În "balconul Olimpului"

TIPĂREȘTE

Palaios Panteleimonas sau Vechiul Pantelimon este un sat de care mulți iubitori ai Greciei au auzit, unii chiar i-au urcat pantele și s-au delectat cu frumoasele priveliști ce te poartă până în apele mării Egee ori au luat loc la una din multele taverne ce te îmbie, în sezon, cu mirosuri care te fac să uiți de orice capriciu legat de siluetă. Cu doi ani în urmă rezervasem o cazare aici dar, obligați să revenim în țară mai repede, am tăiat cu regret locația de pe lista celor de vizitat. Anul acesta, cazați în Paralia Katerini, am hoinărit cum ne e felul, parte cu țintă fixă, adică la aceeași mamaie ce vinde la poartă ouzo bun, parte aiurea, pe unde, chipurile, ne-a dus drumul. Că am încercat puțin pantele Olimpului până ne-a luat grija că vre-un autocar ar putea să ne trimită la zei, asta este o poveste veselă acum, mai emoționantă atunci și acolo când nu găseam un loc de întors mașina, fapt realizat până la urmă din multe mișcări de maestru ale șoferului, copilotul supervizând de lângă peretele de piatră filmul (motivul pentru care sprijineam muntele era teama că nu se va usca scaunul din dreapta șoferului tot concediul dacă mai privesc mult hăul).

Întoarsă mașina cu bine, am coborât o vreme fără incidente, apoi un scârțâit de frâne ne-a zgâriat auzul, apare "după colț" o mașină cu nemți nu foarte tineri, mașină foarte, foarte joasă, și sincer, pe principiul caprei vecinului, ne-am amuzat știind ce e dincolo de zona unde se termină asfaltul! Câteva opriri frumoase pe drumul de coborâre apoi am urmat indicatorul spre satul de piatră Palaios Panteleimonas.

După ce am părăsit o margine a ogrăzii celui mai faimos și mai tainic munte al antichității grecești, Olimpul, am zis că nu-i rău să ne retragem undeva la un loc liniștit, la aer curat și oameni buni să ne dea ceva pentru refacere, așa că am ales o vizită pe balcon. Da, pe balcon, nu al hotelului ci al Olimpului, adică în satul Palaios Panteleimonas numit și "balconul Olimpului".

Despre acest sat nu vă pot povesti prea multe din simplul motiv că nu am găsit informații decât foarte sumare. Sunt convinsă că ele există dar mă întreb de ce sunt atât de greu de aflat. Așa că pot spune exact ca toți ceilalți că satul a fost atestat prima dată prin sec. XIV, deși se pare zona era locuită cu mult timp înainte, ușor de acceptat acest fapt având în vedere poziția extraordinară. Așezarea a fost de ciobani, cum altfel fiind în Macedonia. Este "modelat" pe panta estică a Olimpului, ascuns oarecum și azi între pădurile de platani și stejari, cu o bună vedere către ceea ce turistic azi este Riviera Olimpului, atunci, demult, țărmul mării unde acostau pirații care luaseră obiceiul să prăduiască satele și mânăstirile din zona litoralului. Casele sunt din piatra aceea frumoasă care îmi ia ochii de câte ori ajung în zonele rurale ale Greciei montane, străduțele sunt înguste, în pantă și pietruite, primul gând când am urcat a fost la zilele de iarnă cu zăpadă și gheață când pe aici vin destui turiști străini. Casele sunt dispuse destul de haotic, fapt ce nu surprinde la un sat vechi, cred că este mai dificil puțin de găsit locul de cazare fără să conversezi cu localnicii. Printre case sunt destui arbori bătrâni așa că umbra este asigurată. Piața centrală cu celebrul ei platan în jurul căruia este cunoscuta kafeneio la care se opresc mulți turiști pentru o cafea la jar dar și pentru prăjiturile bune și carafa de apă de izvor, este ușor de găsit fără să o căutați, atât de mic este satul. Sub un alt pom turiștii se delectau cu înghețată servită direct în fruct de lămâie, ananas, am zis că după ce mâncăm la o tavernă ne întoarcem aici dar am uitat pur și simplu.

Biserica veche de piatră, înnegrită pe exterior de timp și umezeala sezoanelor reci este tot în zona centrală. Interiorul este surprinzător de alb, curată și plăcută, o biserică nici mare dar nici mică, sincer chiar mi-a plăcut să stau puțin într-o strană și să-mi adun gândurile. Are hramul Sf. Pantelimon, "cel cu totul milostiv", unul din sfinții "doctori fără de arginti", ocrotitor al medicilor și tămăduitor al bolnavilor. În fața bisericii flutură steagul sfânt al grecilor, albastru/alb dar și steagul galben al Bisericii Ortodoxe a Greciei. Alături de biserică este vechea școală a satului.

Casele satului Palaios Panteleimonas sunt la o altitudine între 550 și 700 m față de nivelul mării, astfel că bună parte din ele se află în partea periferică a Parcului Național Olimp, prima zonă din Grecia ce s-a supus normelor de protejare a naturii încă din anul 1938.

Satul a fost părăsit în 1950, localnicii mutându-se în Neos Panteleimonas, drumurile de acces s-au degradat, așa că a fost aproape uitat, până când turiștii străini au invadat tot mai multe regiuni ale Greciei. Așa se face că multi greci și-au cumpărat case de vacanță aici apoi treptat au început afacerile și promovarea lui oral sau pe diverse site-uri. Azi este un sat turistic mult căutat, din 2003 este pe lista Patrimoniului Național Grec. Autenticitatea este un mit, însă este un sat frumos, plăcut, în care modernismul nu agresează ca în alte zone, este un loc bun pentru un sejur sau doar pentru o plimbare și o masă la o tavernă, sub platani sau în interior, așa cum am zăbovit și noi.

În sat nu este permis intratul cu mașina, doar localnicii care-și fac aprovizionare, însă nici nu este de dorit pe așa străduțe. Este o parcare foarte mare la intrarea în sat, gratuită, loc de unde vederea Golfului Thermaic este chiar măreață. Cazare se poate rezerva pe Booking.com dar cred că se poate găsi și direct acolo având în vedere că 95% din case sunt folosite pentru turism. Acest sat, ușor atemporal, poate fi punctul de plecare în drumeții montane, pe jos sau cu bicicleta.

Se ajunge ușor, din E75 se urmează indicatorul în dreptul localității Neos Panteleimonas, pe drumul local, destul de virajat dar nu de speriat, un drum chiar plăcut când nu ai volanul în mână. Informativ, distanța până în orașul Katerini este de 38 km.

Citisem cu doi ani în urmă că în acest sat este un mic magazinaș cu lucruri făcute manual de o româncă. L-am căutat, cred că l-am și găsit dar proprietara nu era, probabil nefiind încă sezon plin nu deschidea decât după amiaza.

Dacă aveți drum prin zonă și dacă vă plac satele vechi, rupeți două ore, merită.

---

VIZUALIZĂRI: 4218 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI