Petra... și atât

TIPĂREȘTE

Despre Petra știam până nu de mult că reprezintă una dintre cele câteva minuni ale lumii - depinde de autorii clasamentelor - și emblema turistică a Iordaniei.

Vizitarea ei întotdeauna mi-o închipuiam ca o extensie a unei excursiii în Israel, departe de mine gândul de a o include ca etapă a unui sejur iordanian.

Asta până de curând, startul aventurii din ianuarie 2020 fiind dat de o emisiune TV și de comentariul Adrianei că Petra trebuie vizitată până mai e în picioare.

Iar de aici a fost simplu...

Petra reprezenta o imagine. Una roșietică, cu niște coloane și alte detalii arhitectonice sculptate în zidul neted. O imagine care transmitea sacralitate prin mărinimia și muțenia ce răzbătea, cel puțin spre mine. Se afla într-un loc sacru, dominat de zei necunoscuți iar puțini muritori aveau șansa să o privească în splendoarea ei.

Trecem dincolo de cortina imaginației și ce descoperim?

Un sit arheologic declarat monument patrimonial universal în anul 1985, înscriere care confirmă valoarea inestimabilă a fostei capitale a nabatienilor, construită la intersecția drumurilor dintre Arabia, Egipt, Palestina și Siria.

Devenit o destinație turistică de primă mână, asaltată de hoarde de turiști din toate cotloanele globului, numărul acestora trecând de 1 milion doar în cele 12 luni ale anului 2019.

Prezent la fața locului ai un sentiment de înfrângere. Sacralitatea dispare ca prin farmec de cum treci de poartă, viteza dricurilor trase de cai, balega aflată la tot pasul și mirosul acesteia ridicat în aer de copitele patrupedelor ce aleargă te poziționează perfect în aria geografică insalubră a Orientului Mijlociu.

Deși pe prima porțiune a traseului de vizitare sunt culoare separate destinate pietonilor și animalelor ce îi transportă pe cei mai leneși sau comozi semeni ai noștri, alergătura imprimată de vizitii dricurilor nu are cum să nu deranjeze. Iar când traseele se contopesc într-unul singur, amalgamul devine chiar neplăcut.

De ar fi permisă doar plimbarea pedestriană, cu siguranță te-ai putea bucura de ceea ce oferă locul.

După primii pași simți că te întorci în timp de vreme ce ai în față un drum prăfuit ce promite să te conducă printr-o zonă devenită incitantă datorită formelor luate de dealuri sub aspra modelare a vântului.

După câțiva metri parcurși, pe drumul din stânga destinat cabalinelor suntem depășiți de un călăreț sexagenar - cel puțin - ce nu are nicio treabă cu animalul dârlogit de proprietarul sau argatul proprietarului, dar care mai incolo se împăunează țanțoș cu arta șederii în șa în fața celorlalți membrii ai grupului din care face parte, cam toți trecuți de aniversarea încheierii contractelor individuale de muncă pe motiv de limită de vârstă.

Treci de tot felul de stânci ce au diverse conotații în istoria locului, exact și bine descrise pe panourile din fața lor, dornic să intri în Siq iar de acolo, mai departe încă 2 kilometri, în ceea ce aveam să descopăr că înseamnă - de fapt - Petra.

Nu doar sculptura trezoreriei devenită simbol, ci un areal de mii de kilometri pătrați pe care de ai timp îi poți parcurge domol în două sau trei zile. Însă în zilele noastre cine mai are atâta timp? Cred că nici măcar arheologii...

Oamenii se grăbesc, doar că nu aleargă să parcurgă cele câteva itinerarii marcate întru bifarea importantelor repere istorice...

Am intrat în Siq în pași lenți, ardelenești, cu privirea zbenguită pe pereții înalți aflați de o parte și de alta a cărării, ce lasă abia vizibil - undeva foarte sus - un cenușiu al cerului de iarnă.

Dalta naturii a fost mânuită măiastru. Forme neregulate, lipsă de tipare, nerespectare de aliniamente, unghiuri imperfecte și culori întrepătrunse dau lucrării aspectul unei capodopere neconvenționale, ce ar fi aspru criticată de exegeți dar îndelung admirată de muritorii de rând.

Parcurgi distanța acestuia și te simți mărunțel... Dar și având o stare de înălțare sufletească.

Urmărești pereții înalți ce lasă vederii sculpturi în piatră, unele abia vizibile, și grote mici ce au avut o însemnătate pentru străbunii locului.

Pe lângă unele treci fără a le observa și e nevoie de o îndrumare avizată pentru a știi încotro să privești, așa cum ni s-a întâmplat și nouă în fața reliefului caravanei de cămile, situată undeva mai sus cu 10 metri de nivelul cărării principale.

Ieși din tunel și ai în față ceea ce știai de Petra: Trezoreria. Centrul site-ului, nu neapărat geografic ci ca punct de interes. Aici sunt concentrați turiștii, aici fac toți poze și în acest loc trândăvesc sau se odihnesc destui.

Am fost aseară la spectacolul Petra by night aici și pot repeta ce au mărturisit antemergătorii mei. Anume că e recomandat să participi la spectacolul nocturn și apoi să vizitezi ziua.

Pentru a obține cea mai frumoasă fotografie trebuie să te deplasezi puțin la dreapta ieșirii din Siq, urci - luând urma bătătorită a altor îndrăzneți - destul de abrupt până pe o terasă ce îți oferă accesul spre cadrele minunate văzute în atlasuri, almanahuri sau postări pe net. Numai că acum fotografia e a ta. Prilej de mândrie...

De aici încolo drumul se deschide și cămilelor și mă face să sufăr lipsa de atenție, uneori chiar barbaria, pe care afaceriștii de ocazie o manifestă față și de aceste animale.

Nu am avut nevoie de ghid sau de pliante cu obiectivele acoperite de fiecare traseu. Ne-am lăsat purtați de pași și astfel am parcurs zona și am descoperit locuri interesante, vederi minunate și ne-am încărcat de energii pozitive. Generate de bucuria trecerii pe aici.

Ne odihnim puțin, îmi trag sufletul mai repede și nu am răbdare. O las pe Adriana și urc treptele spre Înaltul loc al sacrificiului. Nu știam ce e acolo dar simțeam imboldul de a ajunge. Se urcă abrupt și constant pe trepte și alei ce brăzdează pereții de piatră. Sunt singur parcă, într-o cursă cronometru ce îmi amintește de anii ultimi liceali când, la finalul anilor 88 -89 număram persoanele grăbite spre muncă pe care le depășeam în drumul meu spre unitatea de învățământ.

Număram doar ce depășeam, țintind record după record, întrucât nu a existat cineva care să meargă mai repede ca mine pe acel traseu, în acea perioadă. Un bun impuls de a mă prezenta la cursuri dimineața, nu?

Așa, nici pe această cățărare nu am fost întrecut. Iar odată ajuns pe platourile cu destinația ce semnifică, parcă, obținerea unei aure de învingător, te simți clar ca un laureat, ca un ales. Nu pot explica în cuvinte starea de magie resimțită acolo sus și nici măcar pozele pe care ni le-am făcut reciproc cu un slovac nu o pot descrie. A fost ceva magic! Iar priveliștea de-a dreptul incredibilă! Ești deasupra a tot ceea ce ai putea crede că există. Nici că se putea alege un loc mai bun pentru un sacrificiu suprem...

Revenind pe cărările site-ului, ne preumblăm prin fața teatrului, urcăm la mormintele regale și ne lăsăm în voia cărărilor marcate cu piatră care ne conduc pe la tot soiul de biserici, mânăstiri, temple sau altare antice distruse de focuri, cutremure sau degradate de trecerea miilor de ani.

Revenim pe Strada Colonadelor spre zona centrală, acolo unde găsim și toalete ingenios săpate în stâncă și dotate cu toate cele necesare mileniului nostru. Foarte interesantă ideea constructorului!

Petra a reprezentat mai mult decât credeam, un loc mai frumos decât m-aș fi așteptat. Deși am avut parte de o zi înnorată, la finalul ei sufletul ne-a fost plin de lumină și căldură. Vizitată pe o vreme însorită, sunt convins că frumusețea ei sporește exponențial.

Nu am prezentat și nici nu am dorit a face o trecere în revistă a obiectivelor arhicunoscute de la fața locului. Le găsiți descrise de alții sau pe internet, nu v-aș fi adus nimic nou întrucât sunt pe aceleași poziții.

Mergeți acolo, vizitați Petra la pas. Dă-le încolo de trasee, rute recomandate cu obiective musai a fi bifate sau ghizi care vă încarcă bugetul. Bucurați-vă de ce veți descoperi, lăsați-vă sau permiteți-vă să plutiți alene pe acolo, fără grabă. Ba chiar tândăliți - cu iertare pentru folosirea termenului! - și admirați ce au realizat oamenii acum mii de ani. Oameni pe care încă mulți îi considerăm inferiori nouă.

Plecăm mai departe pe Autostrada Regelui și avem parte de peisaje regale la apus de seară pe drumul către Wadi Rum...

---

VIZUALIZĂRI: 2514 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI