Enigmaticele linii si desene de la Nasca

TIPĂREȘTE

De la Paracas, dupa incursiunea la insulele Ballestas, am fost condusa din nou in statia de bus, impreuna cu valiza si urcata in urmatoarea cursa, pt a-mi continua drumul pe soseaua Panamerican, spre Nasca.

Era ora 13, asteptam sa soseasca autocarul, intradevar se intamplasera multe pana la aceasta ora, dar plecasem din Lima dis de dimineata, la ora 4,30, la ora 8 eram in Paracas, iar la ora 9, deja stateam instalata in salupa, ziua a fost deosebit de lunga.

Acum calatoria mea se indrepta spre sud, pastrand drumul de coasta si strabatand aceeasi munti, stangosi, lipsiti de vegetatie, acelasi desert uscat, dar serpentinele stranse ne aratau, ca nu mai ramaneam la acelasi nivel fata de ocean, acum ne apropiam de Nasca., Oras situat la 590 m deasupra oceanului, aici ceata tarmului se risipise ,iar cerul era perfect senin, asa cum e pe parcursul intregului an.

Aici, turisti care ajung, vor sa vada Liniile si Geoglifele, principala atractie, dar mai sunt si turisti interesati de sandboarding, pe Cerro Blanco, cea mai mare duna de nisip din lume si care domina imprejurimile Nasca. O alta atractie sunt apeductele din Cantalloc, la 7 km de Nasca (pe care eu le-am vazut tot din avion, dupa ce am survolat liniile). Ghidul si pilotul au constatat, ca nu eram facuti praf cu totii ,iar stomacul nostru ar mai putea suporta un zbor si pe deasupra apeductelor..

Apeductele, vechi de 1500 ani,sunt un exemplu de ingeniozitate a culturii Nazca, fiind in folosinta si in zilele noastre, Mai mult de 30 de apeducte, legate una de alta, captusite cu piatra si alimentate de un izvor., Pt. a ajunge la ele trebuie sa cobori scarile in forma de spirala ,a uneia din cele 20 de fantani mari. In trecut se presupune, ca erau folosite in scopuri ritualice, azi fermierii le folosesc pt. curatarea canalelor.

In 1941, Paul Kosok, un expert in studiul epocii precolumbiene, aflat in valea raului Nasca, a dat peste o pasare uriasa desenata pe pamant, lunga de 30m si care parea sa fie facuta , incat sa fie vizibila de sus, Reantors in Lima, la universitate, a aflat de la specialistii peruvieni ,ca sunt mai multe figuri de acest fel, in acel loc.

Plecand din Peru, cu idea ca aceste linii sunt de orientare si legate de observarea astrologica, si-a expus teoria astronomului german Maria Reiche. Din acest moment, M. Reiche, timp de 40 ani isi dedica munca, studiind aceste linii, descoperind varsta lor si cine le-a conceput. Mai tarziu, au fost gasite mai mult de 30 imagini, pe o suprafata de 480 kmp, in valea raului Nasca. Unele erau simple linii lungi de aproape 2 km ,altele forme geometrice ca, Trapezoidele, dar si imagini de pasari faimoase, ca Colibri, Flamingo, Condorul, maimuta, cainele, paianjen.

Tehnica folosita, era manuala, de indepartare a pietrelor de culoare maro sau rosiatice de la suprafata, pana ajungeau la piatra de culoare alba, cu continut de calcar.Desi metoda e simpla, munca e uriasa, pt. a sapa cu mana si a realiza acele desene pe o suprafata imensa. Cel mai mare atinge desen are lungimea de 270 m,ceea ce presupune nu numai efort, dar si talent pt realizarea unui desen atat de reusit...

Realizarea acestor linii ramane un mister, fiind vehiculate diverse teorii, dintre care cea mai verosimila, ramane cea religioasa-.Una din ele,considera ca , localnicii incercau sa comunice cu zeii, iar alta presupune, ca desenele erau un fel de temple, prin care localnicii urmand liniile trasate se puteau adresa zeului desenat... Sunt si teorii, considerate hazardate, prin care aceste linii au fost realizate de extraterestri, liniile fiind pistele unui aeroport, chiar un desen a fost numit astronautul,numai pt. faptul ca in jurul capului are un cerc,simular cu casca unui astronaut. Indiferent de teoriile lansate, figurile de la Nasca raman un mister.

Azi exista o mare preocupare a oamenilor de stiinta, pt a conserva aceste desene.In conditiile schimbarilor climatice, care incep sa se faca simtite si aici, astfel in anul 2007, aici au fost ploi atat de puternice incat si soseaua Panamericana a fost acoperita de apa, ceea ce pana in acest an,nu s-a mai intamplat.

Panamericana a fost afectata,dar desenele nu au patit nimic. Pe viitor exista posibilitatea distrugerii, ele avand adancimea de 10-30 cm... Desertul fiind unul din cele mai uscate locuri,lucru ce a permis pastrarea lor in timp.

Acum am sa relatez despre experienta pe care am trait-o eu in acel avion, pe care sincer nu-l recomand nimanui , daca stiam ca o sa fie atat de rau in timpul zborului, cred ca ma mai gandeam daca ma suiam acolo, Cand am coborat si am intalnit-o pe ghida, i-am marturisit, ca in acel avion nu o sa mai zbor niciodata si nici nu-l recomand.

Deci dupa cum vedeti in poza, eram tare fericita si zambitoare inainte de zbor, dar pacat ca nu mi s-a facut o poza si la coborare, cand eram alba ca varul, curgea apa pe mine, avand o stare de rau, vecina cu senzatia de a varsa,din clipa in clipa, stomacul era ridicat pana in gat, si nu aveam curajul sa cobor, nefiind sigura ca ma pot tine pe picioare.

Inainte de plecare, ghida a tinut sa-mi dea cateva indicatii, contra raului, dar din pacate nu le-am putut respecta si aproape ca s-a intamplat toate lucrurile rele de care puteam sa am parte. Oricum ma pot lauda, cu faptul ca nu am varsat, in timp ce alaturi de mine, vecina de pe parte cealalta a tinut-o tot drumul intr-o varsatura continua, desi barbatul ei care era in fata mea, se tot intorcea sa o intrebe daca a vazut maimuta sau alte desene, fiind intr-o verva continua,in timp ce, ea saraca cu capul rezemat de speteaza scaunului din fata, nici nu putea deschide ochii.

Ghida a spus ca si din cauza ei, dupa jumatatea timpului de zbor a inceput sa mi se faca starea aceea de rau. Dar si din cauza ca (desi am fost avertizata) m-am uitat in camera aparatului foto, cand luam imaginea, am incercat la inceput sa nu fac asta, dar era imposibil sa obtin vreo imagine, fotografiam tot pe langa desen.

Deci, in avion intrau doar 6 persoane, care in prealabil fusesera cantarite si asezate pe scaun in functie de greutatea corporala, pe cele doua laturi ale avionului, 3 pe o parte si 3 pe cealalta parte.

Cand avionul ajungea deasupra unui desen, incepea sa se lase pe o parte, pt a putea fi vizibil desenul pt cei de pe dreapta, apoi facea un cerc pana ne aducea pe cei de pe latura stanga deasupra desenului.In aceste conditii, 12 desene trebuia sa survolam,dar dupa al 8-lea, m-a luat o transpiratie puternica, am simtit stomacul ravasit, si aveam o stare de rau combinata cu o ameteala, am renuntat la fotografiere, m-am multumit sa mai vad inca vreo 2 desene, dupa care am renuntat complect, stand cu ochii inchisi pt. a incerca sa-mi revin.

In acest timp, pilotul ne-a anuntat ca s-a terminat, ne-a intrebat zambind, cand a dat cu ochii de doamna de langa mine, daca ne simtim bine, si fara sa mai astepte vreun raspuns (o parte din noi chiar se simteau bine), ne-a anuntat o veste buna, ca o sa ne faca o surpriza , mergem inainte de aterizare si la apeducte (bravo! si eu care deabia asteptam sa ma vad pe pamant). Am zis,in gand, asta e, nu stiu ce-o sa mai vad si din apeductele acelea, dar am reusit sa-mi arunc privirea, fara sa fac poze, asa ca nu pot sa vi le arat,din pacate.

Am sa ma reantorc cu relatarile mele la ziua din urma, la momentul in care, dupa o calatorie de 3 h de la Paracas pana in Nasca, am coborat din autocar, iar ghida, m-a condus la masina pt a fi transferata la hotel. Acolo am fost surprinsa,nu era un hotel, era mult mai mult de atat, era o oaza, un mic rai in desert, Hotelu Majoro.

Numele initial ,,Vila Santiago din Nasca “, a fost fondata de bucatarul sef, Don Garcia de Lanasca, in perioada viceregelui Don Luis de Velasco (1596-1606), A fost creat,ca o rezidenta de vacanta pt.familia lui si amicii lui,. pe o suprafata, de 10 h. Construit in stil colonial. cu mai multe vile mici, cu incaperi, diferite ca marime, pictate diferit, ornate cu decoratiuni variate, incat fiecare are camera are sarmul ei.

Aici, in aceste incaperi ,precum si in dinning room-care ulterior a devenit restaurantul acestui asa zis hotel,ori in cele 4 camere livinguri, realizate in stilul colonialismului burghez , intalnesti o adevarata colectie de pictutri originale ale pictorilor peruvieni, de textile Precolumbiene, tapiterii vechi, sau fotografii ale unor celebrii fotografi, ca fotograful spaniol Jose Maria d’Ornellas, aceste incaperii rivalizand cu mari muzee. Furniturile din camere, vechi, dateaza din perioda Coloniala si Republicana.

Tot acest domeniu e inconjurat de zid, iar la intrare paza, asigura securitatea hotelului. In interior sunt 2 curti, una avand in centru un mic lac, pe care il traversezi pe un pot de lemn, si inconjurat de o vegetatie luxuriant tropicala, din lac apa trece prin canalul a carui vad e acoperit cu pietre de rau, ajungand apa pana in cea dea 2-a curte interioara, unde in centru e o piscina, inconjurata de scaune pt plaja si un bar, de la care poti comanda, bauturi, ceai, cafea pe tot parcursul zilei. Un pui de vigunia, care s-a acomodat cu turistii, sta pe marginea piscinei, bucurandu-se de companie ta, in timp ce mama ei, isi petrecea ziua pascand pe pajistea acest mic colt de rai.

Pe aleile care fac legatura intre cele 88 de camere, poti fi surprins de cate o paunita, care trece agale cu puiul ei. Oameni, pasari si animale convietuiesc aici intr-o deplinatate armonie si totul e atat de fascinant.

---

VIZUALIZĂRI: 3006 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI