Prin Parcul National Triglav

TIPĂREȘTE

Asa cum povesteam in articolul precedent, dupa o noapte de tranzit la Budapesta, ne-am trezit nici prea devreme, nici prea tarziu, ci exact asa cum ne trezim de obicei, pe weekend, pe la 7,00.

Deja pe la 7,30 am eliberat camera si eram in parcare la masina, cu micutul bagaj pregatit special pentru acest loc. Adica un micut rucsac.

Ne-am facut socotelile ca vom opri pentru cafea undeva dupa ce iesim din Budapesta.

Aveam de parcurs cam 540km pana la destinatie, dar majoritatea drumului este pe autostrada.

Am ales varianta cu parcurgerea Sloveniei de-a lungul. Budapesta - Balaton - Nagykanizsa - Maribor- Lubljana - Bled - Kranjska Gora - Ratece.

De fapt punctul nostru de destinatie este undeva la granita Sloveniei cu Italia, dar si cu Austria.

Am oprit inainte de a iesi din Ungaria, cand am facut si plinul cu benzina, fiind o idee mai ieftina decat in Slovenia, de unde am achizitionat si vigneta necesara pentru a putea utiliza autostrazile din Slovenia. Am achizitionat o vigneta valabila 1 luna pentru ca la intoarcerea spre casa trebuia sa tranzitam iarasi Slovenia dar pe directia perpendiculara pe directia de la dus, si depaseam valabilitatea unei vignete de 10 zile. Pretul pentru vigneta valabila 10 zile este de 15 euro, iar pentru vigneta valabila 30 zile este 30 euro. Cam scumpa comparativ cu vigneta din Austria sau cea din Ungaria. Cam cu 50%.

Daca pentru Ungaria se poate achizitiona on-line, pentru Slovenia trebuie sa o cumperi din statii de combustibil sau unele magazine. Informatii detaliate se gasesc pe site-ul oficial al administratorului drumurilor din Slovenia: dars.si

Soselele sunt impecabile prin Slovenia, iar faptul ca noi ne-am deplasat intr-o zi de duminica, fiind interzisa circulatia camioanelor ca si in Ungaria, a facut sa ne deplasam foarte lejer.

Slovenia este o tara foarte frumoasa, plina de paduri, de verdetata, ingrijita.

Este o tara in care predomina muntii, cu paduri pe cam 70% din suprafata sa., este o „tara verde”.

Combustibilul este un pic mai scump decat la noi, daca in Romania pretul benzinei este aprox. 1,22 euro/l, in Ungaria este cam 1,24 euro/l, in Slovenia este aprox. 1,35 euro/l.

Pana la destinatia noastra am facut cam 7ore, cu tot cu pauze de cafea si mancare, ajungand cam in jurul orei 15, la pensiunea aleasa de noi pentru sejurul din Slovenia.

Slovenia are un singur parc national. Este vorba de Parcul National Triglav, din Alpii Iulieni, varful dominant, care a dat si numele parcului este Vf.Triglav -2864m, care s-ar traduce prin Trei Capete, dupa forma acestui varf.

Noi am ales un sejur aici pentru 4 nopti cu gandul de a face ceva drumetii prin Triglav.

Nu doream neaparat de a ajunge pe Vf. Triglav, stiind ca traseul pana pe varf este destul de lung si dificil, trebuind facut in 2 zile cu o cazare intermediara la o cabana in munte.

Dar sunt atat de multe oportunitati de plimbare prin zona.

Cea mai cunsocuta statiune din zona Triglavului ar fi Bled, situata chiar pe malul Lacului Bled. Noi am zis sa nu alegem Bledul pentru a evita aglomeratia, si a alege una din micutele localitati de pe latura nordica a Triglavului. Studiind pe net variantele, s-au calificat in finala doua localitati: Kransjka Gora si Ratece. Kranjska Gora este o micuta statiune turistica de la poalele Triglavului, avand vreo 1500 de locuitori iar Ratece este un satuc turistic de vreo 400-500 de locuitori. Castigator a fost Ratece, aici gasind o pensiune care intrunea teoretic din plin cerintele noastre. Ca la fata locului conditiile de cazare au depasit lejer ce era in teorie, atat la amplasare cat si la calitatea serviciilor oferite. Apartamentul avea de exemplu vreo 60mp. =))

Si oriunde am fi ales cazare, tot trebuia la un moment dat sa apelam la masina proprie sau la serviciile transportului in comun. Obiectivele turistice pe care doream a le vizita fiind destul de imprastiate, ca de, eram doar la munte.

Acest mic satuc este amplasat chiar la granita cu Italia, adica la iesirea din sat treceai direct in Italia. Dar era si la aproximativ 7 km de granita cu Austria.

De fapt tot la vreo 7km se afla punctul de intersectie a trei granite: Austria-Slovenia-Italia, punct numit Tromeja (Trei Granite). Aici se poate ajunge pe un drum forestier, fiind si un punct de belvedere. Noi nu am incercat.

Daca ar fi sa mai alegem o cazare in zona Triglavului as alege cu siguranta tot Ratece si tot aceeasi pensiune.

Pe noi ne-a cucerit acest mic satuc, cu oameni foarte deschisi, politicosi, ce te salutau cand te intalneai, cu oameni nu in ultimul rand foarte muncitori.

Chiar daca este un satuc turistic, oamenii sunt adevarati fermieri, ocupandu-se cu cresterea vacutelor. Seara chiar vedeai pe stradutele inguste, asfaltate ale satului, cu case foarte cochete, cum se intorceau alene vacutele de la pascut si intrau in curtile oamenilor. Se vedeau in curti grajduri foarte bine injghebate, curate, dotate cu instalatii de muls electrice.

Multe case avrau la etajul cladirii... fânarul, in care fânul era transportat cu ajutorul unei instalatii mecanice.

Tot seara vedeai trecand tractorase care aveau in spate cate o mica remorcuta in care incapeau 2 baloti din aceia mari cilindrici de fân, iar in fata tractorului aveau alti 2 baloti infipti in niste brate metalice ca ale unui motostivuitor.

Tractoarele erau conduse de tineri, imbracati curat, semn ca la ei satele nu se depopuleaza ca la noi.

Chiar daca in fiecare dimineata si seara treceau vacile la si de la pascut, chiar daca grajdurile erau chiar si in centrul satului, in curtile oamenilor, nu miroasea deloc urat, din contra.

Nu vedeai in timpul zilei balegi pe strada, nu mai vorbesc ca la fiecare pas gaseai cosuri de gunosi si dispensere cu pungi pentru cei ce-si scoteau cainii la plimbare. Si nu erau putini catei, in lesa, scosi la plimbare zilnic. Dar fiecare insotitor cainelui strangea imediat in urma cainelui, daca era cazul. Totul foarte civilizat.

Bineinteles ca si gunoiul se strangea selectiv. La pensiune aveam atat in camera cosuri de gunoi dedicate, la fel si pubele in curtea pensiunii. Vedeam in fiecare zi cum localnicii veneau cu masinile proprii pana in micuta piata din centru satului, unde erau cateva containere mai mari de gunoi si tacticosi scoteau din portbagaje pungi cu gunoiul sortatpe care il aruncau unde trebuie.

Exista si serviciul de strangere a gunoiului de la poarta fiecaruia.

In acest satuc exista un singur market de unde-ti poti procura diverse alimente si bauturi, suficient de bine aprovizionat. Dar te putei deplasa cativa kilometri pana in Kranjska Gora unde gaseai mai multe magazine alimentare chiar si un supermarket.

Pentru noi a fost suficient micutul magazin din sat, zic micut, dar era cu autoservire, de marimea unui Shop&Go.

La nivel de restaurante as zice ca stateau suficient de bine. Erau vreo 4 mici restaurante.

Noi am mancat doar la unul singur, in fiecare zi, placandu-ne mancarurile oferite dar si faptul ca era frecventat de localnici, care mancau acolo, semn ca mancarea era buna.

Am vazut de cateva ori ca veneau special sa manance aici si de prin localitatile invecinate din Italia. Cam atat despre ce ofera aceasta micuta localitate.

Sa trecem si la ce obiective se pot vizita prin zona.

Pentru iubitorii de drumetii montane sunt cateva trasee interesante. Unele trasee sunt destul de grele si dificile, altele mai putin dificile accesibile pentru toata lumea.

Ca trasee de drumetie dificile as aminti:

Traseul „regina” ar fi drumetia spre Vf. Triglav. Varianta cea mai accesibila fiind din localitatea Mojstrana pe Valea Vrata mergand cu masina vreo 10km pana la o cabana (Aljazev Dom) si o parcare unde lasi masina, apoi pe jos, dar tot faci vreo 12ore dus-intors, fiind si cateva portiuni mai tehnice. Deci este recomandabil al face din 2 bucati, in doua zile, cu cazare la cabana sus in munte.

O alta ruta de drumetie, pe care am dorit sa o facem si noi este traseul spre Vf. Mangart- 2679m.

Accesul se face din Saua Mangart, de la vreo 2050m. Pana acolo se poate ajunge cu masina, plecand din Kranjska Gora pe o sosea alpina, asa numitul "drum rusesc", ce a fost construit de catre germani cu prizonierii rusi din Primul Razboi Mondial. Aceasta sosea leaga Kranjska Gora de Bovec, aflat de partea cealalta a muntelui, prin Pasul Vrsic la 1600m altitudine.

La inceputul acestui sosele dupa ce parasesti Kranjska Gora, treci de Lacul Jasna amenajat pentry agrement si incepi sa urci ajungi dupa vreo 6km la Capela Ruseasca, ridicata in memoria prizonierilor morti in timpul constructiei drumului ce a fost terminat in aproximativ o jumatate de an, in 1915, dar si in anul urmator cand prizonierii ce asigurau curatarea drumului de zapada au fost surprinsi de o avalansa, murind atunci peste 100. In total se pare ca au fost peste 400 de prizonieri morti. Din Bovec se merge apoi spre granita cu Italia spre punctul de frontiera Predel. La un moment dat inainte de a ajunge la granita drumul se bifurca, spre stanga treci in Italia iar spre dreapta mergi spre Saua Mangart.

Accesul pe acest drum are o taxa de 5 euro, fiind cam 10km de drum asfaltat, dar foarte, foarte ingust ce urca strans si sustinut pe anumite portiuni.

Ajunsi in Saua Mangart, lasi masina si pornesti in drumetie. Varianta mult mai usoara, mai abordabila este pe partea italiana, pe partea slovena fiind traseul mult mai tehnic, de via ferrata.

Se fac vreo 4 ore dus-intors. Nu am reusit sa facem acest traseu, vremea nefiind favorabila noua, in fiecare zi anuntandu-se ploaie, ceva furtuna si descarcari electrice.

Asa ca ne-am reorientat la drumetii mai usoare, la altitudini mai prietenoase.

O zi am dedicat-o plimbarii auto pana la Cheile Vintgar si vizitarii Bledului, fiind cam 45km din Ratece, unde se poate admira frumosul lac Bled, inconjurat de munti, cu micuta sa insulita din mijloc, strajuit de pe o stanca de Castelul Bled, dar si a vizitarii Lacului Bohinj si a Cascadei Savica.

Pentru a ajunge la Cheile Vintgar inainte de a ajunge la Bled se paraseste drumul principal, in dreptul localitatii Lipce, intrand pe un drum secundar, asfaltat ce urca in serpentine stranse, rapid, se ajunge dupa cativa kilometri, cu indicatoare vizibile pe margine de indrumare, intr-o parcare incapatoare, amenajata minimal, fara asfalt sau beton, doar pamant.

Aice se lasa masina, fara taxa de parcare, si te indrepti pe jos cateva sute de metri pana la la intrarea in chei, unde platesti si taxa de intrare.

Cheile sunt foarte bine amenajate, sunt spectaculoase, cu multe podete si scari ce te trec de pe o parte pe alta a raului, in mod repetat. Este destul de aglomerat traseul, dar nu-si pierde din frumusete. Cam intr-o ora ajungi la capatul cheilor, parcurgand vreo 3km, si vreo 80m diferenta de nivel. De acolo poti ajunge pe jos in Bled, pe poteca, dar noi avand masina in celalalt capat a trebuit sa refacem traseul. :)

Sunt usor de parcurs, merita a fi vizitate. De aici am plecat spre Bled. Aici poti face plimbari cu barca pe lac, sau te poti racori si relaxa cu o baie in lac. Sa va mai zic si ca pe lac te poti plimba doar cu barci cu vasle nu si cu motor? Adica si aici slovenii sunt grijulii cu poluarea.

Ce pot zice este ca zona este foarte frumoasa dar foarte aglomerata.

Noi am continuat apoi plimbarea auto spre Lacul Bohinj, continuand inca vreo 35km, inconjurand practic Triglavul.

Acest lac este cel mai mare lac al Sloveniei, iar comparativ cu Bled, nu este asa aglomerat.

Si aici poti inota si face plaja, in apele acestui lac inconjurat de munte. Ca si la Bled gasesti parcari cu plata, prevazute cu automate cu monede sau plata cu cardul a parcarii.

De aici noi am continuat plimbarea auto inca vreo 8 km pana la capatul drumului asfaltat. Aici gasesti o parcare cu plata, parca vreo 3 euro, isi inca vreo 2,5 euro/persoana taxa de vizitare a cascadei Savica. Sunt aici si cateva terase-restaurant unde poti manca, dar si magazine de suveniruri.

Tinta noastra era vizitarea Cascadei Savica.

Este un traseu usurel pana la cascada, amenajat in totalitate. De fapt sunt vreo 500 de trepte cred, pe care trebuie sa le urci pentru a ajunge pana la cascada. Cred ca faci cam o ora dus-intors, prin padure, pe la umbra.

Cascada este foarte frumoasa, avand o cadere de apa de vreo 60m.

Noi ne propusesem ca intoarcerea la Ratece sa o facem pe un alt drum, in circuit, mergand spre Bovec, si apoi pe „drumul rusesc” de care deja am amintit.

Asta insemna ca trebuie sa ne intoarcem pana la Bohinj, si un pic mai departe in localitatea Bohinjska Bistrica, sa nu ne mai indreptam pe drumul pe care venisem, spre Bled ci sa urmam in dreapta spre Bovec. Socotind totusi ca avem cam 100km pana la Bovec si apoi inca 45km de urcat in munte prin Pasul Vrsic, pe drumul rusesc, fiind deja ora 15, am zis ca nu e prea placut sa te prinda noaptea pe un drum necunoscut, sus in munte.

Asa ca am zis sa ne intoarcem totusi pe acelasi drum, prin Bled si sa lasam pe o alta zi descoperirea frumusetii drumului rusesc.

Asa ca in jurul orei 17 eram deja in parcarea pensiunii noastre din Ratece. Credeti ca ne-am potolit.

Nuuu. Un dus scurt, reconfortant, si am iesit la plimbare prin imprejurimile satului.

Pensiunea noastra ampalsata foarte frumos, la marginea satului intr-un micut cartier de case de vacanta, la baza padurii, inconjurate de milta verdeata. Iar privelistea spre versantii muntilor „face toti banii”.

Stiam ca imediat la marginea satului, spre Kranjska Gora se afla se află Rezervaţia Naturala Zelenci. Aici gasesti si micul lac cu apa cristalina de culoarea smaraldului ce a dat si numele rezervatiei (zelen=verde). Lacul este inconjurat de o mlastina prin care isi croieste drum un curs de apa foarte frumos. Pe malul lacului gasesti si un mic foisor-observator din lemn in care poti urca pentru a admira privelistea de sus, cu lantul muntilor pe fundal. Dar poti citi si pe panourile montate in foisor despre fauna si flora acestei rezervatii.

Ce este tare deosebit la acest lac, este faptul roca de pe fundul lacului este foarte poroasa, facand ca izvoarele de pe fundul lacului sa antreneze si bulele de aer din roci sa fie antrenate catre suprafata.

Senzatia este ca acest lac fierbe, efectiv, dar ele este rece avand o temperatura constanta de vreo 5-6 grade pe tot timpul anului. Foarte, foarte interesant!

Si uite cum ne-am umplut o zi de vacanta in Slovenia.

Alta zi am dedicat-o plimbarii pe drumul rusesc, urcand din Kranjska Gora, spre Pasul Vrsic, de unde poti face cateva drumetii pe cinste, dar ai parte si de privelisti tare frumoase, am coborat apoi in Bovec, am luat pulsul acestei mucute localitati. De aici se pot face plimbari spre Cascada Boka ce are o inaltime de 106m dar si la Canionul Soka. In zona se poate practica raftingul si canyoning.

Din Bovec am zis sa nu ne intoarcem pe acelasi drum ci sa alegem varianta ce merge spre Saua Mangart si spre granita cu Italia, intorcandu-ne prin Italia la pensiunea noastra.

Asa ca am ales drumul spre Predel, o sosea asfaltata. Chiar la iesirea din Bovec se poate opri pe marginea soselei si vizita Fortul Kluze construit in a doua jumatate a sec. XV, pentru a apara trecatoarea. Se poate vizita interiorul muzeu, dar te poti opri si pe micuta terasa amenajata in curtea interioara pentru a savura o limonada sau o bere craft „comunista” Komunajzer: cu specialitatile sale: Josip (India Pale Ale), Broz (Lager nefiltrata), Tito (Pale Ale), si Jovanka (bere alba)

Se poate urca si pret de o jumatate de ora pana la ruinele Fortului Hermann construit pe la 1900, ca sprijin pentru Fortul Kluze, deasupra stancilor ce strajuiesc acest defileu.

De acolo ne-am indreptat spre localitatea italiana Cave del Predil, Tarvisio si am trecut imediat in Slovenia intrand direct in Ratece.

Faptul ca vremea nu a tinut cu noi, pentru a face o drumetie „serioasa”, in ultima zi, neavand mare lucru de facut, am dedicat-o plimbarii, partial cu masina, spre Planica si Cabana Tamar.

Pana la Planica, care este de fapt lipita de Ratece, am mers cu masina, platind o taxa de parcare si aici de vre 2 euro parca, parcand masina in apropierea vestitei trambuline de sarituri cu schiurile: „Mortala” (Letalnica) a doua ca marime din lume, unde se organizeaza concursuri de anvergura mondiala, unde se doboara recorduri de sarituri cu schiurile „ pe banda rulanta”.

De aici am plecat spre cabana pe un drum forestier bine intretinut, admirand natura, la tot pasul.

Asa am avut ocazia sa observam stanci imense, printre copaci, acestea fiind rostogolite practic de topirea ghetarilor. Aveai impresia ca niste uriasi s-au jucat cu nite”pietricele”.

Ajunsi cam intr-o ora in poiana larga din fata cabanei, am observat o frumoasa cascada pe versantul drept, Cascada Nadiza. Este o cascada frumoasa, ce parca izvoraste din versantul stancos. De fapt izvoraste brusc, dar si dispare brusc, la vreo cateva sute de metri pe Valea Tamar. Am dorit in a urca un pic si pe langa aceasta cadere de apa, pentru a ajunge cumva la baza cascadei, am fost inspirati, aproape cand am ajuns la baza cascadei am zarit deasupra noastra pe o stanca, o minunatie de capra neagra.

La cabana se poate si manca sau bea un suc sau o bere, noi nu ne-am oprit, doar am inconjurat cabana, inspectand indicatoarele cu timpii si traseele ce te duc sus in creasta.

Ne-am intors in pas lejer, cam intr-o ora pana la Planica unde lasasem masina.

Socotind noi ca este doar vremea pranzului ne-am gandit sa dam o fuguta si pana in... Austria. Ehei, nu chiar asa departe, doar vreo 10 km distanta din Ratece, pe o sosea ce urca nitel prin munte mergand spre localitatea austriaca Villach, pentru a vizita un muzeu militar. Este vorba de Bunker Museum - Wurzenpass, bunkermuseum.at.

Acest sistem fortificat de aparare ridicat in timpul razboiului rece. Acum transformat in muzeu. Nu este nevoie nici de vigneta pentru circulatia auto in Austria, deoarece este un drum secundar.

Aici intrarea este 10 euro/persoana, ai ocazia a te plimba si cu o senilata contra unei taxe suplimentare. Poti cumpara si diverse suveniruri. Este o experienta interesanta a te plimba prin transeele camuflate ce fac legatura intre buncare, intre turelele de tragere dotate cu tunuri de diferite calibre.

Si uite asa v-am povestit despre plimbarile noastre prin zona Triglavului. As mai aminti si de locul unde am luat masa in fiecare seara, si unde nu ne-m plicitsit, noi fiind obisnuti sa testam cat mai multe carciumioare. Dar aici ne-a placut atat atmosfera, fara fite si figuri, unde efectiv luai pulsul locului, unde mancarea a fost foarte gustoasa, la un pret rezonabil. Este vorba de Terasa-Restaurant Surc, www.gostilna-surc. si, situata aproape la iesirea din sat, spre Italia. Aici toti ospatarii stiau.... 4 limbi: slovena, italiana, germana si engleza. :). Ziceam ca este la marginea satului, dar de la pensiunea noastra situata in marginea cealalata de sat este aproape 1 km pana la terasa.

Ai si o benzinarie chiar la iesirea din sat, tot spre Italia. de aici poti cumpara si vigneta pentru Austria. Nu gasesti bancomat in Ratece, dar pana in Kranjska Gora unde sunt suficiente bancomate, sunt doar 6km.

Exista si statie de autobuz, capat de linie in Ratece :), spre Bled.

Mai sunt alte cateva restaurante pe care noi nu le-am incercat, sunt si piste de biciclete foarte bine intretinute, pentru plimbari in natura, se pot inchiria si biciclete.

Ce sa mai spun, ca Parcul National Triglav a fost declarat in 2003, pe baza biodiversitatii sale si al originalitatii obiectiv UNESCO, devenind impreuna cu vecinatatile sale Rezervatie a Biosferei, sub denumirea de Rezervatia Biosferei Alpii Julieni.  tnp.si

Daca noua ne-a placut aici? Daca recomandam zona?

Daaaa! Recomandam cu drag o vacanta in zona Parcului National Triglav! Nu veti regreta alegerea!

Vacante faine!

---

VIZUALIZĂRI: 7042 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI