Praga Magica – o călătorie în poveste

TIPĂREȘTE

Am vizitat pentru prima oară Praga în vara anului 2010, cu ocazia unui concediu împărţit între Austria şi Cehia, iar cele doar 2 zile alocate frumoasei capitale a Cehiei au fost de ajuns pentru a înţelege că trebuie să ne mai întoarcem cândva. Dar timpul are propriile lui planuri şi, deşi am părăsit oraşul cu gândul că vom reveni cât de curând, uite că au trecut aproape 5 ani fără să ne putem îndeplini dorinţa. Prea departe pentru o ieşire de weekend, prea puţine zile libere, prea multe alte locuri noi pe care visam să le vedem, prea aşa, prea pe dincolo, de zici că eram în reclama coanei Chiva, nu alta :))

Aşa că în momentul în care ni s-a ivit ocazia unui transport gratuit până la destinaţie suprapus cu cateva zile libere de la birou, am acceptat din prima secundă cu mare bucurie. Rezervarea am facut-o la City Club Prague şi în dimineaţa (sau mai degrabă spre prânzul) zilei de joi, 23 aprilie, îngroşam rândul la vama Cenad, cu direcţia Praga.

Praga are deja peste 90 de impresii pe AFA, unele foarte bine documentate, aşa încât orice tentativă de descrie diferite obiective cu lux de informaţii ar plictisi şi o să mă feresc de acest lucru. Vreau să vă prezint în schimb o propunere de itinerariu de 4 zile în Praga, primele 3 dedicate celor 3 zone istorice renumite ale oraşului, Staré Město, Malá Strana şi Nové Město, iar a 4-a, magnificei Zoo Praha, pe care am vizitat-o în 2010, dar despre care profit de ocazie să vă spun câteva cuvinte acum. În fiecare din aceste zile am încercat să descoperim puţin câte puţin din farmecul Pragăi, atât prin prisma obiectivelor turistice cât şi a gastronomiei şi a detaliilor mai puţin vizibile, observând obiceiurile şi rutina de zi cu zi a locuitorilor. Şi cred ca la sfârşitul celor 4 zile i-am înţeles secretul şi am desluşit ce o diferenţiază şi o aşază deasupra altor oraşe poate la fel de frumoase şi chiar mai îngrijite.

Aşadar echipaţi-vă cu încălţăminte comodă, aleile în majoritate mărunt pavate ale Pragăi sunt frumoase, dar deloc confortabile pentru papuci cu talpă subţire, gen sandale, balerini etc. Si mai ales foarte alunecoase pe ploaie. Nu vreau sa-i descurajez pe cei comozi din fire, există întotdeauna varianta metroului, ale cărui 3 linii, verde (A), galbenă (B) şi roşie (C) ajung în toate zonele de interes turistic ale Pragăi, fiind dublate de o bună reţea supraterană de transport în comun.

Staré Město sau Oraşul Vechi este locul spre care se îndreaptă orice turist nou venit în Praga, fie că a sosit într-un tur organizat sau pe cont propriu. Bineînţeles că şi noi am urmat obiceiul, aşa încât prima zi de şedere în Praga a fost dedicată centrului istoric, extrem de ofertant în materie de obiective turistice şi nu numai. Restaurantele, cafenelele, magazinele de suveniruri sau bijuterii selecte stau aliniate cu zecile pe străduţele ce converg spre piaţa centrală Staroměstské náměstí, cel mai aglomerat loc al Pragăi, ticsit de turisti şi (fapt ce mi-a plăcut foarte mult) de localnici de toate vârstele, sorbind cu poftă dintr-o halbă de bere şi savurand preparate traditionale la câte-o terasa ultracentrală (aici mai mult turiştii) sau pe străduţele alăturate (cu precădere localnicii) la preţuri uneori de 2 ori mai mici. Cele mai importante atracţii ale pieţei centrale le stiţi cu siguranţă, iar daca nu le ştiţi, le veţi bănui încă de la prima vedere. Una dintre ele este Týnský chrám sau Týn Church sau Biserica Sfintei Fecioare dinainte de Týn, cam asta ar fi traducerea în limba română. Construită în secolul al XIV-lea, biserica este unul din cele mai frumoase exemple de arhitectură gotica din Praga şi dintre toate cladirile văzute, aceasta e de departe preferata mea, probabil datorită turnurilor-clopotniţă ce te transpun în poveştile cu castele. Ca o curiozitate, cele două turnuri ale sale de 80 de metri înălţime, deşi la prima vedere par identice, în realitate nu sunt. Unul dintre ele este puţin mai mare şi mai în faţă decât celălalt, simbolizând latura masculină sau capul familiei, lucru destul de greu de remarcat dacă nu-l ştiţi dinainte. Intrarea se face printr-un culoar, pe lângă construcţiile ridicate ca un paravan înaintea bisericii şi care-i aduc în opinia mea un plus de spectaculozitate. Şi dacă o vedeţi pe timp de zi şi vă place, staţi să o vedeţi noaptea, e cu adevarat de poveste, de-ţi vine să te aşezi pe o bordură şi să adormi privind-o, sprijinit de una din maiestoasele clădiri ce străjuiesc piaţa.

În cealaltă parte a pieţei, din oră în oră, toate privirile sunt atrase în sus, spre turnul Primăriei Vechi, unde Pražský orloj sau Ceasul Astronomic işi scoate la defilare personajele, neobosit de secole. În realitate a obosit de vreo 2 ori de-a lungul timpului, dar acum părea la fel de tânăr şi punctual ca după prima secundă numărată. Dupa ce luaţi parte la spectacol, nu plecaţi fără a urca pentru câteva minute în turn, pe scara interioară sau cu liftul, panorama Pragăi de la cei 70 de metri înălţime este extraordinară şi oferă o perspectivă nouă asupra întregii pieţe centrale şi, mai ales, asupra bisericii Týn.

Lângă Primaria Veche se află o altă biserică impozantă, de această dată în stil baroc, construită în anul 1730 şi dedicată Sfântului Nicolae. Din păcate am gasit-o în renovare, cu faţada acoperită, aşa că nu ne-a ramas decât să ne imaginăm cam ce se ascunde în spatele schelei şi să aşteptăm data viitoare când o vom mai întâlni. Pâmă atunci rămânem cu imaginea ei de acum 5 ani, când, fie vorba-ntre noi, nu părea deloc ponosită sau în nevoie de renovare.

La nordul Oraşului Vechi se află cartierul evreiesc Josefov, care găzduieşte pe străduţele sale întortocheate o serie de sinagogi care mai de care mai interesante (Sinagoga Veche-Nouă, Sinagoga Spaniolă, Sinagoga Klausová, Sinagoga Pinkas). O altă emblemă a cartierului evreiesc este Rudolfinum, situat pe malul Vltavei în piaţa Jan Palach, o clădire în stil neo-renascentist construită în anul 1880, care a avut de-a lungul timpului mai multe funcţiuni, printre care şi cea de sediu al Parlamentului Cehoslovaciei între cele două războaie. Acum este casa Orchestrei Filarmonice a Cehiei şi a galeriilor de artă contemporană Rudolfinum. Deşi acum cartierul Josefov degajă o atmosferă boemă, ororile trăite pe acele străduţe din ghetoul praghez sunt încă vii în memoria micii comunităţi evreieşti ce a ramas în Praga.

Prašná brána (Turnul pulberăriei) este una din cele 13 porţi de intrare în Staré Město, iar acum face legătura dintre Oraşul Vechi şi Oraşul Nou. În jurul lui stau aliniate o mulţime de maşini de epocă, pregătite să ofere turiştilor un tur complet al Oraşului Vechi, într-o atmosferă romantică şi inedită. De asemenea, găsiţi aici un centru de închirieri de segway-uri, mi s-au parut extrem de populare în Praga. Lângă turn veţi remarca o clădire splendidă în stil neo-baroc, cu acoperiş verde de tip cupolă, Obecní dům (Casa municipală), legată de turn printr-un culoar de trecere.

Clădirile istorice din Staré Město adăpostesc şi câteva muzee interesante, eram pregătiţi să le trecem pragul în cazul în care vremea se strica prea tare, însă nu a fost cazul, aşa că ne-am hotărât sa vedem doar Muzeul figurilor de ceară. Biletul pentru un adult costă 160 coroane, adică în jur de 25 lei. Ştiam deja că nu se ridică la nivelul muzeelor similare din Europa, însă având în vedere ca nu mai văzusem aşa ceva până acum, i-am dat o şansă şi în final nu pot spune ca ne-a displăcut, din contră, a fost o experienţă interesantă şi ne-a deschis apetitul pentru acest gen de atracţii. Totuşi, chiar şi pentru un necunoscător, e evident că unele personaje nu sunt chiar reuşite. În concluzie, daca aţi mai vizitat alte muzee de gen, nu vă pierdeţi vremea cu el, iar dacă nu, Muzeul figurilor de ceară din Praga poate fi un bun început.

Conturul vestic al Oraşului Vechi este trasat de râul Vltava, iar una din punţile de legătură cu Malá Strana este Karlův most, emblematicul pod a carui siluetă e prezentă pe mai toate suvenirurile din Praga. Podul a fost construit în secolul al XIII-lea de arhitectul Peter Parler, însă abia la câteva sute de ani distanţă s-a îmbogăţit cu cele 30 de statui printre care şi cea a Sfântului Nepomuk, patronul Pragăi (coincidenţă, şi al Timişoarei :)), care se spune că a fost aruncat din acel loc în apele învolburate ale Vltavei pentru că ar fi refuzat să divulge un secret de confesiune. O scurtă paranteză pentru locuitorii urbei de pe Bega şi pentru cei ce o vor vizita în viitor: mult criticatul pavaj nou din Piaţa Libertăţii simbolizează unda unei picături de sânge când loveşte apa, trimitere la moartea tragică a lui Nepomuk, a cărui statuie e amplasată în centrul undei. Nu e nici pistă de aterizare pentru OZN-uri, nici ţintă şi nici tigaie Tefal cu termospot, deşi trebuie să recunosc că are câte puţin din fiecare, iar viziunea cu Tefaluꞌ a fost chiar haioasă :)). Întorcându-mă la Karlův most, preţul celebrităţii se plăteşte printr-o forfotă continuă ce face imposibilă plimbarea în voie pe pod, ca să nu mai vorbim de realizarea unor fotografii deosebite. Nu ştiu ce moment al zilei ar fi prielnic pentru acest gen de demersuri artistice, noi am fost pe pod şi ziua şi seara, şi pe soare şi pe ploaie torenţială si imbulzeala era aceeaşi: sute de turişti, saltimbanci, caricaturişti, zeci de vânzători ambulanţi şi cerşetori cu căţei după ei, indiferent de oră sau vreme. Însă cu siguranţă seara e un moment special, podul iluminat artistic şi castelul pe fundal reprezintă una din cele mai frumoase panorame pe care le puteţi surprinde în Praga.

Malá Strana sau Cartierul Mic este districtul istoric al Pragăi situat de cealaltă parte a Vltavei, fiind legat de Staré Město prin Karlův most si Most Legií. Acesta din urmă e podul pe care am trecut noi, fiind cel mai aproapiat de hotelul la care eram cazaţi. De asemenea, ofera o panoramă superba asupra celebrului Pod Carol.

Această zonă a Cartierului Mic (cea din preajma podului Most Legií) este vizibil mai puţin turistică decât cea de la baza castelului, caracterizată de restaurante de lux, magazine de suveniruri şi binecunoscutele deja maşini „de epocă” în aşteptarea clienţilor. Aici însă, în zona dealului Petrin atmosfera boemă e mai pregnantă, străduţele fiind în principal populate de localnici, iar parterele micilor căsuţe ocupate de magazine dedicate vieţii de zi cu zi a locuitorilor-croitorii, frizerii, aprozare-, şi mai puţin laturii turistice. Şi, poate cel mai important lucru, aici am întâlnit, pentru prima oară în Praga, liniştea. O linişte de auzeai păsărelele jucându-se printre sutele de pomi fructiferi în plină floare ce îmbracau în alb întreg dealul Petrin şi lăsau să se întrezărească, printre ciorchini de flori, vârful Turnului Petrin. Construit în anul 1891, turnul e văzut de unii ca o copie mai mică a mult mai celebrului Turn Eiffel. La acesta din urmă nu am ajuns încă, dar varianta pragheză nu m-a impresionat în mod deosebit. Şi, deşi era ora prânzului şi aveam în plan să ne aşezăm la restaurantul de la baza turnului, nici acesta nu ne-a convins, era extrem de aglomerat, gălăgios şi nu oferea niciun fel de privelişte. Văzusem în schimb, puţin mai jos, o terasă amplasată strategic ce oferea o panorama incredibilă asupa întregului oraş şi asupra castelului, care s-a dovedit o alegere excelentă din toate punctele de vedere, însă despre ea voi povesti mai multe în articolul dedicat restaurantelor pragheze. Acum mintea-mi zboară direct la sutele de cireşi înfloriţi în luna aprilie, cred că o plimbare pe dealul Petrin zilele astea trebuie să fie un vis… delicios. Coborâm dealul pe jos, la fel cum îl urcasem (există şi un funicular ce funcţionează cu aceleaşi bilete ca şi tramvaiele) şi ne îndreptăm spre castel.

Pe măsură ce te apropii de podul Carol, orientarea spre latura turistică şi bunăstarea gospodăriilor creşte, în timp ce autenticitatea şi atmosfera boemă a micului cartier se pierde treptat. Afacerile modeste fac loc magazinelor de suveniruri de tipul I♥Prague, restaurantelor de lux si cafenelelor elegante, iar străzile devin din ce în ce mai aglomerate. Pražský hrad, cel mai mare castel medieval din lume, care veghează de secole asupra locuitorilor Cartierului Mic, atrage ca un magnet toata suflarea turistică a Pragăi. Pe acesta l-am vizitat tot în 2010 când am cumpărat turul complet cu ghid audio, aşa că acum ne-am mulţumit să revedem curţile interioare şi splendida Catedrală a Sfântul Vitus, în faţa căreia se desfăşura o şedinţă foto de nuntă. Cum nu mai văzusem de mai bine de 10 minute o mireasă pe străzile Pragăi, mă aşteptam să apară din clipă în clipă una. Cu o zi înainte chiar asistasem, fără să vreau, la o aruncare de buchet în faţa ceasului astronomic, tocmai când clopotele începeau să bată, spre încântarea mulţimii adunate la spectacol. Din păcate nu eram poziţionată strategic şi aveam şi mâinile ocupate cu aparatul foto, aşa că nu am avut nici o şansă :)).

În faţa castelului am prins o expoziţie de tehnică militară, aşa că am profitat de ocazie să vedem pe viu cam ce deţin cehii în materie de armament şi, tot din întâmplare, am ajuns exact la ora 12 să prindem schimbarea gărzii, reprezentaţie nu prea spectaculoasă în opinia mea.

Legat de Nové Město, trebuie să fac de la început nişte precizări, posibil utile celor ce se gândesc sa viziteze pentru prima oară Praga şi îşi caută cazare într-o zonă apropiata de piaţa centrală. Oraşul Nou în realitate nu este nici pe departe nou, aşa ca denumirea poate fi uşor derutantă pentru cine nu a văzut încă această zonă a Pragăi, ba mai mult, aş putea spune fără să exagerez, că acest „oraş nou” este mai vechi decât multe aşa-zise „centre vechi” ale unor capitale europene. Nové Město a fost fondat de către regele Carol al IV-lea în secolul al XIV-lea, când Staré Město a devenit neîncăpător, astfel încât a fost necesară o extindere în afara zidurilor cetăţii, la sud şi la est de acestea. Acum, la aproape 700 de ani vechime, Oraşul Nou poate fi orice, numai nou nu. Fiind şi foarte aproape de centrul Pragăi, poate fi o bună opţiune de cazare la un preţ vizibil mai mic decât în Staré Město sau Malá Strana, cu atât mai mult dacă aveţi şi o maşină pe cap.

Simbolul Oraşului Nou este reprezentat de vibranta Wenceslas Square, cea mai mare piaţă din Europa şi locul unde se desfăşoară diferite evenimente artistice şi culturale ale Pragăi, dedicate în special tinerilor. Cel mai important edificiu al pieţei, practic formând latura sa estică, este clădirea principală a Muzeului Naţional (Národní Muzeum), una din cele mai impozante cladiri ale Pragăi, care adăposteşte azi Muzeul de Istorie Naturală. În faţa muzeului, orientată spre piaţă tronează statuia ecvestră a Sfântului Wenceslas, patronul Boemiei. Wenceslas Square impresionează atât ziua, dar mai ales după lăsarea serii, când restaurantele, cafenele şi cluburile înşirate pe tot conturul ei devin neîncăpătoare, berea la halbă curge râuri, iar vacarmul de pe stradă este uneori asurzitor. Este locul pe care l-am preferat şi noi pentru cină de cele mai multe ori pe durata excursiei, datorită atmosferei de sărbătoare, preţurilor ceva mai mici decât în Oraşul Vechi şi, bineînţeles, apropierii de hotel.

O altă atracţie turistică a Oraşului Nou este Státní Opera (Opera de Stat), fondată în 1888, o clădire cu dimensiuni mult mai modeste decât impozantul Muzeu Naţional, însă foarte cochetă. De-a lungul existenţei sale clădirea a avut o viaţă zbuciumată, schimbându-şi de 3 ori funcţiunea şi numele, de la denumirea originală de Noul Teatru German (1888-1949), la Smetana Theatre, denumire sub care funcţionează după Cel de-al Doilea Război Mondial până în 1989 când, în urma Revoluţiei de Catifea, primeşte denumirea actuală. Sigur că daca aţi avut ocazia să ajungeţi în preajma Operei din Viena, sau chiar a celei din Budapesta, aceasta vi se va părea neînsemnată. Însă Praga mai are şi alte clădiri dedicate spectacolelor şi cel puţin una din acestea e într-adevăr excepţională, atât prin poziţionare, cât şi prin monumentalitate şi le poate concura cu succes pe cele menţionate anterior şi nu numai. Mă refer la Národní divadlo (Teatrul Naţional), situat pe malul Vltavei, în dreptul podului Most Legií (primul la sud de celebrul Pod Carol). Deschis pentru prima oară publicului în 1881, a trecut prin mai multe etape de reconstruire interioară şi exterioară de-a lungul timpului, iar acum se află din nou în proces de renovare. Chiar şi aşa, acoperişul tip cupolă sclipeşte sub razele soarelui şi iţi atrage privirile încă de la câteva străzi distanţă. Sunt curioasă şi sper că voi mai ajunge să văd ce minunăţie va fi ieşit la iveală odată cu înlăturarea pânzei ce acoperă acum întreaga faţadă de pe malul Vlatavei va fi înlăturată.

Şi dacă tot ajungeţi pe malul Vltavei, vă recomand o plimbare până în dreptul podului Jiráskův most (al doilea de la Podul Carol sau următorul de la Most Legií), unde celebrul cuplu Fred şi Ginger sunt înlănţuiţi într-un dans etern. Exponent al arhitecturii moderne din Praga, Casa dansantă, căci despre ea e vorba, a reuşit foarte uşor să devină o atracţie turistică datorită formei sale neconvenţioale (şi foarte reuşite ca şi concepţie, zic eu).

Un alt obiectiv interesant al Nové Město, despre care nu mă ducumentasem de-acasă şi care nu-mi imaginam că se poate constitui, în general, într-o atractie turistică a unui oraş, este Hlavni Nadrazi (Gara Centrală), la câteva minute de mers pe jos de Opera de Stat, mai exact corpul în stil art-nouveau construit între anii 1901-1909 şi care adăposteşte acum Fanta’s Cafe (Fantova Kavarna), în onoarea arhitectului său Josef Fanta. Ulterior gara a fost modernizată si s-a extins pe mai multe niveluri subterane, cuprinzând o mulţime de cafenele, magazine de haine, un supermarket Billa, casele de bilete ale companiilor de linii private, inclusiv un nod de metrou pentru a corespunde tuturor cerinţelor vremii.

Vis-a-vis de gară, de cealaltă parte a parcului Vrchlického sady (parcul ce se intinde în faţa gării) se află Jubilee Synagogue, cea mai nouă şi mai mare sinagogă din Praga, construită în 1906 în stil Moorish Revival în afara cartierului evreiesc şi denumită astfel în onoarea Jubileului de Argint al împăratului Franz Joseph. Sinagoga poate fi vizitată zilnic (exceptând sâmbetele desigur) între orele 13-17 contra sumei de 50 de coroane.

La câteva minute de mers pe jos de sinagogă se află Jindřišská věž (Turnul Jindrisska), construit între 1472-1475, casă pentru 3 turnuri uriaşe, Maria (cel mai vechi, de 500 kg), Jindrich (cel mai mare, peste 3 tone) şi Dominik (cel mai nou, 1 tonă).

Şi închei lista obiectivelor pe care am reuşit să le vizităm/vedem în Oraşul Nou cu Kostel svaté Ludmily (Biserica Sf. Ludmila), construită în anii 1888-1892 în stil neo-gotic. O găsiţi la câteva străzi distanţă de Muzeul Naţional, în Náměstí Míru (Piaţa Păcii), o piaţă foarte liniştită la ceas de seară, ferită de agitaţia caracteristică Oraşului nou. Ca să păstrez acurateţea informaţiei, biserica nu se află de facto în Oraşul Nou, ci aparţine de districtul Vinohrady, dar este destul de aproape de Wenceslas Square. Ce mi s-a părut interesant la Biserica Sf. Ludmila e faptul că aici am auzit pentru prima oară o slujbă ţinută de o voce feminină, spun voce pentru că se auzea doar în difuzoare, fără a fi prezentă în sală. Chiar şi aşa, atmosfera creată era una deosebită.

Zoo Praha a fost printre primele grădini zoologice pe care le-am vizitat şi e lesne de înţeles că am plecat de-acolo cu un entuziasm maxim, gândind că nu poate exista ceva mai frumos de-atât. Ei bine, între timp am avut ocazia să trec pragul multor alte grădini zoologice, printre care şi Tiergarten din Viena, iar concluzia s-a conturat mult mai bine: într-adevăr, niciuna nu e ca Zoo Praha, nici măcar nu joacă în acceaşi ligă cu ea, dacă pot spune aşa. Grădina a fost inaugurată în 1931, în partea de nord a oraşului, pe malul râului Vltava, iar ani la rând a fost cotată una din cele mai frumoase grădini zoologice din lume. Găzduiște 4800 de animale din 690 de specii, dintre care 133 pe cale de dispariție și se întinde pe impresionanta suprafață de 58 de hectare, astfel încât percepţia e că te plimbi într-un parc imens, unde animalele sunt libere să alerge în voie, fără a simţi constrângerile spaţiului limitat specific unei cuşti. În 2002 Praga s-a confruntat cu cea mai mare inundație din istorie (probabil unii dintre voi vă mai amintiți inundațiile catastrofale ce au măturat Europa Centrală, afectând și zone din România). Atunci o mare parte a obiectivelor culturale și istorice adiacente râului Vltava au fost serios avariate: Cartierul Evreiesc, Malá Strana, Teatrul Național, metroul care a fost aproape în întregime sub apă și, desigur, Zoo Praha, care a necesitat o evacuare contracronometru, într-o încercare disperată de a salva cât de multe vieţi posibil. Întreaga jumătate sudică a grădinii zoologice ce se afla în zona inundabilă a ajuns rapid sub ape, împreună cu pavilionele elefanților, gorilelor, păsărilor și animalelor acvatice si, în ciuda eforturilor uriașe depuse de îngrijitori și voluntari (folosind bărci pneumatice și sisteme de scripeți pentru a ridica animalele grele, deja captive în ape), sute de animale, printre care și mamifere mari: lei, rinoceri, urși, elefanți, gorile s-au înecat sau au fost împușcate pentru ca nu mai puteau fi salvate. Povestea leului de mare Gaston care a fost luat de ape din pavilionul său și în a cărui onoare a fost construit și numit un restaurant în incinta grădinii, a facut înconjurul lumii. Cand acvariul său a fost inundat, Gaston a pătruns pe cursul Vltavei și a reușit să înoate, cu echipele de salvatori pe urmele lui, 300 de km până în Dresda, Germania unde a fost în cele din urmă capturat pe Elba. Deși s-a sperat până în ultima clipă că va scăpa, rănile suferite, epuizarea și stresul i-au fost fatale. O altă victimă a inundațiilor a fost și bătrânul elefant Kadir în vârstă de 35 de ani, atracția principală a Grădinii Zoologice, care nu a mai putut fi salvat la timp și a fost împușcat. Imaginea lui, acoperit până la gât de ape și cerând din priviri ajutor a scandalizat opinia publică cehă, care a acuzat lipsa de pregătire și de dotare necesară pentru acest fel de situații limită, dar la asemenea dimensiuni, numai ideea de a încerca o evacuare în câteva ore mi se pare de ordinul fantasticului. Ei bine, în 2010 când am văzut-o eu, era atât de frumoasă şi de îngrijită încât nimic nu dădea de banuit prin ce trecuse. Şi, din fericire, în urma tregediei au fost luate măsuri, astfel încât în 2013, când Zoo Praha s-a confruntat cu o altă inundaţie, mult mai mică ce-i drept, s-a intervenit rapid cu pompe iar pagubele au fost aproape nesemnificative.

Ca să vizitaţi Zoo Praha aveţi nevoie de o zi întreagă (Savana Africană, de exemplu, se întinde cât vezi cu ochii) şi, chiar şi aşa, există şansa să vă scape câte ceva. Biletul costă 200 de coroane pentru adulţi şi 150 de coroane pentru copii, iar pentru detalii legate de orele de hrănire e bine să consultaţi site-ul oficial. Noi am prins din întâmplare hrănirea focilor, care au oferit un adevărat spectacol în aplauzele frenetice ale spectatorilor. La intrare veţi primi o harta destul de detaliată, astfel încât vă puteţi concepe un plan de vizită cum credeţi mai bine.

Eu vă recomand din toată inima s-o vedeţi daca staţi câteva zile în Praga, pentru că, în opinia mea, Zoo Praha împreună cu Pražský hrad şi cu Staroměstské náměstí (piaţa centrului vechi) sunt cele mai impresionante şi mai reprezentative obiective turistice ale Pragăi.

Nu acelaşi lucru pot spune despre Mořský svět (Sea World), care deşi este cel mai mare acvariu din Cehia, mi s-a părut mai degrabă o atracţie pentru copii şi prea scump pentu ce oferă (280 de coroane/adult şi 180 coroane/copil). Dacă aţi vizitat deja Hause des Meeres din Viena, de exemplu, sau Haus der Natur din Salzburg, nu vă mai pierdeţi timpul cu el. Iar dacă nu, îl găsiţi în apropiere de Zoo Praha, la sud de Vltava, lângă Planetarium.

Cum am văzut Praga după a doua vizită? Neschimbată, la fel de încântătoare ziua şi magică noaptea, când restaurantele şi berăriile oraşului prind viaţă şi muzica răsună pe străzi. Un oraş cu o existenţă îndelungată, ale cărui ziduri şoptesc istorie tuturor celor ce se apleacă să asculte şi care nu şi-a pierdut identitatea în ciuda milioanelor de vizitatori care-i sugrumă anual micile străduţe boeme. Ce e încântător la Praga este faptul că ea a refuzat cu obstinaţie să devină un oraş muzeu, fără viaţă şi caracter, care trăieşte doar pentru şi prin turişti. Deşi au trecut 25 de ani de când căderea Cortinei a dezvăluit-o lumii întregi, Praga a rămas în primul rând a locuitorilor ei şi abia apoi a noastră, a turiştilor. Acesta e secretul ei.

---

VIZUALIZĂRI: 8277 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI