Vacanță în Peru - Chestiuni practice

TIPĂREȘTE

Ceea ce veți citi mai jos (dacă doriți, desigur) reunește informațiile pe care le-am cules înainte de plecare și ceea ce am înțeles la fața locului. Despre alegerile pe care le-am făcut noi voi povesti în episodul viitor. Tocmai pentru că sunt doar detalii tehnice, am să încarc acest articol neînsoțit de imagini.

Denumirea țării: Perú (República del Perú), cu accent pe u, nu pe e, așa cum avem noi tendința să rostim. În română se scrie, simplu, Peru.

Iar locuitorii sunt peruani, nu peruvieni, ca în romgleză 😊. 

Viză: Cetățenii EU nu au nevoie de viză. Dar formalitățile la vamă sunt destul de greoaie, se completează un formular, ești amprentat (toate cele zece degete!), dai un miniinterviu în fața ofițerului de acolo. Noi am avut ghinion, am stat aproape trei ore la coadă, de la 23 la 02 AM, a fost tare neplăcut. Înțeleg că nu e chiar o regulă, dar au pățit-o și alții.

Siguranță: MAE dă nota 5/9 pentru Peru mae.ro/travel-alerts/9319.

Nu este recomandă efectuarea călătoriilor în zonele Loreto (la frontiera cu Columbia) și VRAEM (valea râurilor Apurimac, Ene și Mantaro, care include regiunile Ayacucho, Cusco, Huancavelica și Junin). În aceste regiuni, traficul de droguri, criminalitatea ridicată, coroborate cu nivelul precar al infrastructurii, limitează eficiența autorităților peruane de aplicare a legii. Mai mult decât atât, în zona VRAEM, părți ale grupării teroriste Sendero Luminoso sunt încă active. [Orașul Cusco și locurile turistice din apropierea acestuia – Machu Picchu, Valea Sacră și Inca Trail nu se află în zona afectată, deși sunt situate la mică distanță. ] Din aceleași motive, nu se recomandă călătoria în zona Amazonului, lângă granița cu Columbia, în special de-a lungul râului Putumayo, și în zona frontierei triple Peru-Brazilia-Columbia.

Inclusiv în capitală e important să fii vigilent. Sunt destul de frecvente furturile de bani, bijuterii sau telefoane, în ciuda faptului că pe străzi vezi mai tot timpul polițiști. (În zborul de întoarcere am întâlnit un grup de români care o pățiseră, după o zi de stres li s-au înapoiat pașapoartele, nu și valorile.) Sunt de evitat zonele nordice ale Limei (mai ales Callao) și favelele din Barrios Altos, aflate la doi pași de Centrul istoric. Discutam despre romanul „Cinci colțuri” al lui Llosa cu ghida pe când vizitam Catedrala; ne-a spus că respectivul cartier e la zece minute, dar că ea nu are curaj să calce acolo și că nici nu ne sfătuiește să mergem singuri.

În altă ordine, așa cum am spus și în articolul anterior, peruanii au creat o bulă turistică: atât timp cât rămâi pe traseele standard și ești atent în jur, nu ai ce să pățești. Noi am călătorit relaxați, fără a ne simți niciun moment în pericol.

Vaccinuri și asigurări medicale: MAE recomandă vaccinarea împotriva febrei galbene, febrei Dengue şi a malariei cu cel puţin 10 zile înaintea începerii călătoriei, mai ales în cazul celor care călătoresc în partea de nord şi în regiunea amazonică a ţării.

Vă recomandăm ca înaintea deplasării în Republica Peru să încheiaţi o asigurare medicală, de viaţă şi de călătorie cuprinzătoare, care să prevadă inclusiv repatrierea medicală.

Serviciile medicale în Peru nu sunt performante.

Noi nu ne-am vaccinat, dar – repet – am rămas doar în zonele turistice din sudul țării. Am avut probleme cu țânțarii și diverse mici vietăți în timpul plimbărilor prin pădure, nimic dramatic.

Am consumat doar apă îmbuteliată. Doar unul dintre noi a prins o indigestie, în timpul parcurgerii traseul Inca Jungle, probabil în urma unui prânz preparat nu prea igienic în Santa Tereza. (La hotelul de acolo, eu am renunțat să mănânc la micul dejun.)

Când mergem: Sezonul turistic în Peru este mai-septembrie, când nu plouă și e „iarnă”, adică la amiază sunt doar 30 de grade. Dar au turiști 12 luni pe an, doar că cei care ajung în sezonul ploios trebuie să își asume faptul că vor sta aproape permanent cu pelerina pe ei. Care pelerină, cumpărată la fața locului, costă 15 soles (= 20 lei), și este așa de subțire încât, probabil, se va rupe la prima purtare.

Cum se ajunge în Peru: Cu avionul, evident! Se poate zbura prin Schiphol (Amsterdam), Charles de Gaulle (Paris), El Prat (Barcelona), Barajas (Madrid) și, desigur, mai există și alte variante, pe care noi le-am găsit, însă, din ce în ce mai scumpe. Nici primele nu erau prea ieftine, 1400+ euro și noapte/nopți de cazare în orașe deloc accesibile. Să insist pe faptul că luna august înseamnă vârf de sezon turistic atât în Peru, cât și în Europa.

Vine momentul să mulțumesc lui Adrian M., care ne-a ajutat mult de tot cu planificarea acestei vacanțe. Am zburat prin Istanbul - Ciudad de Panama, cu cazare o noapte la dus în Panama, unde am beneficiat și un de tur de oraș, făcând astfel o economie de vreo 300 de euro / persoană față de cea mai bună variantă găsită de noi.

Transfer la/de la aeroport: Pe mine problema asta mă stresează foarte tare, în special atunci când aterizez undeva: unde comand? în ce monedă plătesc? cât de tare voi fi jumulit?

Din informațiile pe care le-am citit, în Lima funcționează foarte bine aplicația Cabify, iar o cursă de la Aeroportul Jorge Chávez până în Miraflores costă 30-40 de dolari și se poate plăti cu cardul. Un minivan (pentru noi patru) e cu vreo 10 dolari mai scump.

Se poate face precomandă pe Booking (cam 50 de dolari ar fi costat un minivan), dar aici e o problemă: te așteaptă o oră de la momentul aterizării. Noi am ieșit din aeroport după mai bine de trei ore ☹.

Aeroporturile din Arequipa și Cuzco sunt mai micuțe și situate aproape de centru (la doar 3 km, cel din Cuzco, dar peste 20 de minute de mers, din cauza traficului). Acolo am fi putut lua taxi la portieră, probabil cu un cost exagerat, dar fără foarte mult stres.

Până la urmă, am ales soluția comodă la această problemă (și la toate celelalte pe care le-am identificat în timpul documentării). Povestesc data viitoare

Cum se călătorește prin Peru: Prin Arequipa, Puno sau Cuzco se merge pe jos, distanțele sunt mici. Pentru a ajunge în punctele de belvedere din Arequipa sau la vestigiile incașe de lângă Cuzco, se poate folosi transportul public local sau una dintre aplicațiile Uber, Cabify, DiDi (în Peru nu merge Bolt). 

În Lima distanțele sunt foarte mari, e a doua cea mai mare metropolă din Americii de Sud (după São Paulo), cu 11 milioane de locuitori. Iar al doilea oraș al țării este Callao, adică portul Limei – locul unde se mai află aeroportul și închisoarea ;) . Toată zona metropolitană sare de 12 milioane de oameni, cam o treime din toată popilația Peru-ului.

În capitală există metrou, dar acesta nu are traseu prin zonele turistice. Se poate folosi Cabify sau poți comanda o mașină la hotel; prețurile sunt ceva mai mici decât la noi, dar comparabile. Pentru a lega Miraflores de Centrul istoric au construit o șosea dedicată transportului public (autobuze), cu stații asemănătoare cu cele ale metrorilor suspendate. Cei 10 kilometri se parcurg, astfel, într-un sfert de oră; pe șoseaua normală se poate face și mai mult de un ceas.

Drumul către Machu Picchu este „reglementat” : tren + autobuz, sau traseu de 3-4-5 zile prin munți. Varianta comodă necesită planificare atentă, biletele sunt nominale (se controlează odată cu pașaportul); cel de tren trebuie luat cu mult timp înainte, iar cel de autobuz cu o zi înainte, doar din Aguas Calientes (nu se poate cumpăra online, sau printr-o agenție locală). Da, știu, e complicat.

Nu se recomandă închirierea unei mașini: drumurile sunt periculoase și regulile sunt neclare pentru un necunoscător, trebuie plătite tot felul de taxe în locuri nesemnalizate, există numeroase filtre pe șosea etc. Poți greși ușor, deși ai cele mai bune intenții.

Dacă alegi să călătorești pe cont propriu, cea mai bună opțiune este folosirea uneia dintre companiile mari de autocare pe distanțe lungi. Cele mai bune recenzii le au Cruz del Sur, Civa (cu clasa sa de lux Excluciva), Oltursa, Tepsa și Peru Hop (am găsit pliante în hoteluri: ceva tip hop-on/hop-off, incluzând ghizi la bord, preluare de la hotel și opriri pentru diverse obiective turistice).

Pe traseul Arequipa – Puno – Cuzco există cale ferată, dar nu și trenuri. Mai precis: circulă doar trenuri de marfă și trenuri de lux (compania Belmond Andean Explorer, cu prețuri pornind de la 300 de dolari).

Cea mai utilizată metodă de către cei care merg pe cont propriu: ajungi cu autocar / avion într-un oraș (Lima, Ica, Arequipa, Puno, Cuzco) și, acolo, cumperi excursii de la agențiile locale (mai ieftine decât cele de pe GetYourGuide) pentru a vedea Valea Condorilor sau Muntele Curcubeu sau orice altceva îți dorești.

Noi am ales, și în acest caz, soluția comodă. Am citit articolele lui @Pușcașu Marin și am admirat puterea lui de a organiza totul, până la ultimul detaliu: așa ceva ne-a depășit puterile 😊.

Ce vedem în Peru: După cum spuneam, turismul peruan este standardizat, toată lumea vede aceleași obiective, pe același traseu. Dacă ai prins un grup într-un anumit loc, sunt șanse mari să te reîntâlnești cu el zile în șir.

În primul rând: vizita în Peru trebuie planificată în sens invers mișcării acelor de ceasornic. Motivul: acomodarea treptată cu altitudinea. Arequipa e la 2400 de metri, Cuzco la 3400 de metri; diferența resimțită este uriașă.

Așadar, traseul „maximal” este:

1. Lima

2. Península de Paracas + Islas Ballestas

3. Ica + Huacachina Oasis

4. Nazca

5. Arequipa

6. Reserva Nacional de Salinas y Aguada Blanca

7. Cañón del Colca

8. Titicaca (la Puno)

9. Vinicunca (Montaña de Siete Colores)

10. Cuzco

11. Willka Qhichwa (Valle Sagrado de los Incas)

12. Machu Picchu (eventual cu Cápac Ñan/El Camino Inca sau Salkantay)

13. Jungla amazoniană (partea sa dinspre Cuzco)

Cu bold: locurile unde se recomandă a se lua cazare, bazele pentru excursii de una / câteva zi(le).

Sigur că, în funcție de dorințe / timp / buget, una sau alta dintre aceste „stații” ale periplului peruan poate fi sărită. Sau se mai pot adăuga unele chestii, dar fără prea multă improvizație – trebuie să te păstrezi permanent în interiorul sonei safe.

Hoteluri și masă: Am spus câte ceva în articolul precedent și voi încerca să descriu pe larg unele dintre experiențe.

Oricum, țin să repet: mâncarea în Peru este genială!

Bani: În Peru circulă Nuevo Sol (plural: soles). Au avut și ei o denominare, așa cum am avut și noi, dar în 1991, moment în care PES (Peruvian Sol) a fost înlocuit de PEN (Peruvian Nuevo). Citeam că, în 2015, au renunțat să mai spună „nuevo” , dar prescurtarea PEN a rămas (fix ca la noi, unde RON pare să fi înlocuit definitiv vechiul ROL, doar că acolo nu am auzit pe nimeni să exprime prețurile în vechea monedă).

Cursul de schimb este 1 Euro = 3,92 soles, 1 sol = 1,34 lei. Practic, pentru a calcula rapid, se procedează astfel: împărțim prețul în soles la 3 și adăugăm rezultatul peste numărul inițial, obținând prețul în lei. De exemplu, 75 soles înseamnă 75:3 + 75 = 100 lei.

Plata cu cardul este posibilă aproape peste tot, mai puțin în piețe sau la cei care vând la marginea drumului. De fapt, am găsit și vreo două restaurante unde nu ni s-a primit cardul.

Pentru a schimba cash, e mai bine să ai la tine dolari americani, deși... în Lima era mai bun cursul la euro, 1 Euro = 4,03 soles. Am regretat că nu am schimbat mai mult de la început, am fi ieșit mai bine. De fapt, nu ne-am așteptat să întâlnim situația asta și nu aveam prea mulți euro la noi. Din Arequipa încolo am găsit curs mai bun la dolar dacât la euro, dar peste tot mai slab decât cel din capitală.

În principiu, aproape de piața centrală a fiecărui oraș există câteva case de schimb valutar. Uneori cursul este afișat, alteori ți-l tastează direct angajatul de acolo pe un calculator de buzunar, caz în care se poate încerca o ușoară negociere. Poți obține 1-2 soles în plus la fiecare sută de dolari dacă dai bancnotă de 100, nouă. De altfel, emisiunile vechi și bancnotele deteriorate vă vor fi refuzate.

În Miraflores am întâlnit pe stradă o grămadă de valutiști. Inițial i-am ocolit, apoi am ajuns să-i căutăm, pentru că puteam negocia cu ei afaceri avantajase 😉.

Cartelă telefonică: Am cumpărat la fața locului. Umblând prin Miraflores, ni s-au cerut între 70 și 100 de soli pentru cam același lucru: 15-20 G trafic de date, 20 de minute naționale. Am dat 2 x 70 de soli pe două cartele, de pe care am făcut hot-spot către celelalte două telefoane.

Am avut semnal full în orașe și puțin spre deloc în timpul lungilor drumuri prin ținuturi nelocuite.

___

Dacă îmi mai amintesc ceva (sau dacă primesc întrebări), revin cu ecouri.

În episodul viitor: traseul nostru.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 3 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI