Porto, altfel.

TIPĂREȘTE

In Porto am stat doua zile si desi orasul e mic, cu doar un million de locuitori, nu pot spune ca a fost timp pentru a-l cunoaste prea bine. Aproape jumatate de zi ne-am pierdut vizitand cramele de pe partea stanga a raului Douro, in cartierul Vila Nova de Gaia. Aici, ni s-a prezentat procesul de fabricatie, am fost plimbati prin sali cu butoaie enorme pe care scria vechimea- aceasta mergand pana aproape cu saptezeci de ani in urma, - am degustat licoarea aromata pe fundul paharului insotita de niste toasturi inmuiate in ulei de masline si am fost invitati sa cumparam. Ca toti romanii, ne-am orientat spre preturi mai mult mici decat mari. Am plecat acasa cu trofeele ambalate frumos in cutii de carton pe care scria numele si adresa firmei. Luasem trei cutii pe care le-am tinut pentru ocazii speciale. Dupa cateva luni am dus o cutie unui sarbatorit, a deschis-o dupa masa asa cum se obisnuieste cu un vin tare de Porto si cand colo… prefer sa nu-mi aduc aminte: cel mai slab vin dar cel mai tare otet cu putinta. Am intrat in pamant de rusine, gazda s-a scuzat si a deschis a doua sticla… ce sa mai vorbim? Inutil sa mai spun ca timp de doi ani am turnat vin de Porto peste fripturile facute la cuptor. Nu vreau sa fac antireclama pe text dar intr-o fotografie luata de pe chei, pe o cladire e scris cu litere mari numele firmei de la care am cumparat otet. De la crama am intrat tot grupul intr-o taverna unde am servit cea mai mare portie de somon la gratar, cam cat palma unui barbat care poarta numarul 46 la incaltaminte. In general in Portugalia un pranz de doua persoane, constand in doua portii mari de somon sau muschi de vita cu garnitura de legume si salata, doua pahare de vin foarte bun si doua cafele servite in taverne sau terase fara pretentii costau pana in 25 eu. Ne-am continuat dupa amiaza cu o croaziera pe raul Douro trecand pe sub trei poduri din care doua celebre. Cel feroviar se numeste Maria Pia si a fost construit de Eiffel in 1877. El este format dintr-un singur arc cu o deschidere de 350 m si o structura metalica pe care trenurile circula cu viteze mai reduse. Podul rutier Dom Luis I a fost executat in 1886 in aceeasi maniera. El are doua planuri suprapuse, pe cel inferior fiind continuu un furnicar de oameni si masini. Podul Arrabida construit in 1963 din beton armat cu o deschidere a arcului de 270 permite trecerea trenurilor de mare viteza. Am putut admira pe partea dreapta cladirile vechi de cateva sute de ani amplasate pe coline si coborand abrupt spre rau, pe partea stanga docuri, magazii si crame iar pe chei ambarcatiuni incarcate cu butoaie de vin, numitele rabelos care luau drumul exportului pe ocean. Ca fundal, cartiere noi de blocuri cam ca ale noastre.

Inca din epoca romana tinutul era cunoscut pentru calitatea vinului ca aroma cat ca si concentratia ridicata in alcool. Doua orase, Portus si Cale ridicate in estuarul raului Douro s-au reunit in regiunea Portucale care a stat la baza regatului Portugaliei. Incepand cu secolul XV orasul Porto devine un important centru comercial, negotul facandu-se la schimb cu aur si lemn exotic importat din Brazilia. Prosperitatea si opulenta orasului dealungul secolelor este demonstrata de frumustea si bogatia bisericilor, a cladirilor, ceeace a determinat UNESCO sa declare centrul istoric al orasului ca facand parte din patrimoniul umanitatii.

Catedrala orasului sau Torreiro da Se, domina integul oras fiind amplasata la inaltime intr-o piata deschisa. Ea a fost construita ca asezamant fortificat in sec. XII si XIII. Fatada este prevazuta cu doua turnuri patrate de piatra, crenelate, cu rol de aparare. In piata din fata catedralei se afla o coloana cu torsada numita Acul Catedralei. In catedrala se afla o inestimabila colectie de obiecte bisericesti dar si statuia Fecioarei de Vandoma, patroana orasului. In sec. XVII catedrala a fost refacuta in stil baroc, pastrandu-i-se rozariul original

Iglesia de Sao Francisco este o monumentala constructie gotica datand din sec. XIV. Ea a fost ridicata de calugarii franciscani dupa conflicte interminabile cu alte ordine care revendicau parcela de pamant de sub biserica. A fost nevoie de o Bula Papala care le-a atribuit locul. Pe masura ce ordinul franciscanilor (fostii calugari desculti) s-a imbogatit si a capatat putere, zidurile austere, de piatra ale bisericii au fost acoperite in interior cu decoratiuni baroce din lemn sculptat aurit (talha dourada), motivul floral fiind tranafirii. S-au utilizat 200 kg. de pudra de aur pentru aurirea sculpturilor. Aceste sculpturi din lemn aurit acopera peretii, coloanele si tavanul fiind caracteristica bisericii franciscane. Cu timpul capelele care s-au adaugat in stil baroc au devenit panteoane ale familiilor nobiliare din Porto. In biserica se afla o statuie a sfantului Francisc de Asissi executata din granit policrom (sec. XIII), o capela cu Arborele genealogic a lui Iisus si alta dedicata sf. Ioan Botezatorul. Biserica detine si un muzeu de obiecte bisericesti

Biserica Santo Ildefonso este placata in exterior si interior cu placi de ajuleos. A fost construita in sec. XVIII pe locul unei vechi biserici din anii 1200, care a ars. Patronul ei este episcopul vizigot convertit la crestinism Ildefonsus care a trait in anii 600

Turnul Clericilor a fost construit deasemeni in sec. XVIII. La data constructiei era cea mai inalta cladire din Portugalia. A servit timp de 300 de ani ca reper si punct de observatie a navelor pe ocean. Cine poate urca cele 240 de trepte (eu nu) se poate bucura de o vedere de ansamblu a orasului cat si de linia oceanului pana la orizont.

Igreja do Carmo este/ sunt de fapt doua biserici intre care se gaseste o casa cu o fatada de doar 1 m. latime, locuita pana acum 25 de ani. Mentinerea casei intre manastirea Carmo de calugari si Carmelitas de calugarite a fost necesara pentru a respecta o lege care interzicea existenta unui perete comun intre locasurile de barbati si cele de femei. Fatada casei este insa acoperita cu placi de ajuleos asa ca nu face nota discordanta cu restul bisericilor.

Palacio da Bolsa este o cladire construita in 1850 de Asociatia Comerciala a orasului Porto.

In ultima dupa amiaza, in locul programului pentru cumparaturi am luat un hop-on hop-off si am vizitat cartierele orasului. Orasul vechi asezat deasupra raului are o structura urbanistica medievala, tipic fiind cartierul Ribeira in care stradutele in panta sunt inguste si intortochiate, pline de magazine si piete animate. Casele au fatadele inguste si par inghesuite una intr-alta. Cele mai instarite sunt placate cu ajuleos dar la cele locuite de oameni nevoiasi, rufele atarna la ferestre sau pe balcoane dupa cum prin usile deschise vraiste navaleste pe strada odoarea pestelui prajit. Sub catedrala orasului se afla cartierul Barredo in care nimic, inafara antenelor de satelit, nu pare a fi schimbat din Evul Mediu. Baixa este zona pietonala a orasului din jurul bisericii Santa Caterina. In fata primariei sunt doua piete mari: Praca do Liberda in care se afla statuia lui Dom Pedro IV si o alta al carei nume nu l-am notat. Aici sunt bulevardele elegante strajuite de cladiri masive placate cu ajuleos. Aici s-a revarsat bogatia coloniilor. Ne-am odihnit putin in splendida gradina Cordoaria loc de intalnire a studentilor, am facut poze si a doua zi am plecat mai departe la drum.

---

VIZUALIZĂRI: 3871 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI