In drum spre pajiștile trandafirii

TIPĂREȘTE

Sunt atat de sigură că eu - nascută fiind in zodia gemenilor - sunt două persoane! O persoană este ceea pe care o traiesc zi de zi si cealaltă cea pe care o descriu aici in acest jurnal de călătorie. In viata trăită imi este foame sau imi este sete, imi este cald sau frig, imi ard ochii, mă doare capul sau mă strang pantofii. Dar in momentul in care mă transform (sau imi trezesc geamănul din mine) imi cresc puteri divine si nimic dintre aceste "dureri" cotidiene nu mă mai pot atinge.

Mi-am dorit atat de mult să ajung să văd orasul Petra... nestiind ce anume ma leagă atat de intensiv de acest loc. Acum cativa ani avusesem cumparate deja biletele de avion si intreaga tură prin Iordania fusese meticulos planificată, cand agentia de turism ne-a informat ca s-au anulat zborurile - cu doar doua zile inainte de a pleca. De atunci au mai trecut cativa ani in care se tot auzeau stiri neplacute din zona, plus că preturile pentru biletele de avion cresteau pe zi ce trece.

Si acum cand am ajuns in apropiere de Iordania, cand vedeam de pe malul golfului din Aqaba in fiecare dimineată, in spatele răsăritului de soare, cat de aproape se afla pămantul mult visat - nu m-am mai putut abtine. Si nici cuvintele de rezon ale receptionistului care incerca sa ne convingă sa nu mergem, nici faptul ca drumul avea sa fie lung si foarte obositor nu m-au putut convinge... deoarece eu eram cu gandul deja demult acolo.

Dimineta la ora 7 dupa ce am văzut răsăritul de soare am luat decizia - maine am sa merg sa vizitez Petra. Zis si făcut! La ora 8 ma aflam in lobby-ul hotelului si incercam sa gasesc o agentie care ofera astfel de excursii. La ora 9 telefonam cu o agentie locala care ne cerea un pret mult mai ridicat decat avea pe pagina de web (din cauza valorii dolarului care a crescut atat de mult peste noapte... ceea ce era din pacate adevarat) - am hotarat sa ne mai consultăm si cu alte agentii de pe stradă. La ora 10 eram in discutii cu doi vanzători de excursii care ne-au promis preturi mult mai mici dar care asteptau Ok-ul patronului. La ora 12 am aflat că dacă vrem sa mergem trebuie neapărat sa ne hotăram pana cel tarziu la ora 13 cand trebuie anuntată vama din Iordania. Am scanat pasapoartele si le-am trimis prin Email la doua agentii care ni s-au părut a fi mai serioase. Una cerea 200 EUR / persoana, celalalta 160. Mie mi-era in momentul acela egal - eu voiam sa merg neapărat. La ora 14 am verificat cu emotii emailurile. Amandouă agentiile ne-au trimis confirmare ca suntem inscrisi cu toate ca incă nu platisem nimic. Acum trebuia sa renuntăm la una - cea mai grea decizie! Este cea scumpă si cea mai serioasă? Renuntăm la cea ieftina cu toate ca primim exact aceeasi excursie si paltim 80 de euro mai mult? Pana la urma am hotărat in favoarea banului... cu mari emotii pana la ora 2 noaptea cand avea sa ne colecteze ghidul / soferul din holul hotelului. Ziua a decurs destul de repede - am incercat să dormim cateva ore dupămasa dar bineinteles că nu am reusit. La ora 10 seara ne-a intins in pat cu teama că dacă adormim nu vom auzi alarma... am dat-o la maxim! Am rugat la receptie sa ne trezeasca la ora 1 - nu a fost nevoie - nu am inchis un ochi pina atunci... oricum mă mira faptul cum de uneori pot face ceea ce fac. In viata de zi cu zi mi-e greu sa urc uneori chiar si un etaj pe jos, mi-e teamă daca nu mănanc la ore regulate că primesc ameteli si in cazul in care nu am la dispozitie o toaleta curată ma apucă panica. Cum pot fi eu aceeasi persoana? ce demon ma infiltreaza in acest moment in care pornesc din nou la drum…

La ora 2:08 inghesuiti intr-un minibus cu 14 locuri porneam in noaptea neagră pe strazile pline de hartoape ale Egiptului in marea noastra aventură. Cunosteam deja desertul egiptean si stiam că se merge noaptea in convoi pentru a minimaliza riscul de a fi atacat, dar nu mă asteptam să oprim din jumate in jumate de oră pentru a fi controlati in si sub autobus... si astfel un drum de doar 250 de kilometrii pana la Taba a durat aproape 5 ore. O mica pauza pe la ora 4 la un "han" ce cerea pentru a folosii toaleta 3 dolari! (eu m-am **** in spatele casei pe bezna!) si atat. In rest muntii de piatră si praful ce intra prin usa ce nu se inchidea bine ne tinea trezi. La ora 6:45 ajungeam in portul din Taba si ne indreptam spre ferryboat. Speed / express sau cum vreti sa-l numiti ne trece peste Marea Rosie in doar 1 oră. Aerul rece de pe mare ne dă noua energie. Cand am ancorat in Aqaba pe partea Iordaniei soarele era demult răsărit. Ne intampină o ghida foarte simpatică - e imbracată in pantaloni fara sa poarte batic pe cap cu toate ca este musulmană. Stăm la coadă sa primim stampila de intrare. Apropo cine intra in Iordania prin Aqaba nu are nevoie de viza si economiseste 65 de dolari! Dupa ce primim stampila mult ravnita ne indreptam spre un autocar de lux.

Iordania este in comparatie cu Egiptul mult mai moderna si mai bogata. Autostrada, magazine de lux, parcuri cu flori si fantani arteziene ne intampină la trecerea prin oras. Ghida ne explica ca Aqaba este o zona duty free - ceva ca si Monaco unde nu se plateste nici un fel de taxe si impozite. La fiecare colt de strada magazine pline de alcohol si tigarii - oare chiar ne aflam intr-o tara musulmana - mă gandesc. Cum iesim din oras acelasi peisaj ca si in Egipt - munti de piatra! Nici macar o tufa sau un fir de iarba - nimic! doar praf si piatra. Uneori pe suprafata uscată a pămantului se vede cum ploaia cand cade taie canale adanci de parcă ar fi acid. Pămantul sufera! Si cu toate ca peisajul ce mi se prezinta in fata ochilor este monoton - nu ma oboseste deloc... mai sunt doar 3 ore pana la Petra.

De pe autostrada la o intretaiere de drumuri o luam spre deal pe strada regala King Road - este fosta stradă de caravane? Da, orasul Petra a devenit atat de bogat deoarece era amplasat la intretaierea drumurilor comerciale si era plina de negustori care aduceau marfuri din China si Arabia spre Egipt si alte tari ale Mediteranei ne povesteste ghida... despre cum a fost descoperit orasul, cine l-a locuit si că in curand vom avea de parcurs circa 5 kilometrii pe jos pentru a ajunge acolo... in locul mult visat unde se afla tezaurul... Suntem deja de 9 ore pe drum! cand autobusul opreste pentru a face cateva poze peste marele canion... doarece asa mi s-a parut mie peisajul ce ni se infatisa in fata ochiilor.

După inca cateva minute trecem prin oraselul Wadi Musa si oprim in fata intrarii la parcarea pentru autocare. Primim biletele si pornim pe o carare la vale - in fata noastra ne asteapta un loc incărcat de un farmec misterios...

Dupa vre-un kilometru ajungem la intrarea oficiala in oras si drumul serpuieste mai departe printre munti se stramtoreaza si ingroapă tot mai adanc in stancă cand... dintr-odata surprinzator se deschide intr-un loc plin de lumina, dominat de un templu impunator, Khazneh, cioplit candva in piatră de nabateeni. Soarele care s-a pierdut pe drum, straluceste aici dintr-odata atat de intens dand pietrei o culoare roz - roscata. Cei care au avut norocul sa-l viziteze pana acum s-au intrebat cu totii daca au in fata lor un templu, un mormant sau un tezaur, presupunandu-se in cele din urma ca impresionanta constructie le include pe toate trei „Khazaneh” inseamnand de fapt comoara.

Fațada constă dintr-un portic cu șase coloane corintice cu fronton triunghiular. Între coloanele exterioare sunt erodate resturi de figuri de relief - două sculpturi călare ce reprezintă pe... Castor și Pollux, din constelația gemenilor cerești. Si atunci am inteles in sfarsit ce anume ma leaga atat de mult de acest oras.

Cine nu stie legenda despre ei : Leda mama lor a nascut doi baietii gemeni - Castor de la sotul ei, Regele Tyndareos din Sparta și Pollux de la Zeus. Prin urmare, Castor a fost om și muritor, Pollux însă, de origine divină și nemuritor. Impreuna au ghidat sufletele eroilor morți spre Câmpiile Elizee. Sa fie oare aceasta Elizee in realitate orasul Petra?

Câmpiile Elizee (în latină: Elysium) este un tărâm paradisiac, de la capătul de apus al lumii, dincolo de fluviul Oceanus în care ajungeau după moarte, după mitologia greacă și romană, eroii și oamenii virtuoși (Wikipedia).

Pentru mine aceasta Elizee am descoperit-o aici in orasul Petra... unde se află pajiști trandafiri și domnește o veșnică primăvară, nu plouă, nici nu ninge, nu e frig și nu e cald, iar Zefirul, vântul de vest, domolit, aduce o adiere răcoroasă și plăcută. Apele râului Lethe (= Uitare) care le parcurg, conțin un nectar care, dacă este băut, face uitate toate necazurile și traumele suferite în existența terestră. Locuitorii orasului Petra stau la umbra arborilor de tămâie și se delectează practicând călăritul, întrecerile atletice, jucând sau cântând și dansând...

---

VIZUALIZĂRI: 3660 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI