doua ore, poate chiar mai putin.

Mai exact, am oprit cateva minute pe Corso Umberto I sa vedem daca putem vizita Chiesa di San Pietro care impreuna cu Duomo di San Giorgio sunt “capetele de afis “ ale obiectivelor turistice din oras. Era deschis doar la Dom. Am ratacit pe cateva stradute din apropiere si cam asta a fost tot ne-am vazut de drum, mai departe.

De atunci nu mi-am dorit decat sa ma reintorc!!!

De ce?

M-a uimit si pe mine fascinatia pe care o am pentru acest orasel. Stiu doar ca acolo simt altceva …

Daca Sicilia, in sine, ocupa un loc special in inima mea. Modica ocupa aproape tot sufletul!

Greu de explicat o senzatie in cuvinte potrivite. Chiar mai greu, sa o impartasesti cititorului. Sau ascultatorului. Asa ca, in loc sa stau si sa caut, poate este mai bine sa “punctez”cateva din parerile si impresiile culese la fata locului impreuna desigur cu nelipsitele fotografii.

Centrul istoric - aceelasi cu centrul orasului, are particularitatea ca este reprezentat de o strada - Bulevardul Corso Umberto I care separa orasul in doua jumatati aproape egale. Rasfirate pe pantele celor trei coline, constructiile plasate in amfiteatru, ”atarna” deasupra strazii principale. intr-un pitoresc absolut remarcabil.

Pentru ca Modica cea veche se imparte la randul ei in Modica Bassa si Modica Alta. Amandoua la fel de fermecatoare, ramase neschimbate de cel putin cativa zeci de ani... contemporane, probabil, cu primele filme ale cinematografiei italiene. Doar asa imi pot explica, de ce, plimbarea pe stradutele inguste si intortochiate, asemeni unor ate incalcite, seamana cu o calatorie inapoi in timp.

adunata un jurul arterei principale, se mandreste cu un numar impresionant de magazine ce comercializeaza celebra Ciocolata de Modica. Unica datorita modului de preparare, dupa o reteta a vechilor azteci, adusa aici de spaniolii si pastrata neschimbata de localnici de-a lungul catorva sute de ani. Varietatea de arome este inimaginabila, peste 40 de sortimente numarate din curiozitate. Dintre care am ridicat la rang de favorita iasomia.

De mentionat, merita nu doar Festivalul Ciocolatei si Muzeul dedicat tot acesteia, ci si cateva locatii precise, cum ar fii: Antica Dolceria Rizza, Antica Dolceria Bonajuto si Cafe del Arte de unde poate fii degustat sau cumparat “ faimosul dulce”.

O alta atractie culinara, sunt biscuitii cu umplutura din carne de vita si ciocolata, al caror nume -. mpanatigghi- nu doar ca se rosteste mai greu... dar este dificil si de tinut minte. Vegetarienii au la dispozitie varianta in care vinetele inlocuiesc carnea.

Pentru o mai buna perspectiva asupra frumoasei Chiesa di San Pietro, urcam pe recent renovata Scalita dei Barbieri, a carei intrarea ascunsa de un portal, este vis-a-vis de biserica. Scarile ne poarta aproape pieptis printr-un labirint de locuinte, pe mult prea multe trepte spre varful colinei, de unde intradevar, privelistea celor doua biserici simbol ale orasului rasplateste efortul depus. Stropul de magie vine doar o data cu lasarea intunericului, atunci cand luminile becurilor poleiesc fatadele, ispitind turistul.

Osteria dei Sapori Perduti merita din plin o scurta oprire, pentru masa de pranz, inainte de a lua cu asalt

pentru ca doar asalt se poate numi drumul pana la Pizzo Belvedere. Mica terasa ascunsa, de unde Modica se desfasoare in toata splendoarea. Drumul pana aici urca si iar urca, pe trepte si strazi in panta, pe sub minunatele balcoane baroce, pe langa nenumaratele pallazzo cu porticuri sculptate in piatra, punand la grea incercare sistemul muscular si ritmul respiratiei. Mai mari sau mai mici cu fatade simple din piatra, bisericile stau raspandite printre locuinte, uneori trecand aproape neobservate.

Primul popas este casa poetului Salvatore Quasimodo, laureat al premiului Nobel.

Urmatorul, este la Domul di San Giorgio, care domina, cu inaltimea celor peste 40 de metri ai fatadei, ca un mult prea elegant stapan, orasul. Pentru ca barocul sicilian isi face din plin datoria, Domul este inconfundabil. si de neuitat. Racoarea din interior este binevenita. Altarul din argint sculptat si meridianul sapat in podeaua sa sunt doar doua din atractiile interiorului.

Frumosul Palazzo Poli de alaturi, ii tine de urat de peste o suta de ani.

Ultima oprire si ultimele trepte - Chiesa di San Giovanni Evanghelista. De aici, doar cativa pasi, din fericire in linie dreapta, ne despart de

care ofera, cu siguranta, cea mai frumoasa panorama a orasului. De acolo de sus, privesti fara sa te saturi si intelegi de ce Modica se afla in Patrimoniu UNESCO alaturi de alte sapte orase, cunoscute sub denumirea de Orasele Barocului din Val di Noto. Imaginea este sublima!

Ultima recomandare pe care o fac se refera la cazarea in apartamentul I Balconi sul Barocco, locatie perfecta din toate punctele de vedere.

---

VIZUALIZĂRI: 5485 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI