O gazdă la superlativ absolut: Hotel Santa Barbara Perissa, Santorini

TIPĂREȘTE

Povestea unei cazări ce mi-a purtat noroc

Cu biletele de avion cumpărate la început de decembrie 2019 spre Santorini, musai trebuia să aleg o cazare în insulă pentru vacanța noastră de șapte zile. M-am orientat la Perissa, o stațiune destul de mare, situată în sud-estul insulei, aflată la adăpostul masivului muntos Mesa Vouno (muntele din mijloc) care o apără de multe ori de furiosul Meltemi, vântul uscat din Ciclade. Am ales Perissa și pentru plaja generoasă, cu Blue Flag, fiindcă, atunci când ești în vacanță la mare, vara, îți dorești totuși momente de bălăceală și stat la soare spre o relaxare binemeritată.

Așadar, am intrat din nou pe saitul Aegean unde există o conexiune către booking căutând o cazare care să ni se potrivească din toate punctele de vedere. Am găsit-o destul de repede, ghidată de notele mari, peste 9, de recomandările excelente ale turiștilor, de facilitățile hotelului și de poziția acestuia față de plajă, strada cu taverne și magazine, stația de autobuz. Prețul cu mic-dejun inclus mi s-a părut foarte bun: 322,50 € pentru șapte nopți în prima jumătate a lunii iunie. Cu anulare gratuită cu două săptămâni înainte și plata la proprietate. N-am stat prea mult pe gânduri și am rezervat, la câteva minute primind confirmarea din partea proprietarei, Kiria Irini Drosou, cea care conduce efectiv afacerea, pentru ora de check-in și cuvinte frumoase de bun augur.

După e-mailul primit în martie de la Aegean că la început de iunie nu are zboruri din România și după reprogramarea zborului în septembrie, iau legătura cu Irini prin intermediul booking și o rog să-mi „mute” și ea cazarea în septembrie explicându-i pe larg motivele. Se învoiește și îmi reprogramează și ea rezervarea, însă fără niciun cost suplimentar, spre deosebire de Aegean.

În august, când am fost anunțată că zborurile mi-au fost anulate, mai întâi cele Santorini-Atena-București, apoi cele București-Atena-Santorini, era clar că trebuia s-o anunț și pe Irini că totul a picat, dar mi-era jenă tare după episodul cu mutarea în septembrie. Apoi, am aflat de ruta nouă introdusă de WizzAir din București către Santorini și retur, iar zborul companiei ungurești era decalat doar cu o zi față de datele inițiale de cazare, așa că am luat legătura din nou cu Irini, i-am explicat noua situație rugând-o să mai facă încă o mutare a sejurului. A fost de acord și de data aceasta, tot fără nicio pretenție bănească. Pe urmă, am îndrăznit s-o mai rog încă ceva: văzând că pe booking apare anunțul că pentru cine stă mai mult de patru nopți la locație, proprietatea asigură transfer gratuit de la/la aeroport, m-am băgat și eu în seamă. Nu mi-a răspuns la e-mail, iar eu m-am gândit că s-o fi supărat și nu am insistat. M-a întrebat soțul ce am făcut cu transferul și povestindu-i demersul, a fost de acord că la sosire vom lua un taxi din aeroport, că doar 20 € nu e o pagubă.

Am sosit în Santorini în dimineața zilei de 13 septembrie, pe la orele 09,00. Am trecut de controlul riguros de PLF și test Covid_19, apoi de cel al documentelor de identitate și, de la ieșire, aveam în intenție să ne îndreptam către stația de taxi, când, ridicându-mi privirea spre cei ce așteptau pasageri de la cursa noastră, văd un bărbat între două vârste cum ținea un carton pe care erau scrise mare prenumele noastre și numele de familie. Irini ne făcuse o frumoasă surpriză și îl trimisese pe soțul ei să ne ia de la aeroport! Soțul meu nici nu observase, așa că l-am tras de mână pe când luase direcția stației de taxi, rămânând și el plăcut impresionat de gestul gazdelor noastre.

Pe drum ne-am conversat cum am putut despre insulă, Kirios Drosou nepreadescurcându-se în limba lui Shakespeare, iar după 20 minute am ajuns la hotel. Am intrat în recepție, Irini era la datorie și, după un salut cordial, mă adresez sincer către ea: „În sfârșit, în Santorini! Tu mi-ai purtat cu adevărat noroc: numele tău provine de la cel al insulei -Santorini derivat de la Santa Irini și, la origine, de la cel al protectoarei insulei -Agia Irini- care înseamnă pace în greacă, precum reprezintă și prenumele soțului meu în limba română. " A făcut ochii mari fiindcă nu cred că se aștepta să știu că irini (ειρήνη) în greacă înseamnă pace, dar s-a bucurat că toate s-au „potrivit” atât de bine și finalul era unul fericit.

Ne-a făcut check-in-ul rapid, am achitat rotund suma de 325 € cu numerar, iar ea a fost foarte mulțumită că am plătit la început, lucru care a contat foarte tare pentru ea, având o atitudine rescunoscătoare pe tot parcursul șederii noastre acolo. Ne-a dat toate detaliile cu privire la cazare, regulile de mic-dejun, ne-a făcut recomandări, la cererea noastră, de taverne, magazine, obiective turistice, ne-a dat diverse ponturi. I-am spus că vrem să închiriem mașină timp de trei zile și am rugat-o să ne ajute dacă are cunoștințe prin preajmă. A fost foarte corectă, ne-a spus că are un colaborator, dar, mai întâi să mergem prin stațiune, pe la firmele specializate, să vedem prețurile și apoi rămâne să discutăm dacă ne convine sau nu. Bineînțeles că n-am vrut să pierdem timpul prin agenții, am mers pe mâna Kiriei Irini care ni l-a prezentat pe Lefteris de la care am închiriat un Fiat Panda foarte bun, cu 17.000 de km la bord, la prețul de 28 €/zi.

Despre hotel Santa Barbara Perissa

Hotelul Santa Barbara din Perissa este o afacere de familie, ca majoritatea de tipul său, în Grecia și are o arhitectură tipică, cicladică, deosebit de frumoasă. Este zugrăvit în culorile Greciei: alb și albastru, având o arcadă generoasă la intrarea pe proprietate și un mozaic realizat din pietre albe și negre, cu motive locale din care s-a realizat inclusiv numele hotelului.

Este cotat la trei stele și deține, pe două niveluri, 12 camere de diverse tipuri: duble, triple și cvadruple, o sală de mese folosită pentru servirea micului-dejun dotată cu un LCD mare, un bar și o mică recepție. A fost renovat de curând și asta se observă imediat, detaliile de aspect de nou şi curat atrăgând atenția. Mi-au plăcut mult desenele de pe pereți, realizate de mâna vreunui talentat artist local, ce le-am văzut fie în sala de mese, fie în cameră, ce reprezentau locuri vestite din insulă.

Distanța până la cel mai apropiat magazin (cu de toate) este de 20m, până la plajă și strada cu taverne de cam 150 m, până la stația de autobuz și maiestuoasa biserică a Înălțării Sfintei Cruci cam 100m. De asemenea, în 200 m de la hotel, spre muntele Mesa Vouno, începe traseul de drumeție ce urcă la situl arheologic Ancient Thera. Pe strada principală se găsesc agenții de excursii, închiriere mașini, scutere, brutării, farmacie, ATM, taverne, etc. Parcarea se află la 20 m de hotel și are o mulțime de locuri, așa că e imposibil să nu găsești loc liber. Concluzia este că hotelul are o poziție foarte bună din toate punctele de vedere!

Camera noastră

Irini ne-a condus la camera ce ne-o repartizase la parter, cea cu nr. 11. Încă de la început am fost plăcut impresionată de aspectul camerei: mare, cu zugrăveală albă, tâmplărie și draperie albastre, exact culorile Greciei, mobilier simplu, dar de efect. Pat dublu încadrat de noptiere, deasupra căruia trona Caldera într-o pictură artizanală, toaletă cu oglindă, măsuţă cu două scaune, frigiderul foarte eficient și destul de încăpător. Într-o tăviță pe frigider am găsit cești de cafea, lingurițe și pahare, precum și pliculețe de ness, ceai și zahăr al căror stoc era refăcut permanent. Aveam și cană electrică de încălzit apa, dar nu am folosit-o. Uscătorul de păr era agăţat de oglindă, într-un colţ, iar pe una dintre noptiere se afla telefonul fix. Aparatul de aer condiţionat, de care am cam uzat de data aceasta, era suspendat deasupra uşii de la balcon.

Așezate pe pat, stăteau cuminți prosoapele imaculate și papucii de unică folosință. Peste tot, cum privești, curățenia impecabilă îți atrage atenția.

Pe holul care dădea spre intrare/ieșire aveam un dulap de haine cu spații suficiente, tot din hol se făcea accesul spre baie.

Baia era foarte spațioasă, cum destul de rar mi s-a întâmplat să întâlnesc pe la cazările grecești. Drept în față, o chiuvetă cu oglindă și cu blat sub care am văzut un taburet din plastic, util pentru persoanele cu mobilitate redusă. Pe dreapta se află dușul care nu are nici cabină, nici perdea, ci o formă ciudată, cum n-am mai văzut până acum. Totul strălucea de curățenie și aici: obiectele sanitare, pardoseala, iar instalațiile funcționau perfect. Am primit consumabile de tot felul: gel de duș, săpun lichid, periuțe și paste de dinți tip turist, hârtie igienică, iar pe măsură ce se epuizau, erau înlocuite.

Ni se făcea curat în fiecare zi, prosoapele ne-au fost schimbate la două zile, iar lenjeria o dată, la mijlocul sejurului.

Am avut și balcon măricel, mobilat cu masă și două scaune, prevăzut cu sfoară de rufe și clești, în care am avut plăcerea să-mi savurez cafeaua în fiecare dimineață în timp ce „regizam” programul zilei respective.

Micul-dejun

Așa cum ni se spusese încă de la check-in, micul-dejun era servit între orele 08-10,00 și putea fi luat fie în camera, fie în sala de mese. Irini ne-a întrebat unde preferăm să mâncăm și la ce oră. I-am răspuns că la orele 08,00 și vrem să luăm micul-dejun în sala de mese, dacă este posibil. S-a învoit și așa a rămas pe tot parcursul sejurului, ea făcând în așa fel încât în sala de mese nu erau mai mult de două mese ocupate concomitent, pentru a evita apropierea fizică dintre turiști. Ne era servit individual, pe o tavă pe care Irini o aducea la masă.

Conținutul micului-dejun era cam același în fiecare dimineață, poate +/- câte un produs: pâine cu susan, foarte proaspătă și foarte gustoasă, cutiuțe cu unt, gem, șuncă slabă, cașcaval, ouă fierte, iaurt grecesc, miere, plăcintă cu spanac sau brânză, chec, brioşe, suc de fructe, cubulețe de pepene galben sau roșu. Cafeaua pentru care optaserăm în detrimentul ceaiului, era foarte gustoasă. Micul dejun a fost exact ce ne trebuia și cât ne trebuia ca să ne începem ziua turistică, așa încât nu ni se mai făcea foame niciodată înainte de de 13,00-14,00.

Wi-fi a funcționat foarte bine pe toată perioada sejurului, fără întreruperi și cu viteză mulţumitoare. Parolat, ca mai peste tot în Grecia. Am găsit suficiente prize în cameră pentru ceea ce aveam nevoie să încărcăm.

Referitor la regulile de igienă și distanțare, acestea erau păstrate corespunzător la proprietate și Irini se îngrijea ca totul să fie fără reproș. Ea purta mască aproape tot timpul, doar când era pe-afară sau în dreptul locuinței sale (care era tot în aceeași curte) nu avea mască. Existau dispensere cu dezinfectant în spațiile comune și, pe deasupra, curățenia era sclipitoare peste tot, aceasta fiind caracteristică de dinainte de pandemie, după cum mi-am dat seama.

Despre gazdă v-am spus, dar tot țin să zic că avea o frumoasă familie de care ne-a plăcut mult: socri, soț, un fiu de vreo 12-13 ani și o fetiță de vreo 7-8 ani, pe nume Spiridoula, care își începea viața de școlăriță în acele zile. Fetița era bălaie și foarte sfioasă. Când ne întâlneam, o întrebam Ti kanis (Τι κάνεις)? , adică Ce faci? şi ea îmi răspundea rușinată, cu o jumătate de gură: Καλά (Bine) ! Socrii săi erau oameni veseli și foarte sociabili, se bucurau când ne vedeau, doar că nu vorbeau decât greacă, așa că tot dialogul nostru cu ei se reducea la binețe și ce mai faceți?

Cu două zile înainte de plecare, Irini a abordat diplomat subiectul transferului la aeroport întrebându-ne la ce oră să ne ducă soțul ei într-acolo. I-am comunicat și totul a rămas bătut în cuie, când am plecat mi-a arătat un carton mare pe care scrisese numele turistei pe care urma s-o aștepte, aceea fiind tot o româncă. De asemenea, fără să-i fi cerut sau să fi făcut vreo aluzie, la final, ne-a dat factură și chitanță spunându-ne că ar fi fost posibil să ne oprească poliția pe drum și să ne întrebe ce e cu noi şi să ne ceară documente care să ateste că am achitat cazarea.

Ne-am despărțit în termeni foarte cordiali, ne-am adresat mulțumiri de ambele părți și am recunoscut că ne-am împrietenit cu adevărat în acele zile.

Concluzie

La reușita vacanței noastre santorineze au contribuit covârşitor această cazare şi ai săi proprietari-persoane deosebite, ospitaliere, primitoare care ştiu să-şi atragă turiştii şi să-i facă să dorească să revină şi altă dată acolo. E de luat în seamă această variantă de cazare pe care eu o recomand cu mare drag!

Vă rog, ataşaţi următoarea melodie: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1494 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI