Șapte zile de vis la Parga - septembrie 2016, cu autocarul (II)

TIPĂREȘTE

Auzisem de mai multă vreme de Parga dar nu știam prea multe despre ea. Știam doar că este o stațiune turistică pe undeva prin Grecia. Interesul pentru Parga, mi l-a trezit Ibrahim Pașa, când l-am auzit povestindu-i lui Suleiman Magnificul despre acest loc pe care l-a descris ca fiind un colț de rai aflat undeva în Grecia pe malul mării. Bine înțeles că mă refer la personajele serialului turcesc care era difuzat acum câțiva ani pe unul din programele noastre de televiziune. Din curiozitate, am început să mă documentez pentru a afla mai multe în legătură cu Parga și astfel am aflat, dar mai ales mi s-a confirmat faptul că într-adevăr, este o perlă turistică a Greciei, motiv pentru care am hotărât că trebuie văzută.

Parga este un mic oraș cu o populație de circa 3500 de locuitori stabili, situat pe coasta de vest a Greciei între Preveza și Igoumenitsa. Distanța până la Preveza, unde există și un aeroport, este de aproximativ șaptezeci de kilometri, iar până la Igoumenitsa, de unde se face legătura pe apă cu insula Corfu este cam patruzeci de kilometri. Parga este legată de Preveza și Igoumenitsa, prin curse permanente de autobuze, cu un orar ce permite inclusiv turiștilor, posibilitatea de a vizita cele două localități pe cont propriu.

Dacă am reținut bine, din anul 2011, Parga ar fi devenit municipiu în cadrul Prefecturii Preveza, prin unirea cu două sau trei comune din apropierea acesteia și astfel numărul locuitorilor ar fi în prezent în jur de 11000.

Ca un amănunt de ordin sentimental, trebuie spus și faptul că începând din luna aprilie a acestui an, municipiul Parga este înfrățit cu municipiul Hunedoara. Se pare că cineva a auzit discuțiile noastre despre frumusețile Greciei la sfârșitul lunii martie 2016, la întâlnirea AFA de la Cinciș - Hunedoara.

Principala sursă de venit a locuitorilor Pargăi, este turismul și legat de acesta, desigur comerțul. Sezonul turistic începe acolo în luna aprilie și se încheie la sfârșitul lunii octombrie. Ar mai fi de spus că Parga nu este o stațiune numai pentru turiști straini. Ea este un loc preferat și pentru grecii ce locuiesc în zona continentală, care vin aici pentru a-și petrece weekend-ul chiar de la Salonic sau de la Atena.

Istoria orașului Parga, este una foarte îndelungată, interesantă și totodată, foarte zbuciumată. Se spune că până în urmă cu aproximativ 700 de ani, Parga era un sat așezat undeva peste vârul muntelui care o înconjură acum. Un loc unde era expus unor atacuri din partea magrebienilor (mă tot întreb, pe unde ajungeau magrebienii acolo, dar dacă așa a zis ghida, așa zic și eu). Pentru a evita aceste atacuri locuitorii lui au hotărât să părăsească zona și să se așeze pe actualul amplasament. Aici, au găsit protecție din partea autorității venețiene, din Corfu care era interesată să aibe o conlucrare cât mai bună cu populația autohtonă, pentru a nu avea probleme de ordin social în teritoriile ocupate de venețieni în acele timpuri. Siguranța lor era întărită și de existența în acel loc, a Fortăreței Venețiene, construită pe promontoriul stîncos ce domină de la înălțimea lui atât localitatea Parga cât și apele mării Ionice, cu vedere până în insulele Paxi și Andipaxi și chiar Corfu.

Soarta locuitorilor acestui teritoriu, a făcut ca ei să fie supuși și multor alte încercări grele după ce teritoriul a fost cucerit de francezi și apoi de englezi, care prin anul 1800 și ceva, printr-un tratat, l-au predat teritoiul turcilor, de fapt l-au vândut. Dominația turcească a fost cea mai grea pentru ei, opresiunea noilor ocupanți fiind atât de mare încât ”pargalezii” – cum le spunea Suleiman Magnificul, au fost nevoiți să își părăsească din nou casele, refugiindu-se în Corfu unde legenda spune că ar fi luat cu ei nu numai bunurile ce le aveau ci și cenușa morților. Cel mai crunt dintre conducătorii turci ai zonei ocupate acolo, a fost Vizirul Ali Pașa, cel care a construit nu departe de oraș, castelul ce îi poartă numele și care azi, este unul dintre cele mai interesante obiective turistice care trebuie văzute de cei care vizitează Parga.

Și pentru că a venit vorba de vizite la obiectivele turistice, aș vrea să spun că șapte zile sunt puține dacă vrei să vezi și să te bucuri de tot ce oferă această minunăție care se numește Parga.

Noi am plecat de acasă cu gânduri mari dar acolo ni s-a adeverit zicala că: ”socotelea de acasă nu se potrivește cu cea din târg”. Asta însă nu ne-a stricat prea mult bucuria zilelor petrecute acolo.

Așa cum spuneam, după ce ne-am cazat și ne-am instalat în cameră, ne-am propus să ne odihnim puțin și mai spre seară șă ieșim la o plimbare pentru a vedea cum arată Parga.

Cu toată obosela nu am putut să dormim de loc și astfel pe la ora trei și ceva, am hotărât să plecăm în recunoaștere.

Am pornit spre centrul stațiunii, care se află la mai puțin de zece minute de locul nostru de cazare. În prima parte a drumului nu ne-am dat seama cum arată zona pentru că pe o parte a lui era pădurea de măslini, iar pe cealaltă, clădiri, case de locuit, vile și hoteluri, care acopereau câmpul vizual. Când am ajuns însă pe faleza care este și centrul orașului, am reușit să vedem frumusețea locului unde ne aflam. În fața ochilor ne-a apărut o așezare în formă de amfiteatru, formată din clădiri ce pornesc de la nivelul mării și se întind până până la înălțimea muntelui care o încojoară. Străzi întortochiate și foarte înguste, unele chiar mai înguste decât strada Sforii din Brașov, urcă printre clădirile așezate în pantă, asigurând accesul către cele mai înalte zone ale localității, precum culoarele ce despart sectoarele de scaune într-o sală de spectacole.

Construcțiile, mai ales cele cu destinație de locuințe sunt în mod vizibil foarte vechi, așezate înghesuit unele în altele, zugrăvite în tot felul de culori, au un farmec deosebit. Uneori, trecerea de pe o străduță spre alta se face pe sub clădiri, printr-un gang pe tavanul căruia se văd grinzile vechi din lemn care susțin pardoseala încăperilor de deasupra lui.

În întreaga zonă, dar mai ales în clădirile de la baza muntelui se află o mulțime de magazine unde găsești tot felul de produse cu specific grecesc, ulei de măsline dulcețuri băuturi, obiecte religioase, machete și reproduceri la scară miniaturală a unor vestigii antice sau din perioada medievală și tot felul de suveniruri, care de multe ori după ce le analizezi mai atent constați că”they are made in China”. Asta însă nu diminuiază cu nimic sentimentele plăcute care te încearcă pe timpul cât te afli acolo.

Pe faleză, chiar în fața clădirilor e plin de taverne, așezate una lângă alta pe toată circumferința ei, fiecare cu specificul ei. Seara sunt toate pline, fiind greu să găsești loc la vreo masă, dar cu puțină răbdare reușești pentru că totuși nu toți care vin acolo rămân timp foarte îndelungat. Fiecare tavernă are wi-fi-ul ei. Cum intri acolo, prima grijă e să ceri wi-fi-ul, dar nu ca să începi să butonezi, ci pentru ca să intri în legătură cu prietenii și să le arăți live unde ești.

Seara este foarte aglomerată și faleza, care așa cum am mai spus, este considerată ca fiind centrul stațiuni. Este o încântare să te plimbi seara pe faleză și să admiri luminile orașului, și pe cele de pe catargele vaselor rămase ancorate în port pe timpul nopții, reflectate în apa mării.

Aceasta este imaginea cu care am rămas în minte despre Parga, imagine ce nu va putea fi ștearsă niciodată.

(urmează...)

P. S. (Pentru motto, explicații în ecouri la ”Parga mea de vis!” postat de Cristofor.)

---

VIZUALIZĂRI: 4199 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI