Oporto, portocale, vin si muzica fado

TIPĂREȘTE

Iata ca am ajuns si in Portocalia (dupa cati portocali am vazut pe metrul patrat).

Porto este un oras incantator, cu oferte culturale si gastronomice din belsug, o plaja racoroasa si privelisti cuprinzatoare peste gura de varsare a raului Douro, unde te poti odihni la una din terasele aflate pe malul raului, ascultand “fado” la un pahar de “vinho verde” si admirand unul din cele 6 poduri sau chiar un “rabelo”.

Desi era luna ianuarie, atmosfera m-a facut sa ma gandesc la o zi de vara: temperatura de 23 de grade, briza de aer cald, mirosul portocalelor coapte, mireasma trandafirilor infloriti si tipatul patrunzator al pescarusilor.

In functie de timpul alocat vizitarii orasului puteti alege si pachetul pentru 2 zile oferit de Centrul Turistic din Porto la pretul de 19 euro, incluzand o plimbare cu vaporul si o degustare de vin.

Noi am avut timp berechet de vizitat asa ca am preferat sa ne plimbam pe jos in cautare de noi atractii mai putin cunoscute.

Trebuie doar sa ai o pereche de pantofi comozi pentru a putea merge pe strazile pavate si foarte abrupte.

Prima noastra zi in Porto a inclus:

► Igreja Da Trinidade o capodopera in stil baroc.

► Pacos Do Concelho (primaria) o cladire impunatoare, o zona de intersectie sociala, unde oamenii de afaceri isi intretaie drumul cu cersetorii, gospodinele si copiii, in timp ce pescarusii planeaza deasupra capetelor lor. Seara vei intalni grupuri ad-hoc de functionari cantand la instrumentele lor preferate. Cafenele de pe trotoare dau un ton relaxant.

► Pc Da Liberdade o piata mica, punct central important al retelei de autobuze din Porto. De aici incepe vechea zona catalogata drept teritoriu al Patrimoniului Universal.

► Igreja Dos Congragados aflata exact in fata lui Estacao de Sao Bento, gara cu cele 20.000 de “azulejo” din anii ’30 ale lui Jorge Colaco care ilustreaza viata de zi cu zi si bataliile istorice. Gara este principalul punct de legatura cu principalele orasele din Portugalia.

► Torre Dos Clerigos (monument national) in stil baroc, cel mai inalt turn din Portugalia, are 6 etaje, 225 de trepte, o inaltime de 76 de metrii. Constructia lui a inceput in 1754 si s-a incheiat in 1763 sub directiva arhitectului italian Nicholas Nasoni.

► La cativa pasi se ridica un alt edificiu dominant, tot in stil baroc, Igreja do Carmo. Fatada laterala a bisericii este extrem de interesanta, cu panouri mari de dale, executate de Silvestre Silvestri care infatiseaza maicile carmenite calugarindu-se.

► Imediat langa Igreja do Carmo se afla Igreja dos Carmelitas care prezinta un amestec de stiluri neoclasic si baroc mai putin armonios.

► Pentru un contrast complet atat de stil cat si in rol, dupa colt se afla renumita librarie din Porto, Livraria Lello e Irmao, o extravaganta neogotica din anul 1906, incheiata cu un tavan de vitralii. A fost clasificata inca de la infiintare drept o mostenire nationala. Interiorul generos este proiectat de inginerul francez Xavier Esteves.

► O scurta oprire la Restaurante e Cervejaria Sa Reis, un restaurant cu specific portughez, unde am servit supa traditionala “caldo verde”, un pahar de “vinho verde”, “pescada grelhada” si "vitela jardineira”, unde o portie este cat pentru 2 persoane (cam ca peste tot prin Porto).

Dupa ce ne-am odihnit picioarele si ne-am rasfatat papilele gustative, am continuat periplul prin Porto pe renumita strada Rua de Santa Catarina; chiar la inceputul strazii se ridica in fata ochilor Igreja de Sto Ildefondo, care poarta numele Sfantului Ildefonso nascut in Toledo la 8 dec. 606. Urcand pe strada e imposibil sa nu observi si Cafe Majestic, o minune “belle epoque” proiectata de arhitectul Joao Queiros, prima deschidere a cafenelei fiind in 1921 sub numele de Elite. Dupa un deceniu de prosperitate, cafeneaua si-a inceput declinul in anii ’60 cand se afla in stadiu de ruina.

Deoarece erau “saldos” nu am putut sa ma abtin sa nu intru la renumitul magazin de genti Misako, unde mi-am imbunatatit colectia cu cateva genti si portofele.

Peste drum de magazin se inalta maiastra si albastra Capela das Almas, unde o data ce ai intrat uiti de vacarmul strazii de shopping si intri intr-o lume linista in care rugaciunea si piosenia sunt prezente.

Pentru inca cateva minute de odihna ne-am oprit la una din multiplele Confeitaria, locul unde te poti rasfata in voie cu o multitudine de prajituri traditionale.

Piata centrala de alimente din Porto, Mercado Municipal do Bolhao cu un interior vast si bogat in galerii este plina ochi de tarabe care vand produse din intreaga regiune. Aceasta structura remarcabila din fier este deschisa inca din anul 1851.

A doua zi a inceput cu o plimbare pe Ribeira, pe malul drept al fluviului Douro, locul unde pescarusii iau locul celor doua chitari specifice muzicii fado parca asteptand venirea marinarilor din larg cu barcile pline de peste. Te poti opri la una din terase (aici e renumitul ‘Chez Lapin’) si poti admira podul Dom Luis I, un proiect emblematic din 1886 care imita perfect proiectele lui Gustave Eiffel. Cei care isi doresc privelisti ametitoare, pot traversa podul si vor ajunge pe malul stang al fluviului in Vila Nova de Gaia, unde zeci de companii producatoare de vin de Porto rivalizeaza una cu cealalta ademenind trecatorii cu degustari si tururi ale propriilor instalatii de vinificare.

Un alt pod important este Dona Maria Pia, creat de Eiffel insusi. Un alt punct de atractie de pe Ribeira este funicularul, ce ofera privelisti senzationale asupra podului Luis I si asupra zidului Muralha Fernandina.

Sus te intalnesti cu modelul de demult al tramvaiului electric si cu renumita Catedrala Se, in acelasi stil baroc. Langa catedrala se afla Capela Juramantului Sfant si altarul sau magnific lucrat pe bucati intre 1632 si secolul al XIX-lea, un exemplu eminent al barbatiei argintarilor portughezi. Langa se afla o alta capela, Sf Ioan, care gazduieste impresionantul sarcofag din piatra al lui Joao Gordo si o gratioasa statuie din secolul al XIV-lea a Maicii Domnului din Batalha.

Ca si cum Se nu era suficienta, o alta atractie monumentala a Ribeirei este Igreja de Sao Francisco, monument gotic in Patrimoniul UNESCO. Din nou decoratiunile in stil baroc primeaza, intreaga suprafata este invelita in lemn sculptat si poleit. In partea opusa a bisericii se afla manastirea care contine un muzeu mic cu iconografii ecleziastice, mobila din secolul XVII precum si unele catacombe neobisnuite ce gazduiesc mormintele mai multor membrii ai ordinului franciscan.

In spatele bisericii Sao Francisco se afla Palacio da Bolsa, bursa din Porto, care contine o succesiune de sali extrem de decorate si bogat mobilate, ce pot fi vizitate intr-un tur cu ghid. Atractia principala este Patio das Nacoes, rivalizata doar de stralucirea orbitoare si de inscriptiile Camerei Arabe. Tot aici se afla si o statuie impozanta a celui care a contribuit la dezvoltarea expeditiilor europene si a negotului maritim cu alte continente, Henry Navigatorul.

O scurta oprire pentru a lua masa si a ne odihni picioarele, unde am servit desigur ginjinha (un rachiu dulce de visine), vitela assada, sopa de pedra si renumitele deserturi unice in Portugalia, barriga de freiras.

Urmatoarea oprire a fost la Estadio do Dragao, stadionul renumitului club de fotbal FC Porto care antrenat de ‘The special one’ a castigat Liga Campionilor in sezonul 2003/2004. Langa stadion se afla Dolce Vita un mall superb, unde poti gasi magazinele renumitior creatori spanioli. Desi erau solduri, preturile erau destul de mari. Ne-am odihnit din nou pentru 5 minute intr-un fotoliu cu masaj. Urmatoarea oprire a fost la Grand Plaza, un mall situat chiar in centrul orasului de unde ne-am achizitionat cateva haine la preturi rezonabile.

Ce bine am dormit dupa atata miscare …

e un soare superb si 20 de grade am inceput ziua a treia in Porto. Prima oprire a fost Igreja da Lapa, in acelasi stil baroc, extrem de impunatoare, situata pe strada cu acelasi nume. Coborand pe strada vezi cum se inalta falnic Monumento aos Herois da Guerra Peninsular si Casa da Musica, o cladire extrem de moderna cu arhitectura contemporana. Langa, Sinagoga Kabooric. Nu puteam rata nici cele 3 mall-uri Brasilia, Peninsular si Bon Succeso. Din pacate nu prea erau magazine de vazut, majoritatea fiind inchise, semn ca nici portughezii nu o duc prea bine la capitolul bani.

Ma asteptam sa gasesc cel putin in Brasilia, haine cat mai diferite de ce vazusem in general in mall-urile din Porto, insa se pare ca moda spaniola si-a pus amprenta peste tot. Una din cele mai renumite creatoare de moda este Ana Salazar care si-a inceput cariera in anii ’70 cand a creat primele evenimente de moda postrevolutionare ale Portugaliei. Din pacate, nu am gasit nici un magazin care sa ii poarte numele.

Curiozitatea m-a facut sa studiez mai bine acest domeniu “ moda” si sa punctez faptul ca moda stradala este cea care da “tonul” in orice tara si aici in Porto eleganta si simplitatea oamenilor fac din Porto un oras incantator. Nu pot sa nu remarc faptul ca statistic vorbind Portugalia este pe locul 2 in lume (dupa Italia) la capitolul incaltaminte producand pe banda rulanta mai mult de 100 milioane de perechi anual. Unul din cele mai renumite branduri portugheze de pantofi este Seaside. Dupa cateva ore petrecute prin cele 3 mall-uri ne-am oprit pentru a ne potoli foamea cu ceva produse specifice zonei.

Am ales de data aceasta: “caldeirada de peixe” (tocana de peste), sopa de marisco si feijoada (o tocana clasica de fasole cu sunca, carne, rosii, ceapa si usturoi), iar la desert din multitudinea de 200 de deserturi am ales toucinho do ceu. Majoritatea deserturilor sunt variatiuni de crema sau tarte cu crema, budinci din orez sau paine, produse de panificatie cu crema de oua, gogosi umplute cu diverse budinci, eclere, ingredientele de baza fiind galbenusul de ou si zaharul. Albusul de ou era folosit odata ca agent de limpezire a vinului rosu, iar galbenusurile erau date manastirilor, unde maicile inventau prajituri pentru festivalurile religioase, de aceea in ziua de astazi baza deserturilor ramane aceeasi. In timp ce luam masa, nu am putut sa nu remarc muzica care se auzea pe fundal, muzica “fado”.

Acest ‘’blues” portughez este muzica nationala si a propulsat numerosi artisti pe scena internationala de la Amalia Rodrigues la Mariza (care a concertat anul trecut in Noiembrie si la Bucuresti) si Katia Guerreiro.

Am ascultat si eu multa muzica fado inainte de calatoria in Porto si pot spune ca iti da o stare aparte. Formatul clasic este constituit din 2 chitaristi (o chitara acustica portugheza cu 12 coarde, in forma de mandolina si o chitara acustica spaniola) si un cantaret (o voce bruta si neantrenata) iar muzica este despre dor, tristete si fatalism si exprima emotia dorita numita “saudade” (durerea arzatoare).

Exista si o traditie in domeniul ‘’fado”: majoritatea portughezilor au ‘’case fado ‘’, locul unde mai intai inveti sa canti si apoi sa citesti si sa scrii. Dincolo de religie, cultura Porto ramane un oras care merita vizitat. Tmpul nostru alocat Porto-ului a fost insa doar de 3 zile. Ce imi va ramane intiparit in minte sunt 2 lucruri: ‘’ trandafirii infloriti la inceput de ianuarie ‘’ si ‘’multitudinea de biserici’’ aflate parca pe fiecare strada, ceea ce denota faptul ca portughezii nu isi reneaga trecutul, din contra, si-l pastreaza cu sfintenie.

Pe curand cu noi aventuri!

---

VIZUALIZĂRI: 2942 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI