Jurnal de calatorie: America de Sud – Episodul 3

TIPĂREȘTE

Dupa aproape patru ore de la plecarea din Paracas, autobuzul Cruz del Sur a ajuns la Nasca, aproape de ora 21.

Hotelul unde am rezervat o noapte de cazare se afla peste drum de locul unde ne-a lasat autobuzul, asa ca in zece minute eram deja cazati.

Cand am rezervat camera la hotel am primit imediat un mesaj de confirmare si m-au intrebat cu ce companie din cele 14 care efectueaza zboruri peste liniile Nasca vreau sa zbor. N-au mai asteptat raspunsul meu si mi-au propus sa zbor cu Alas Peruanas, atat hotelul cat si compania aeriana avand aceiasi proprietari. Mi-au oferit si un discount de zece procente si mi-au raspuns afirmativ atunci cand am solicitat zbor la prima ora a diminetii. Citisem ca e mai bine cat mai de dimineata, deoarece soarele este jos, bate piezis pe desene si acestea se observa mai bine.

Ca sa fie tacamul complet, pentru ca am platit cash in dolari mi-au oferit si transferul hotel-aeroport-hotel gratuit.

Ne-au sfatuit sa nu mancam nimic dimineata daca avem rau de avion. Cum nu zburasem niciodata cu avioane de mici dimensiuni si dupa multe impresii ale altor turisti am plecat de la premisa ca exista sanse mari sa avem rau de avion si n-am mancat nimic dimineata.

Problema a aparut la cantarire. Eu sunt un tip … mai bine hranit, ca sa ma exprim elegant :) si exista posibilitatea sa nu apara 2 persoane mai anorexice, astfel incat sa nu se depaseasca greutatea totala de 400 de kg la patru persoane. In cazul acesta ar fi trebuit sa platesc doua bilete si avionul sa zboare doar cu trei persoane.

M-am infuriat putin, le-am spus ca nu accept asa ceva, sotia mea incerca sa ma pondereze spunandu-mi ca doar n-am venit pana acolo ca sa stau pe margine, in fine am zis c-om vedea ce va fi a doua zi.

A doua zi, la ora 7.30 ne-a preluat masina, in 15 minute eram la aeroport si acolo ne-au spus ca nu trebuie sa mai platesc nimic.

Eu ma uitam prin aeroprt sa-i ghicesc pe cei doi chinezi mici :), cu care urma sa zburam, apoi ne-am uitat vreo 30 de minute la un film de prezentare despre munca Mariei Reiche, cea care si-a dedicat intreaga viata cercetarii misterioaselor linii.

Cand ne-au chemat la imbarcare am avut surpriza sa constat ca urma sa zburam doar trei persoane fara sa mai platesc in plus. Jos palaria!

Zborul se efectueaza cu un avion Cesna 206 cu 2 piloti si 4 pasageri si dureaza aproximativ 30 de minute.

In acest timp ai ocazia sa vezi 14 geoglife, ordinea fiind urmatoarea: balena, trapezoidele, astronautul, cainele, maimuta, colibri, paianjenul, condorul, frigate bird (nu prea seamana cu o fregata pasarea asta, dar cam asta ar fi traducerea pentru frigate), flamingo, papagalul, mainile, copacul si baby condorul. M-am lamurit repede de ce apare si raul de avion. Pasagerii, cei patru, stau doi pe-o parte si doi pe-o parte, fiecare cu acces la geamul lui.

Dupa cel de-al treilea geoglif, lucrurile se aglomereaza, figurile apar mai des, iar pilotii fac manevre cu avionul astfel incat sa poata fi vazute de toti cei patru pasageri. Iar manevrele astea… sunt cam din scurt cu diferente de altitudine si ca bonus mai primesti si niste goluri de aer pe care le simti ca pe un pumnal infipt in stomac. De vazut am vazut toate figurile insa starea mea de spirit a fost diferita pe timpul zborului.

Pana la a sasea figura n-am avut nimic, insa apoi, de la a saptea, cu un ochi eram pe geam si cu celalalt cautam celebra punga pe care o gasesti in orice avion. Iar la ultimele patru n-am mai avut puterea nici sa fotografiez. N-am folosit pana la urma punga, insa nici n-am fost prea departe. Sotia mea era in schimb foarte voioasa si foarte exuberanta.

Lucrurile s-au schimbat insa dupa aterizare. Eu mi-am revenit instant, iar pe ea a apucat-o o stare de greata generalizata, cu ameteli si stari de voma.

Am postat cateva fotografii cu geoglifele, insa vreau sa stiti ca sunt editate. Cu toate ca din avion le-am vazut foarte bine, cand m-am uitat sa vad ce-am pozat am vazut ca trebuie putin contrast pentru a fi mai vizibile. Asa ca am apelat la prietenul Photoshop si acum parca se vad mult mai bine.

Ne-am intors la hotel, am mancat ceva si parca ne-am revenit complet. Am eliberat camera, oamenii de-acolo au fost foarte amabili si ne-au permis sa lasam bagajele in hotel pana seara cand urma sa plecam spre Arequipa si sa utilizam facilitatile comune ale hotelului. Dar mai erau peste zece ore si mi-am urmat planul facut de-acasa. Asa ca am oprit un taxi, am negociat un pret si am plecat sa vedem turnul metalic de pe autostrada panamericana, de unde se pot vedea doua geoglife, apoi Los Paredones si Apeductele Cantalloc.

Turnul metalic se afla la vreo 35 de km de Nasca, are vreo 12 metri inaltime si de-aici poti vedea de la mica distanta doua geoglife: copacul si mainile. Ai ocazia sa vezi de-aproape santurile sapate in solul arid si cred ca este o ocazie buna pentru cei care au rau sau frica de avion sa poata vedea macar doua geoglife. N-ai ce face prea mult timp aici. Urci in turn, faci cateva poze si te intorci la Nasca.

Am fost apoi sa vizitam Los Paredones, un sit arheologic nu prea vizitat. A fost descoperit intamplator in urma unor sapaturi accidentale in zona si au fost descoperite cateva constructii folosite ca locuinte. Arheologii au stabilit ca sunt constructii inca, facute la ceva timp dupa ce incasii au cucerit teritoriile Nasca. Exista diferente intre modul de construire din timpul culturii Nasca si intre constructiile facute de incasi.

Am fost doar noi doi acolo, fara ghid, fara explicatii prea multe gasite in interiorul sitului, asa ca a trebuit sa citesc putin ca sa pot intelege ce-am vazut. Foarte interesanta insa vizita care a urmat. Am fost sa vedem Apeductele de la Cantalloc, la marginea orasului Nasca. Biletul pentru Apeducte si Los Predones este comun (asa am si aflat de altfel despre Los Paredones), iar distanta intre cele doua situri este de cinci minute de mers cu masina.

Aceste Apeducte au fost construite acum aproximativ 1500 de ani, in timpul culturii Nasca si sunt folosite si in ziua de astazi pentru a aduce apa de la vreo 60 de km, din muntii ce marginesc zona desertica in care se afla Nasca.

Nasca se afla intr-una dintre cele mai aride zone din lume, cantitatea de precipitatii fiind de numai 4 mm anual, adica vreo 20 de minute de ploaie. Locuitorii orasului Nasca au participat cu ceva ani in urma la un referendum local prin care si-au exprimat acordul sa le fie furnizata apa doar trei ore pe zi, asta pentru ca turistii sa poata avea in hoteluri apa non-stop.

Asa cum va spuneam, apeductele sunt functionale si in ziua de astazi, fiind singura sursa de apa a orasului. Mie personal mi-e greu sa inteleg cum s-au construit aceste apeducte acum 1500 de ani pe o distanta asa mare si mai ales subteran. Cum au calculat panta, de unde au avut atata piatra intr-o zona desertica si mai ales cat timp le-o fi trebuit sa sape si sa astupe atatea zeci de kilometri de santuri. Eu le-am fotografiat de la nivelul solului, insa se pot vedea pe internet in ansamblul lor fotografiate de sus, imaginile fiind mult mai spectaculoase.

Soferul care ne-a insotit in acest mic periplu prin Nasca ne-a lasat in Plaza de Armas — cum altfel sa se numeasca, ca doar suntem in Peru :) — si am mai avut la dispozitie inca cateva ore sa mancam si sa vizitam centrul orasului, sa cumparam cativa magneti si sa facem cateva fotografii.

Pe la ora 20.30 ne-am intors la hotel, am folosit un calculator din lobby-ul hotelului pentru cateva mesaje catre familie si ne-am indreptat catre autobuz care urma sa plece la ora 22.00 inspre Arequipa. Urma o calatorie de aproape zece ore spre prima locatie aflata de-acum la altitudine.

Am ramas cu multe intrebari de la Nasca. Cine si mai ales de ce a realizat acele linii? Localnicii refuza cu obstinatie teoriile privind alte civilizatii care au participat — macar cu logistica :) — la realizarea acestor linii. Au fost sau nu supravegheate din aer lucrarile?

Probabil n-o sa aflu prea curand raspunsurile la aceste intrebari. Teoria cea mai acceptata este ca figurile reprezentate in aceasta zona desertica reprezinta de fapt un zodiac (maimuta, colibri, cainele, balena, etc), in timp ce liniile si trapezoidele dadeau indicatii locuitorilor care cautau drumul catre Pacific.

Tot ce pot sa spun este ca daca vizitati Peru, Nasca trebuie sa fie neaparat pe lista.

---

VIZUALIZĂRI: 2750 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI