Perissa, mai mult decât un simplu sat santorinez

TIPĂREȘTE

În general, am obiceiul de a scrie câteva cuvinte, separat într-un articol, despre localitatea ce ne-a găzduit în timpul unei vacanțe. De data aceasta, am stat un pic să mă gândesc dacă s-o fac sau nu, deoarece pe de-o parte, Perissa nu e vreo localitate notabilă despre care să ai ce să scrii, iar pe de altă parte, n-am prea petrecut în Perissa timp suficient, optând pentru un soi de compromis: cazare în Perissa și uneori plajă și taverne, restul timpului, colindând coclaurile din Santorini.

Totuși, mi-am zis că ar fi de bun simț să-i dedic câteva cuvinte, chiar dacă timpul petrecut aici n-a fost semnificativ. Ar putea fi folositor cuiva mai dezorientat care ia în calcul o variantă în partea estică a insulei.

În zilele noastre, Perissa a devenit o stațiune cunoscută din Santorini, situată în sud-estul insulei, în partea sa mai plată, la 13 km distanță față de capitala Fira. La origine, era un sat cicladic micuț de pescari care a evoluat treptat la statutul de stațiune mulțumită plajei sale lungi, de kâțiva kilometri buni, dar și destul de lată, acoperită ba cu nisip grosier, ba cu pietricele, dar în tot cazul, neagră, de proveniență vulcanică. Constant, are vreo 700 locuitori permanenți, dar în timpul sezonului turistic ce ţine de la Paști până la finele lui octombrie, numărul celor ce o însuflețesc se triplează sau cvadruplează, anul acesta fiind ceva mai special din acest punct de vedere.

Am ales Perissa ca bază a vacanței în primul rând pentru plaja sa generoasă, premiată cu Blue Flag, fiindcă știam că măcar la început sau la final de zi, ne vom dori câte o bălăceală de răcorire și relaxare. Am optat pentru Perissa în detrimentul mai vestitei stațiuni Kamari, de care-l desparte la nord semețul munte Mesa Vouno-369 m- (muntele din mijloc) în ideea că Perissa ar fi mai adăpostită de vânturi, iar plaja din Perissa îmi părea că se bucură de mai multe aprecieri față de cea din Kamari. Între cele două stațiuni, prețurile cazărilor erau comparabile.

Plaja este administrată, aproape pe toată suprafața, de proprietarii de taverne care se înșiruie înapoia sa, fiind utilată cu șezlonguri și umbrele de stuf, dar și cu traverse din lemn care făceau mai ușoară trecerea peste nisipul/pietrișul negru ce se încinge abitir, că desculț nu prea puteai păși pe el. Prețurile șezolngurilor plecau de la 5€/persoană, dar pentru cine făcea consumație la taverna respectivă, din dreptul acestora, erau gratis.

Între cele două stațiuni, Kamari și Perissa, accesul se poate face cu un water taxi (vaporaş) care transportă doritorii în câteva minute de la una la cealaltă, ocolind blocul muntos înălțat parcă din mare, altfel cu autobuzul fiind necesar drumul la Fira și apoi schimbând autobuzul spre Kamari. Ar mai exista și a treia modalitate, aceea a traseului de drumeție care străbate masivul muntos până în vârful său, ca mai apoi să coboare spre Kamari, dar acesta se parcurge doar de către cei cărora le place hiking-ul și sunt dispuși la a face așa ceva. Oricum, nu se poate face asta zilnic!

Dacă tot am adus vorba de trasee de drumeție, de la capătul nordic al Perissei începe traseul de o oră către situl arhelologic Thera antică, situat pe platoul din vârful masivului Mesa Vouno. Cu puțin înainte de a ajunge la intrarea în sit, de pe panourile informative aflăm că în sensul opus, poteca ne duce către alte două destinații notabile ale insulei: mănăstirea Profitis Ilias construită pe muntele omonim, cel mai înalt punct din Santorini-567m - în cca o oră, și mai departe spre localitatea Pyrgos, fosta capitală a insulei, în două ore și jumătate.

Mi-amintesc de cuvintele unui prieten care-mi spunea înainte să plec, că Santorini poate fi bătută cu pasul de la un capăt la altul și eu mă uitam neîncrezătoare la el, fiindcă nu mi părea verosimil întru totul, dar, văzând mulți turiști angrenați pe poteci, mi-am dat seama că adevărul nu este prea departe.

Cu ce se mândrește Perissa?

Deși, micuță și aparent nu prea însemnată, Perissa are câteva obiective pe care eu le consider importante și de neratat.

Primul ar fi ruinele bisericii Agia Irini, de la marginea localității, biserică ce ar fi dat numele insulei, de la Agia Irini (Sfânta Pace) –preluat în italiană Santa Irini-de la care ar fi derivat în binecunoscutul Santorini. Se spune că Sfânta Irina ar fi fost exilată în aceste locuri și tot aici ar fi murit în anul 304. Venețienii ce au cucerit insula, au pășit pe aceasta prima dată în 1207, și, dând de această veche biserică, ridicată în vremurile bizantine ale secolelor V-VI, dar deosebit de impozantă prin grandoare, importanță și aspect, au botezat insula după numele bisericii care îi impresionase atât de tare.

Astăzi, doar un maldăr de ruine, câteva arcade prăbușite și un panou informativ mai amintesc de ceea ce însemna odinioară acest faimos lăcaș de cult.

În piața centrală a localității, se află biserica Timios Stavros (Sfânta Cruce), un edificiu maiestuos, de o frumusețe uimitoare, ridicat între anii 1835-1840 și reconstruit după cutremurul din 1956, care a provocat pagube grave pe insulă. Una dintre cele mai mari biserici din Santorini, fără niciun dubiu! Este genul acela de clădire albă cu domuri albastre, însă de dimensiuni impresionante, cu o clopotniță pe măsură, la care trasul clopotelor e o misiune anevoioasă, făcându-se cu ajutorul frânghiilor. Am asistat din întâmplare şi am observat.

Spun toate acestea fiindcă am avut norocul să fim în Perissa în ziua de 14 septembrie când calendarul ortodox sărbătorește Ziua Crucii, adică am picat exact în ziua de hram. În dimineața acelei zilei, înainte de a urca muntele Mesa Vouno spre situl Archaia Thera, am mers un pic la slujbă. Curtea bisericii era plină de enoriași, interiorul așijderea, iar aleea de la intrare în curte, din dreptul turlei, și până la ușa bisericii era presărată pe întreg mozaicul cu buchete şi ghivece de busuioc care răspândeau un miros de nu vă spun. Slujba era solemnă, ținută de câțiva preoți, iar noi curioși din cale afară să cunoaștem și obiceiurile grecilor. Ne-a plăcut foarte mult.

Și dacă tot ne aflăm la capitolul biserici, trebuie menționată și bisericuța Panagia Katefiani, o mică spendoare albă, cuibărită într-un„buzunar” al pleșuvului masiv muntos Mesa Vouno, la 200 m deasupra mării, ce contrastează puternic cu cenușiul stâncii. Se poate ajunge la ea după un urcuș de vreo 90 de trepte, iar priveliștea care se deschide numai asupra Perissei este uluitoare.

Lângă biserica Timios Stavros, în piațeta centrală a localității se mai află stația terminus de autobuze de unde se pot lua autobuzele către Fira, pe un panou aflându-se o tabelă cu orarul de plecare al acestora spre Fira şi de acolo către alte localităţi din insulă, pentru a şti ce legături există.

Tot în piațetă se poate observa și Muzeul de Minerale şi Fosile, o clădire micuţă, din păcate închisă când ne nimeream noi pe acolo. Oficial, programul ar fi între 10,00-14,00 zilnic pe timp de vară, iar biletul de intrare ar fi 2 €/persoană. Am citit că ar conţine frunze fosilizate de măslin, palmier şi grozamă de acum 50.000-60.000 de ani, precum şi alte exponate care ar data de milioane de ani, precum şi colecţii bogate şi valoroase de minerale. Cine ştie, poate data viitoare îl vom vizita!

De ce mai dispune Perissa?

-De multe posibilităţi de cazare în pensiuni, vile, hoteluri de toate categoriile, de la cele scumpe şi exclusiviste, la campinguri, oferind confort diferit, la preţuri mai acătării faţă de alte zone ale insulei. Viaţa de noapte era în trecut intensă în Perissa, renumită ca staţiune preferată de tineret, acum părea mai degrabă o staţiune de oameni sedentari, veniţi la odihnă prelungită.

-De numeroase taverne, terase, restaurante, cafenele, baruri înşiruite pe strada principală, ce mărgineşte plaja, şi nu numai. Oferta depăşea cu mult cererea anul acesta, tavernele se întreceau în a-şi atrage clienţii, organizau seri greceşti veritabile cu muzică, dansuri şi spart de farfurii, a doua zi de dimineaţă, cioburile dând în vileag petrecerile ce avuseseră loc în ajun.

-De suficiente agenţii de închiriere de maşini, scutere, ATV-uri care erau foarte generoase în a-şi arăta ceea ce au de oferit. Aici aş include şi agenţiile organizatoare de excursii, deoarece, în mare, erau cam aceleaşi, cele de închiriere ocupându-se şi cu aşa ceva. Se vindeau tot felul de excursii, chiar şi croaziere, sau combinate, un mix din acesta cumpărând şi noi pentru cea din urmă zi a vacanţei.

-De un waterpark căutat în trecut, care anul acesta nu a funcţionat din cauza pandemiei, însă în viitor ar putea fi redeschis. Nu este ceva foarte mare, are câteva piscine şi tobogane, dar poate constitui o atracţie în special pentru copii. E bine de urmărit situaţia sa: travel-to-santorini.com/r ... rissa/waterpark

-De diverse magazine, farmacii, brutării, ATM-uri presărate prin toată staţiunea, aşa încât nimeni nu se poate plânge că nu găseşte să cumpere ceva anume, cel puţin produsele de bază sunt disponibile la tot pasul.

Concluzie

Perissa s-a dezvoltat mult în ultima perioadă, extinzându-se spre vecina din sud, surata Perivolos care beneficiază şi ea de o plajă excelentă. Un alt aspect pe care l-am observat ar fi acela că, mărindu-şi dimensiunile, ajunge în curând să se unească spre vest cu localitatea Emporio, unul dintre cele cinci locuri din medievalul Santorini în care veneţienii construiseră câte o fortăreaţă, astăzi doar ruine.

Cert este că noi ne-am simțit bine în Perissa, mulțumită în bună parte și gazdei noastre, şi o recomand celor ce vor să-și petreacă vacanța foarte aproape de o plajă bună la care să nu fii nevoit să cobori sau să urci și la care să nu ai nevoie de încălțăminte specială de apă. Am înțeles repede de ce Perissa a devenit una dintre staţiunile preferate din Santorini!

Vă rog, atașați următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 4153 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI