Grădina Botanică din Palermo - o experiență complexă

TIPĂREȘTE

Am avut 2 zile pline pentru Palermo și nu ne-am propus să bifăm toate obiectivele turistice importante (cred că ar fi nevoie de minim o săptămână), ci pe cele cu care am considerat că am rezona mai tare. Având grijă să ne păstrăm timp pentru plimbare, pentru lâncezit la soare (căci da, am avut noroc de o vreme minunată de primăvară), pentru gustat atmosfera (și nu numai)... De mare ajutor în alcătuirea programului mi-au fost articolele pe care le-am găsit aici, pe site, foarte multe și foarte valoroase (mulțumesc antemergătorilor mei pe tărâmuri siciliene!); am printat câteva înainte de plecare și nu mi-a mai trebuit niciun ghid.

De aceea m-am gândit să nu vă mai povestesc despre bisericile UNESCO, despre Capela Palatină și despre Catedrala, au făcut-o alții genial înaintea mea și zău dacă aș mai avea ce să adaug... Vă voi povesti însă despre un loc care ne-a adus multă bucurie: Grădina Botanică (Orto Botanico di Palermo) .

Am ajuns acolo în prima zi, mai pe după-amiază. Eram deja un pic obosiți și ne-am gândit că o plimbare printre flori și copaci o să ne revigoreze (și ce bună intuiție am avut!). Locul se află destul de aproape de mare, intrarea făcându-se din Via Lincoln. Ne-au întâmpinat, dincolo de gardul metalic, câteva clădiri neoclasice tencuite în cărămiziu și ocru. Prima, imediat în fața porții deschise, adăpostește casa de bilete și face comunicarea cu magazinul de suveniruri și cu o fracțiune din muzeu (aveam să aflăm mai apoi că la origini construcția avea și un nume: Caldarium).

Există mai multe tipuri de bilete; ca să n-o lungesc, vă invit să studiați fotografia pe care o voi atașa la final. Pe scurt, un bilet de adult costă 8 euro, însă casiera ne-a tentat cu un bilet combinat („vă promit că n-o să regretați!” ) cu... Palazzo Sarti. N-auzisem neam de palazzo ăsta, am bănuit la o vedere sumară (reclama înfățișa o pânză celebră) că o fi vreo colecție de artă și, cum majoritatea dintre noi deține suflete de artiști (și cine nu, încearcă să corecteze acest deficit), am zis bine, luăm combinat (12 euro de persoană) .

Am întrebat de vreo hartă-ceva, însă doamna ne-a spus că grădina nu-i foarte mare, o să descoperim fără ajutor toate locurile de interes. Și am purces s-o facem.

Dar mai întâi, așa cum v-am obișnuit 😊, un po’di storia (cu concursul site-ului oficial www.musei. unipa. it)

Povestea începe în 1779, când se înființează Catedra de Botanică a la fel de tinerei Academii Regale de Studii din Palermo. Se naște implicit ideea găsirii unui spațiu pentru cultivarea plantelor medicinale și expunerea florei mediteraneene în scop didactic. Treaba se coace timp de 10 ani, noua grădină botanică fiind inaugurată oficial peste încă 6 ani (în 1795). Celebrului arhitect francez Léon Dufourny îi revine sarcina proiectării clădirilor (Gymnasium, Tepidarium și Caldarium) , cărora le dedică noul stil neoclasic, inspirat din arhitectura templelor antice grecești (sunt primele clădiri neoclasice din Palermo). Responsabil de caroiajul extern a fost însă Bernadino da Ucria, călugăr pasionat de lumea plantelor, ce avea să aranjeze colecțiile după recenta clasificare introdusă de Linnaeus.

În 1820, totul este distrus în numai 11 zile, în timpul revoltelor revoluționare. Agostino Todari încearcă fără succes o refacere a grădinii pe la finele sec. al 19-lea, pentru ca abia în 1913 sorții să-i surâdă lui Antonio Borzi, ce devine primul director al Giardino Coloniale. Pe lângă flora mediteraneeană, sunt treptat aclimatizate numeroase specii noi, exotice; mai întâi aduse din Somalia, ce devenise teritoriu italian în 1905, apoi din Tripolitania și Cyrenaica (actuala Libie), dar și de pe continente îndepărtate, precum Australia sau America de Sud.

Planul de resistematizare a orașului de după WW2 impunea o șosea ce ar fi trebuit să traverseze Grădina Botanică înspre mare, însă directorul de la acea dată, Francesco Bruno, s-a opus vehement și a reușit să-și atragă complici în acest sens, salvând până la urmă integritatea domeniului. Grădina și-a continuat așadar nestingherită destinul didactic, urmând a fi amenajată în paralel ca muzeu și deschisă publicului larg la sfârșitul anilor 1980. În prezent expune peste 12000 de specii de plante etalate pe aproximativ 10 hectare.

Vizita noastră

Am început cu fostul Tepidarium, al cărui interior renovat după ultimele canoane ale modernismului găzduiește, începând cu sep. 2025, o expoziție permanentă multimedia interactivă numită „Lumea Plantelor” . Aceasta subliniază rolul plantelor de-a lungul evoluției vieții pe Terra și fragilul echilibru ecologic în care acestea se plasează în prezent în raport cu regnul animal și cu societatea umană. Proiectul a fost dezvoltat în cadrul PNNR. Ne-am jucat un pic pe niște ecrane interactive, am vizionat un filmuleț și am pornit mai departe.

Am luat-o cumva în sens invers acelor de ceas, motivul principal fiind toaletele pe care le-am identificat în capătul aleii din dreapta. Până acolo însă ne-au tăiat calea câteva exponate: sera suculentelor (plante echipate cu structuri specializate în depozitarea apei, ceea ce le permite să supraviețuiască în medii aride), sera cu cactuși (peste 3000 de exemplare, unele împodobite cu superbe inflorescențe; știați că există cactuși cu proprietăți halucinogene?! 😊) și o parte din colecția istorică de citrice (care-i răspândită prin mai multe zone din grădină). Ce parfum divin!...

Citricii sunt printre puținii copaci în care găsim în același timp flori și fructe perfect coapte, asta știam deja și ni s-a confirmat. De pe micul panou informativ alăturat am aflat însă multe alte lucruri interesante. Precum că portocala dulce a ajuns în Europa în sec. 15, iar mandarina abia în sec. 19 (primii mandarini fiind aclimatizați aici, în grădina din Palermo). Că lămâiul provine din încrucișarea cedrului cu portocalul amar și că în Australia există un citric numit fingerlime sau lemon caviar, ambele nume fiind perfect potrivite, după cum am căutat mai apoi pe net. Fructul are formă lunguiață și interiorul sub forma unor bobițe gălbui aromate, cu gust de lime.

Am nimerit apoi pe o alee cu arbori foarte ciudați, ale căror trunchiuri groase seamănă cu niște butelci și a căror scoarță este acoperită cu numeroși țepi extrem de tăioși (cineva i-a și încercat pe pielea proprie; să nu faceți la fel!). Am citit mai apoi că acești copaci provin din America de Sud, iar în limbaj internațional se numesc silk-cotton tree sau bottle tree. Pesemne nu era sezonul, dar cică fac niște flori mari, singulare, asemenea florilor de hibiscus.

„Bottle” înțeleg de ce, dar care-i treaba cu „silk-cotton” ?! Am întrebat, desigur, pe cei mai deștepți ca mine din mediul online: „Fibrele derivate din păstăile și scoarța semințelor sale au fost utilizate de mult timp în diverse scopuri. Fibrele, cunoscute sub numele de kapok, sunt incredibil de flotabile și se folosesc în mod tradițional pentru umplerea saltelelor, pernelor și vestelor de salvare.” Altfel, forma ciudată a trunchiului se datorează faptului că poate înmagazina cantități mari de apă, iar pe scoarță se pot observa niște dungi longitudinale verzi, conținând clorofilă, ce permite fotosinteza arborelui după căderea frunzelor. Natura nu contenește să ne uimească, nu?!...

O secțiune este dedicată florei sălbatice a Siciliei (și era prima noastră întâlnire cu aceasta și cea mai modestă; anticipez și spun că am fost extrem de inspirați să vizităm Sicilia în aprilie, când colinele și câmpiile necultivate par să fie pictate de cel mai inspirat artist divin, în cele mai intense nuanțe!).

Multe dintre ele sunt plante cu proprietăți nutriționale, folosite în mod tradițional de populația insulei, bogate în apă, fibre, antioxidanți, vitamine și minerale și aproape lipsite de proteine (singurul dezavantaj), grăsimi și amidon. Altele au veleități medicinale, precum o specie de ciuline din care se extrage silibina, cu rol protector hepatic (toată lumea a auzit de Silimarină), iar altele duble veleități, cum ar fi feniculul sălbatic.

Ne-am îndreptat apoi spre altă construcție istorică, de data acesta o seră: Serra Carolina, cea mai mare din grădină și în Top10 Europa din punct de vedere estetic. A fost numită după regina Maria Carolina de Bourbon, ce a sponsorizat ridicarea serei originale din lemn și metal în sec. 18. Desigur, ce vedem azi este o reconstrucție din care lemnul lipsește. În schimb sunt prezente delicate detalii de feronerie, un iaz centrat de statuia micului Paris și, desigur, numeroase plante sensibile la temperaturi mici, printre care un superb copăcel de bouganvillea. Printr-o fereastră deschisă răzbate un parfum suav și descoperim, cățărată pe un copac, o glicină minunată plină de ciorchini liliachii înfloriți!

Străbatem mai departe zona cu palmieri numită Palmetum. Mulți și de toate națiile, înclusiv un arbore-dragon (numit după seva lui sângerie) originar din Insulele Canare. Dăm și de niște ruine și, apropiindu-ne, aflăm că aparțin fostei bisericuțe (chiesetta) San Dionisio (sec. 14). Și că de fapt îs reconstruite pe locația lor originală, în scopul de a opri traversarea grădinii botanice, la mijlocul sec. 20, de ceea ce se voia a fi Via del Porto.

În sfârșit, obiectivul nr. 1 al grădinii! Ficus macrophylla, nativ din Australia, adus în Grădina Botanică în 1845 (de unde avea să-și răspândească „puii” în Palermo și mai apoi mai departe). Se cunoaște obiceiul acestui arbore de a genera rădăcini secundare aeriene care, odată ajunse la sol, suțin suplimentar întreaga structură. Ficusul de față este, cu adevărat, ceva nemaivăzut, o adevărată „catedrală vegetală” (termen pe care l-am preluat de pe site-ul menționat mai devreme) !

Citim câteva numere: 25 m înălțime, 14,75 m circumferința trunchiului principal, 45 m circumferința totală a trunchiului. Deține și câteva recorduri. Cu 2900 mp suprafață, este copacul cu cea mai mare coroană din lume, iar în 2022 a fost desemnat „Copacul Anului” în Italia. Este protejat de un gărduleț simbolic și de niște plăcuțe informative care ne invită să-l protejăm, să nu-l agresăm fizic în niciun fel. Eu, una, simt un pic de mândrie că sunt contemporană cu asemenea... personalitate vegetală...

Urmează mica pădure de bambus și urmează Aqvarium, veteranul iaz cu nuferi, ce datează de la începuturi. Și chiar are pâlcuri de nuferi înfloriți, roz și albi! Îi pozăm și ne continuăm plimbarea.

Porta Maggiore a fost în primii ani principala intrare în grădină (până s-a construit Gymnasium pe partea opusă). S-a păstrat în forma originală și constă în 2 stâlpi pătratici pe care sunt plasate 2 statui reprezentând 2 botaniști antici celebri: Teophrastus (părintele botanicii) și Dioscoride (fondatorul farmacologiei). Dincolo de gardul metalic se întinde Villa Giulia (care, în mod surprinzător, nu e o vilă, ci un parc public 😊; ba, mai mult, Google îl numește „public and free part of botanical garden” ).

Străbatem o mică secțiune cu plante medicinale (ginko biloba, salvie, mentă etc) și ajungem aproape de finalul călătoriei noastre. Adică la cafeneaua grădinii, unde facem un mic popas de odihnă și hidratare. Pe urmă vizităm vecinul Gymnasium, vechea Scola Regia Botanicus, în sala sa principală, de formă octogonală, având loc lecțiile de botanică. O clădire superbă, cu intrări din spate (dinspre cafenea) și din partea opusă (la stradă), aceasta din urmă fiind străjuită de 2 sfincși de piatră. E faină și colecția, dar mai ales construcția, cu ale sale plafoane bogat decorate, cu statui în nișe și tot felul de brizbrizuri.

Ultima parte a colecției muzeale se desfășoară în Caldarium (zona destinată în trecut plantelor ce aveau nevoie de căldură suplimentară), în care admirăm, printre altele, xyloteca (mostre de lemn) și carpoteca (mostre de fructe conservate). Ieșim prin magazinul de suveniruri, așa cum se cuvine. The end.

Mi-a plăcut mult această grădină botanică! Am admirat, dincolo de colecția de plante, partea de istorie, povestea, arhitectura clădirilor, tenacitatea oamenilor ce au contribuit la edificarea, re-edificarea, păstrarea și îmbogățirea acestui patrimoniu. Vă îndemn s-o vizitați dacă ajungeți în Palermo, căci veți avea parte de o experiență deosebită, în care utilul se va îmbina în mod fericit și optim cu plăcutul! 😊

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 49 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI