ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 03.11.2017
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Ploieşti
ÎNSCRIS: 18.11.12
STATUS: SENATOR
DATE SEJUR
SEP-2017
DURATA: 35 zile
cuplu fara copii
"ECHIPA" A INCLUS:
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
96.67%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Descoperă Arequipa

NB: Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă; — (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ necesar unei astfel de selecții. Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

Jurnal de calatorie: America de Sud – Episodul 4

TIPĂREȘTE URM de aici

AREQUIPA

Arequipa este al doilea oras ca marime din Peru, cu o populatie de aproape 850,000 de locuitori. Se afla la altitudinea de 2,200 de metri, iar din punct de vedere geografic se afla in nordul extrem al desertului Atacama. Este vegheat la nord-est de trei vulcani: Chachani, Misti (care este activ) si Pichu Pichu. Curtea Constitutionala a statului Peru se afla aici. A fost capitala tarii intre anii 1835 si 1883. Desi se afla la aceeasi altitudine ca Babele noastre, trei sute de zile pe an sunt insorite, iar temperatura medie nu scade sub 5 grade si depaseste rar 25-26 de grade.

Dupa o calatorie inceputa la 10 seara si terminata la aproape 8 a doua zi de dimineata, pe 7 septembrie am ajuns la Arequipa, Orasul Alb. La Arequipa am ramas patru zile, din care prima si ultima le-am petrecut chiar in oras, iar a doua si a treia zi am facut excursia in Canionul Colca. Asa ca in aceasta postare voi vorbi doar despre vizita in Arequipa, adica despre prima si a patra zi.

Calatoria a decurs perfect, am dormit excelent in autobuz, asa ca puteam folosi intreaga zi pentru vizitarea orasului. Am lasat bagajele la hotel, deoarece era prea devreme pentru check-in si ne-am inceput ziua cu o cafea la … Mc Donald’s :). Apoi, am mers in bine cunoscuta de-acum Plaza de Armas. Parca e putin mai mica decat cea din Lima, insa la fel de frumoasa. Pe latura nordica se afla catedrala, iar pe celelalte trei laturi sunt cladiri cu magazine sau banci la parter si restaurante la etaj, pe terase cochete, de unde ai o excelenta panorama asupra pietei si asupra vulcanilor din apropierea orasului. In mijlocul pietei troneaza o fantana de bronz in varful careia sta cocotat Tuturutu, despre care ne-a povestit foarte frumos Buterfly. Palmieri inalti si pomisori cu flori colorate, banci si alei pavate impecabil cu piatra. Ne-am intors la hotel unde am primit o camera cu fereastra chiar spre Plaza de Armas, apoi ne-am intalnit cu reprezentanta firmei la care am rezervat excursia din Canionul Colca cu care am rezolvat ultimele detalii.

Venise timpul sa incepem sa urmam programul facut acasa cu mult timp in urma. Asa ca ne-am indreptat catre

Catedrala

Constructia catedralei a inceput in 1540, odata cu fondarea orasului de catre spanioli. De-a lungul timpului a fost distrusa de mai multe ori, partial sau total, in urma unor cutremure, eruptia vulcanilor sau incendii. Ultimul mare cutremur a avut loc pe 23 iunie 2001 si a avut magnitudinea de 8.1 grade pe scara Richter. Turnul din stanga a cazut, a intrat prin acoperis si a distrus patial podeaua din interior si cateva tuburi ale orgii, in timp ce turnul din dreapta a suferit avarii majore. Un an mai tarziu s-a terminat renovarea completa. Esta facuta din ashlar, acea roca vulcanica alba, putin poroasa insa foarte rezistenta. De altfel mai toate constructiile din centrul istoric sunt executate din aceasta roca. Altarul este facut din marmura de Carrara si a fost un cadou al Papei Paul al V-lea in 1609, atunci cand a separat Dioceza Arequipa de cea din Cusco. Ceasul din turnul catedralei provine din Anglia, iar orga cu cele 1,000 de tuburi ale sale, din Belgia. Cu orga am inteles ca este o problema, deoarece la aceasta ora mai exista o singura persoana in Arequipa care stie sa cante la aceast orga si aceasta persoana are o varsta inaintata.

Muzeul catedralei contine exponate din aur incrustat cu diamante, safire, smaralde, rubine si alte pietre pretioase, toate provenind din donatiile colonistilor bogati ce s-au stabilt de-a lungul timpului in Arequipa. Piesa de rezistenta are 107 kilograme de aur, iar pelicanul are incrustat 380 de diamante. Fiindca am pomenit de pelican, el este simbolul sacrificiului si apare pe toate obiectele de cult din Peru. Am aflat ca atunci cand pelicanul nu are cu ce sa-si hraneasca puii, isi sparge pieptul cu ciocul si lasa puii sa-i ciuguleasca maruntaiele. Nu am avut voie sa fotografiem sau sa filmam in muzeu. Am vazut carti tiparite in anii 1500-1600 care s-au pastrat impecabil. Conditiile climatice (umezeala redusa si caldura) au ajutat la conservarea aproape perfecta a acestor carti.

Am incheiat vizita cu un raid pe acoperisul catedralei, de unde Plaza de Armas se vede foarte frumos si de asemenea cei trei vulcani care strajuiesc Arequipa pot fi fotografiati in toata splendoarea lor. Aici m-am amuzat putin pe seama domnisoarei care ne-a fost ghid (e musai cu ghid vizitarea Catedralei) care se mandrea nevoie mare cu clopotul de o tona, al doilea ca marime din Peru. I-am spus ca in Romania se construieste o mare catedrala a carei clopot are cinci tone (vai ce-am dezinformat-o, de fapt are 25 de tone :) ) si s-a desumflat putin. Insa s-a imbunat din nou cand i-am povestit cata minte au mai marii bisericii noastre care si-au zugravit chipul si numele pe clopot. Citita tipa… stia ca Romania a fost o tara comunista si a realizat ca vechile metehne despre cultul personalitatii dispar mai greu.

Am plecat apoi spre Casa de Cultura a Universitatii Catolice Santa Maria, care gazduieste mumia Juanitei in cateva camere botezate somptuos Museo Santuarios Andinos. N-am sa insist deoarece Buterfly a povestit foarte frumos despre Juanita. O sa completez doar cu o informatie pe care am aflat-o urmarind filmuletul ce precede vizita propriu-zisa in micul muzeu. Se pare ca inca din anii 1400, incasii prelevau cordonul obilical la nasterea copiilor, iar in momentul in care copii sufereau de boli mai grave, marunteau bucati mici din acesta si-l administrau copiilor. Dac-as putea m-as intoarce in timp sa le spun incasilor cum va sta treaba cu celulele stem de la sfarsitul secolului XX :).

Am incheiat ziua cu o vizita la

Mercado San Camilo

Este principala piata a orasului si totodata un obiectiv turistic interesant. Am vazut ca au multe soiuri de cartofi, am vazut porumb mov, am vazut zeci de tipuri de quinoa. Siruri de tarabe cu fructe proaspete de unde le puteai cumpara proaspete sau ti se facea pe loc un fresh din ce vroiai, la preturi modice. Ultimele randuri din piata sunt rezervate celor care pregatesc mancare ce poate fi servita chiar acolo, pe niste masute mici sau chiar pe tejgheaua tarabei. O sa raman cu regretul ca n-am mancat nici aici, nici in piata din Cusco. N-am avut curaj. Mancarea arata si mirosea foarte bine insa mi se taia elanul cand vedeam in ce conditii si in ce vase se gatea.

Ne-am invartit prin piata si am cumparat si o punga cu frunze de coca pentru ca urma sa mergem la altitudini mai mari. Din nou voi anticipa putin si va voi spune ca n-am mestecat decat odata (in seara in care le-am cumparat) frunze de coca. Mi s-a parut groaznic gustul asa ca am zis ca eu nu mai pun gura pe ele indiferent ce va fi la altitudine. Am 50 de ani, ceva peste 100 de kg, fumez ca turcul, insa organismul meu a reactionat destul de bine la altitudine. Dar, toate la timpul lor.

Cam asta a fost prima zi la Arequipa. Am luat-o mai usurel pentru ca nu stiam cum vom reactiona la altitudine, insa a fost bine. Urmatoarele doua zile am fost, asa cum v-am spus, in Canionul Colca, despre care va voi povesti in episodul 5. Ultima zi in Arequipa am inceput-o vizitand

Biserica Compania de Jesus

A fost construita intre anii 1590 si 1698 de catre calugarii iezuiti si se afla la cativa pasi de Plaza de Armas, in coltul sud-estic al acesteia. Construita tot din ashlar este totusi total diferita de Catedrala. Este o dantelarie arhitectonica, practic toate fatadele fiind frumos sculptate in stilul baroc andin care se mai numeste si arhitectura mestiza. Interiorul este simplu si sobru, cu cateva capele laterale si cu un altar suberb din lemn de cedru acoperit in foita de aur. Langa altar se afla Capela Sfantului Ignatiu ai carei pereti sunt viu colorati si contine printre picturile de pe pereti motive andine. Interesant faptul ca, la un metru de pardoseala sunt montate oglinzi in care te uiti si vezi picturile de pe tavan si bolti, fara sa te doara gatul sau sa te ia ameteala :).

Pe o laterala a bisericii se iese in curtile interioare, care sunt doua la numar si unde poti admira in voie stalpii, coloanele si boltile sculptate. Intr-una dintre aceste curti este si o cafenea. Am baut o cafea acompaniati la naiul peruan de un baiat care canta printre altele si melodii pe care le-am auzit interpretate la naiul nostru de Gheorghe Zamfir. Si-a incheiat minirecitalul cu vestitul “El condor pasa “ interpretat foarte, foarte bine.

Dupa ce ne-am terminat cafeaua am luat un taxi si am mers in cartierul Yanahuara unde este amenajat un loc de belvedere (mirador, cum ii spun spaniolii) pentru a admira si a fotografia in voie centrul istoric al Arequipei si cei trei vulcani pe care nu m-am mai saturat sa-i pozez. Misti, vulcanul considerat inca activ, are varful acoperit cu zapada desi se afla la numai 50 de kilometri de Arequipa, unde, asa cum v-am spus este soare si 25-26 de grade. Tot aici este un parc in care palmierii sunt atat de inalti si de desi, incat soarele nu patrunde, iar umbra este o binecuvantare. Dupa ce-am incins bine aparatele de fotografiat, ne-am indurat sa ne urnim din loc si am plecat sa vizitam

Manastirea Santa Catalina

Pana sa ajungem la manastire am cautat restaurantul recomandat de Doamna Grecu la intersectia strazilor San Francisco cu Ugarte, dar nu era nimic deschis prin zona, asa ca sotia mea si-a frecat mainile de bucurie pentru ca dupa vizita manastirii Santa Catalina urma sa mearga sa manance cuy, adica porcusor de Guineea. Sa stii Buterfly ca am mers la restaurantul din Plaza de Armas la care ati fost si voi si n-am regretat deloc.

Ca s-o spun pe scurt, manastirea este un oras in oras. A fost fondata in 1579 de o vaduva bogata a unui colonialist din Arequipa care si-a folosit averea pentru a incepe constructia acestui edificiu si care a fost folosit multi ani de vaduvele bogate ce se retrageau aici dupa moartea sotilor. Se intinde pe doua hectare si are sase strazi principale botezate cu numele oraselor spaniole din care proveneau colonialistii stabiliti in Arequipa: Calle Malaga, Calle Cordoba, Calle Toledo, Calle Sevilla, Calle Burgos si Calle Granada. In momentul de fata mai locuiesc acolo 20 de calugarite in partea de nord a manastirii, restul fiind deschis pentru public. La intrare primesti o harta si timp de trei ore urmezi traseul indicat pe harta si ai ocazia sa vezi atat spatiile comune (bucataria, spalatoria, locurile de rugaciune, biserica) cat si spatiile private ale celor care-au locuit acolo, sub forma unor … hai sa le spunem chilii, mai mici sau mai mari, mai dotate sau mai putin dotate, in functie de rangul pe care l-au avut vaduvele retrase acolo. Este si un mic muzeu cu obiectele de imbracaminte sau de cult confectionate de-a lungul vietii de locuitoarele manastirii. Exista si o cafenea unde poti manca o gustare sau te poti racori cu un fresh daca simti nevoia. Aici a locuit Ana de los Angeles Monteagudo care a fost beatificata de Ioan Paul al II-lea in 1985, in timpul vizitei sale in Peru.

Am plecat de la Santa Catalina dupa trei ore si asa cum v-am spus am mers in Plaza de Armas pentru un pranz mult intarziat sau o cina mai timpurie, nici nu stiu cum sa-i spun. Sotia mea si-a satisfacut un capriciu culinar, acela de a manca un porcusor de Guineea (care fie vorba intre noi, este o mancare traditionala in Peru) desi nu face parte in nici un caz din familia porcinelor, ci a so-bo-la-ni-lor :))) ). Eu n-am vrut nici macar sa ma apropii, daramite sa mai gust, in schimb mi-am luat o mare teapa. Am comandat ceva care avea un nume foarte simandicos in meniu (nu-mi aduc aminte numele) si care de fapt era o clasica salata orientala pe care o mancam cu totii in vremurile de post. Apoi ultimele poze in Plaza de Armas frumos luminata pe timp de noapte si am mers la hotel sa facem bagajele pentru ca a doua zi dimineata urma sa plecam spre Puno, oras aflat pe tarmul lacului navigabil aflat la cea mai mare altitudine.

Citește și CONTINUAREA aici
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo

---
Trimis de ghisor in 03.11.17 20:38:09
Validat / Publicat: 04.11.17 06:50:57
VIZUALIZĂRI: 1929INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în AMERICA de SUD.
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
17 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (ghisor); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 43600 PMA (din 32 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

17 ecouri scrise, până acum

tata123 [04.11.17 09:57:37] »

@ghisor: Felicitări! Experiențe, peste experiențe! Mulțumim pentru impresiile despre aceste tărâmuri îndepărtate din America de Sud (deși avionul a făcut mult mai accesibilă apropierea de acest continent). Interesante chiliile mănăstirești, după culoare par a fi construite din ceea ce se numește la noi lut/chirpici? Nu știu dacă și eu aș fi gustat măcar din „specialitatea” care poartă numele de „porc”, dar nu e porc

webmaster26 [04.11.17 10:50:49] »

Mutat în rubrica "Descoperă Arequipa, AREQUIPA" (nou-creată pe sait)

webmaster [04.11.17 11:28:55] »

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut

— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă SAU (1A) ar fi meritat rubrică nouă, dar crearea ei nu a fost considerată oportună (în acel moment);

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecție.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

--

Articolul a fost deasemenea selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

ghisor [04.11.17 12:44:44] »

@tata123: Multumesc frumos!

Eu percep acest site, aceasta comunitate, ca pe un loc unde sa facem schimb de informatii, sa ne ajutam unii pe altii cu sfaturi, cu impresii, cu pareri. Asa ca imi face placere sa va povestesc locurile vizitate, asa... cu cuvintele mele putine si sarace si cu ceva fotografii care sa vina in completare.

Chiliile erau din piatra. Unele din ashlar, piatra vulcanica din zona, altele, mai mici din piatra care seamana cu piatra noastra de rau. Am vazut in locurile unde mai era picata tencuiala. Pe exterior erau tencuite cu un strat subtire si apoi vopsite in culori vii, iar pe interior tencuiala parca era ceva mai groasa.

Acum, la rece, parca regret ca n-am gustat din porcusorul ala. In fond e o experienta. Dar nu-i tarziu. Am inteles ca se gasesc la pet-shopuri

AZE [04.11.17 21:08:49] »

@ghisor: Un serial extraordinar despre locurile în care ați fost. Mulțumim pentru impresii și mai așteptăm și altele.

Tot ce ați scris este interesant mai ales că puțini au ajuns și pe acolo.

ghisor [05.11.17 10:06:57] »

@AZE: Multumesc.

In limita timpului disponibil incerc sa duc la bun sfarsit acest serial.

mishu [06.11.17 11:56:57] »

@ghisor: Mai omule (scuze ca te iau asa), unde ai stat ascuns atat vreme? Povestesti atat de placut incat este o adevarata relaxare sa-ti citesc articolele.

Chiar daca destinatia este una aparte pe unde ajungem destul de greu... tu cu 35 de zile ne-ai rupt... felul in care povestesti este admirabil.

Si sunt convinsa ca nici tie nu-ti sta gurita potolita de ai vrut sa lauzi si clopotele noastre, insa noi o sa putem spune: "Ia mai trage-l pe cutarica sau pe cutarica de barba" si poate ca o sa ajungem si in Guiness Book de-o sa ne stie o lume intreaga ce fitze avem in cap .

Iar porcusor de Guineea as fi incercat, arata chiar apetisant. Adica am gustat eu gandaci in China si n-as fi ros un copanel aici?

Felicitari, votat cu mare drag.

krisstinna [06.11.17 14:17:54] »

@ghisor: Normal ca îl citisem, privisem și pozele, foarte frumoase. N-am avut timp sa îți scriu un ecou.

Am zâmbit și m-am bucurat. De ce?

Păi... asta-i AFA, esența ei. Faptul că ți-au fost de ajutor articolele Doinei și ale Fluturașului este o mare bucurie. Poate nu realizam cât de importante sunt detaliile unui review în momentul scrierii lui. Dar, uite, cândva, cineva, se va declara mulțumit de toate amănuntele unui articol.

AFA nu înseamnă musai Acum, înseamnă tot timpul.

Nici eu nu cred ca aș mânca șobolan. Pâine nu aveau pe-acolo? Mâncam pâine și beam apă, ca măicuțele atunci când postesc.

Te salut și spor la scris!

ghisor [06.11.17 19:24:24] »

@mishu: Multumesc, esti tare draguta.

O iau ca pe o incurajare. Mie, sincer, nu-mi place cum scriu, dar... atat ma pricep. Ma gandesc ca sunt mai importante informatiile si fotografiile decat stilul.

Sa stii c-am fost tot timpul pe-aici, dar am preferat sa stau undercover . Insa am citit sute de articole postate de voi din 2012 pana acum.

La partea cu gura, ai dreptate. Nu tace, ca de-aia-i dau sa manance

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
ghisor [06.11.17 19:34:55] »

@krisstinna: Ai dreptate. Un articol scris aici, ramane pentru totdeauna, asa ca ai unde gasi ceva atunci cand ai nevoie. Asa cum pe mine m-au ajutat articolele Doamnei Grecu si ale lui Buterfly, ma gandesc ca poate, la anul, peste doi ani, sau oricand va fi nevoie, voi putea fi de folos unui coleg sau unei colege bolnav/a de microbul calatoritului.

Ai ce manca in Peru. Sa-ti insir cateva?

Supa de quinoa cu alpaca (e de belea), empanadas (un fel de pateuri de-ale noastre) cu tot felul de umpluturi, supa crema de quinoa, alpaca sau lama la cuptor, ceviche si cate si mai cate. Dulciurile nu mi-au placut. Sunt numai pandispanuri, uscate si fara niciun gust. Dar, ma rog, e chestie de gusturi.

Tu du-te acolo si eu iti garantez ca n-o sa mori de foame

krisstinna [06.11.17 19:43:53] »

@ghisor: Sigur nu voi merge acolo, nu pot zbura mult cu avionul, abia rezist maxim două ore și jumătate

Și tot atât de sigură sunt că absolut toate articolele tale vor fi de un real ajutor pentru mulți colegi, chiar și pentru cei care nu au încă cont pe AFA.

Ce e scris aici e nemuritor. Nu nemuritor și rece! Fiecare articol are o părticică din sufletul scriitorului, a acelui om care și-a rupt din timpul său prețios pentru a încropi rànduri cu viață.

Mulțumim!

PS: eu pot răbda de foame, de țigări și cafea nu mă pot lipsi

Mănânc puțin, doar de nevoie, trebuie sa mă hrănesc. Nu fac abuzuri, nu sunt mofturoasă, prefer slănina cu ceapă, ador pestele

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
adri-nico [08.11.17 09:26:25] »

carevasazica din 38 de poze nu e niciuna cu friptura de sobolan??? cind am citit ca cucoana lu' 'mneatale (cacofonie intentionata) isi freca miinile ca sa mearga la acel resaurant, am crezut ca doar vrea sa se foteze cu lighioana, dar, la urma cind am citit ca a fost chiar incintata de gustul animalutului, ma incearca o oarecare greata. daca te duci la pet shop si cumperi un porcusoro-sobolan si e bun, sa imi spui si mie ca la craciun trimit si eu omu' sa ia "porc" si restul de banuti ii economisesc pentru excursie.

una peste alta, lasind gluma laoparte... scrii misto de tot! noroc ca mi-a venit anunt de aricolul 5 ca asa l-am gasi si pe 4. la cit mai multeee!

ghisor [08.11.17 19:13:20] »

@adri-nico: Multumesc frumos.

Cum nu e poza cu... animalul? Ia incearca la P37.

elviramvio [19.02.18 10:51:20] »

@ghisor:

Păi să regreți că n-ai ascultat nevasta și nu știi cum e șobo-porcul la gust. Ne povesteai și nouă.

Superbe poze. Clădiri ridicate cu sângele localnicilor.

Și povestești atât de urât că deja mă întreb cum să te ocolesc la Alba... să nu-ți ratez poveștile din vacanța asta pentru care, repet, te invidiez!

ghisor [19.02.18 15:20:50] »

@elviramvio: Despre... gastronomia din Peru sper sa va povesteasca sotia mea la Alba Iulia. Nu-i timida deloc si povesteste si frumos. Eu m-am "ars" cu povestile ei acum multi ani .

Da, Arequipa este un oras frumos, singurul oras colonial care a mai ramas in Peru. Chiar si in ziua de astazi locuiesc destui spanioli aici.

In rest, multumesc frumos pentru incurajari , pentru ecou si pentru aprecieri.

fra [06.08.18 12:07:37] »

Mda... Mi-am făcut curaj și eu să scriu un ecou. Întocmai faptul că nu e exagerat de lung articolul (cu toate că sunt multe detalii descrise), fără toată istoria și fragmentele de pe plăcuțele cu explicații, m-au făcut pe mine să ajung până la acest articol și tind să cred că am să duc la capăt seria. Ce mi se pare mie interesant la fiecare cultură e tocmai diversitatea alimentară (pe care ați avut ocazia să o vedeți la piața locală) și cum fiecare popor reușește să se "descurce" cu ce produce pământul lor. Și ce diversitate! Ce gusturi! Ce arome! Chiar păcat că nu ați gustat nimic pe la piață pe acolo. Dacă a reușit corpul să reziste zborurilor eu zic că rezista și condițiilor precare în care erau gătite acolo alimentele. Apropo de "fumat ca turcul", stai să vezi cât bagă beduinii din wadi rum! Ați fost în Iordania? Sigur v-ar plăcea în Petra să descoperiți civilizația nabateană și ingineria lor (și sunt bilete foarte accesibile la preț)

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
ghisor [06.08.18 12:55:25] »

@fra: Am mancat in Peru tot ce se putea manca specific acestei tari. Imi pare rau, acum, la rece vorbind, ca n-am avut atunci curaj sa incerc mancarea " la botul calului " acolo in piata, dar aveam multe zile de circuit inainte si m-am gandit ca ceva probleme cu stomacul m-ar fi pus pe butuci. Desi... se spune ca acolo unde mananca localnicii e cea mai buna si mai proaspata mancare. Dar, asta e! Nu mai pot da timpul inapoi.

Am fost si la Petra, am vazut cum fumeaza baietii sisha pe-acolo. Am facut o excursie de doua zile din Egipt (de la Sharm el Sheikh) la Ierusalim si la Petra, 2,000 de km in doua zile. A fost superb, dar foarte obositor. Din pacate am stat doar jumatate de zi la Petra si cred ca minimum ar fi doua zile de stat acolo.

Multumesc pentru vizita si pentru ecou.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
7 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
adri-nico, AZE, elviramvio, fra, ghisor, mishu, tata123
Alte impresii din această RUBRICĂ:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
pagină generată în 0.106395959854 sec
ecranul dvs: 1 x 1