La pas cu umbrela prin Praga

TIPĂREȘTE

Asa cum povesteam si in articolul din categoria "cazare", la inceputul lui mai am petrecut cateva zile in Praga, din pacate in marea majoritate a timpului trebuind sa ne "strecuram" printre aversele de ploaie. Dar atunci cand nu te grabesti nicaieri si cand esti hotarat sa te simti bine orice ar fi, nu este un prea mare inconvenient.

In primul rand am fost asa de fericiti ca am gasit o cazare cu parcarea inclusa, incat nu am miscat masina din loc din momentul sosirii si pana la plecare.

Hotelul fiind pozitionat pe Str Opletalova, adiacenta piatetei Wenceslas (Václavské náměstí), am avut posibilitatea sa mergem pe jos in majoritatea locurilor de interes turistic, dar si la unele din sumedenia de cafenele si restaurante de pe arterele principale sau mai retrase.

Fiind inceput de mai, erau destul de putini turisti, asa ca am putut sa vizitam foarte multe locuri fara sa ne inghesuim sau sa stam la cozi interminabile, asa cum se intampla in plin sezon. Hotelul nu a avut micul dejun inclus, deci primul drum dimineata era intr-una din cafenelele de pe bulevardul Vaclav.

Ce placere sa vezi cum toti praghezii intra grabiti sa-si comade o cafea "on the go" in drum spre serviciu sau scoala, iar tu sa stai sa-ti savurezi linistit cafeaua si croissantul, ca doar nu ai ora fixa la nici unul dintre obiective! Noi nu suntem dintre acei turisti "la norma" care pleaca de acasa cu lista de "must see" si nu se declara satisfacuti decat cand au bifat tot de pe lista.

Piata veche a orasului este o zona pe care nu trebuie sa o rateze nimeni care ajunge in Praga. Cand intri in aceasta zona, ai senzatia ca te-ai intors in timp cu zece secole. Ce secrete stiau constructorii cehi din secolul al zecelea de au fost in stare sa construiasca aceste cladiri peste care timpul pare ca nu a trecut!

Nu este un stil unitar, dar tocmai acest amestec de stiluri: gotic, baroc, rococo, si varietatea culorilor ii dau farmecul deosebit. Daca ti-e foame, in piata sunt o sumedenie de restaurante cu mesele scoase „in strada” unde poti lua pranzul, bea o cafea sau manca o inghetata (chiar si pe ploaie!) admirand cladirile din jur: Palatul Kinsky, catedrala gotica Tyn, biserica Sf. Nicholae sau sa admiri ceasul astronomic de pe zidul primariei, cel mai vechi ceas inca in functiune.

Desi am trecut de mult de faza de a cumpara diverse suveniruri de prin toate locurile pe unde ne ducem, in aceasta piata, intr-unul din nenumaratele magazine, am gasit un splendid suport de lumanare din portelan biscuit (vezi foto) care ne incanta noptile inainte de a adormi.

Avand norocul sa prindem si cateva ore de vreme frumoasa, am luat funicularul care ne-a dus pana pe dealul Petrin, un parc superb, cu multe specii de plante foarte decorative si inconjurat de palcuri de padure. Pe dealul Petrin se afla si un turn similar cu turnul Eiffel, dar bineinteles mult mai mic. Nu am urcat in turn, atat din cauza vremii, cat si din cauza aglomeratiei. In schimb, am vizitat Casa Oglinzilor unde ne-am distrat de minune, vazandu-ne multiplicati in toate directiile, alungiti, presati, ondulati, taiati in fragmente...

M-am trezit deodata cu o „armata” de soti in jurul meu, ceea ce m-a facut sa apreciez realitatea mai mult. Unul mi-ajunge, nu-mi trebuie o armata! Dar vorbind de realitate, o data iesiti din Casa Oglinzilor am dat iar de realitatea ploioasa de afara si ne-am refugiat intr-un restaurant sa mancam de pranz. Am stat pe o terasa afara, dar avand in jurul nostru lampi de incalzire a teraselor si pe fiecare scaun cate o paturica pe care ne-am pus-o pe genunchi. Ce placere sa stai infasurat in patura, sa mananci un peste bun si sa privesti ploaia care nu mai conteneste.

Evident ca nu poti merge la Praga, fara sa vizitezi castelul. Cand am coborat de pe dealul Petrin pe jos prin padure (desi platisem funicularul dus-intors), am vazut in departare, pe celalalt deal Castelul. Am hotarat ca e prea mult pentru o zi si am lasat vizitarea castelului pentru ziua urmatoare.

Asa cum este acum, el a suferit foarte multe adaugiri fata de cladirea initiala, dar e interesant de stiut ca acest castel, aflat in varful unui deal care strajuieste Praga, este inscris in Cartea Recordurilor ca fiind cel mai mare edificiu antic din lume. Nu poate fi vizitat decat partial, pentru ca intr-o aripa a aceastei cladiri se afla si resedinta presedintelui. Motiv pentru care am si fost amanuntit „perchezitionati” la intrare. Din pacate, din cauza umezelii si a frigului eu am facut o alergie ciudata la frig si n-am putut sa ma bucur de aceasta vizita si de frumoasul parc al castelului, fiind prea ocupata sa ma scarpin tot timpul. Si i-am stricat si ziua sotului meu!

Dar nu-i nimic, ca ne-am retras intr-unul din restaurantele din zona, unde cehii, mandri de berea lor, nu vindeau decat bere ceheasca. Am baut un Pilsner Urquell care nu are nimic in comun cu Pilsnerul de la noi si ne-am delectat cu un fel de mancare nelipsit din nici unul dintre restaurantele in care am fost – ciolan la protap. Ti se aduce pe masa un mic protap in care este infipt un ciolan intreg si din care comesenii isi taie feliute. Ciudat, dar creaza o atmosfera de intimitate si buna dispozitie. Ospatarii sunt foarte comunicativi, relaxati, prietenosi. In restaurante nu este muzica „sa-ti sparga urechile”, dar toata lumea e vesela si se creaza un „zumzet” foarte relaxant.

Se spune ca Praga este unul dintre cele mai frumoase orase. Este frumos, dar cred ca mie mi-a placut mai mult Budapesta. De altfel, cele doua orase au foarte multe similitudini. Nenumaratele poduri de pe Vltava, dintre care cele mai vestite sunt podul Carol (Karluv Most) si podul legiunii (Legii Most) mi-au adus aminte de cele cinci poduri peste Dunare din Budapesta, care ca si la Praga, leaga dealul pe care este construit castelul de restul orasului. Accesul la castel se face pe podul Carol pe care este intotdeauna o aglomeratie pestrita de localnici, turisti, vanzatori ambulanti, „pictori”, instrumentisti...

Din pacate, atunci cand am vizitat Praga, nu stiam ca am sa intru in comunitatea AFA, deci nu va pot furniza informatii legate de numele restaurantelor prin care am fost, preturi, etc... Alta data voi avea grija sa-mi notez sau sa memorez si lucruri de genul acesta, spre beneficiul celorlalti membri AFA. Deocamdata, nu am facut decat sa redau, asa cum m-am priceput si asa cum am perceput eu, atmosfera pragheza.

---

VIZUALIZĂRI: 3980 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI