Ottawa – capitala canadiană

TIPĂREȘTE

Despre Canada și lumea de dincolo de ocean

Pentru cei care au călătorit dincolo de Atlantic, America este o lume diferită. Sunt multe prejudecățile noastre, ale europenilor, cu privire la continentul nord-american, la istoria și cultura, considerate uneori prea sărace, ale popoarelor ce s-au format după cucerirea noului continent. Ori șansa unei astfel de călătorii este tocmai aceea de a cunoaște și a înțelege măreția și măiestria unei lumi noi, moderne, o lume ce a părăsit pas cu pas prejudecățile istoriei pentru a se clădi pe sine și a-și defini propria identitate.

Am avut bucuria să traversez de două ori oceanul și o să mă refer în cele ce urmează la cea de-a doua dintre călătorii, cu destinația Canada - sora geamănă a Statelor Unite. Zborul transatlantic îmi crea o mulțime de îngrijorări având în vedere nu atât teama de avion cât ideea că trebuia să rezist multe ore pe drum (inclusiv tranzitul), dintre care un număr suficient de mare pe locul din avion. Intâmplarea a făcut ca lângă mine, aproape de coada avionului, să se afle două doamne foarte în vârstă (peste optzeci de ani, am apreciat eu), așa încât mi-am spus: dacă doamnele pot să stea nemișcate atâtea ore, atunci și eu pot! Tranzitul a fost prin Aeroportul Charles de Gaulle din Paris și pot să confirm ceea ce la rândul meu am auzit de multe ori, că există și variante mai bune...

Scurtă istorie a orașului

Când spui Canada, te gândești în primul rând la orașul Toronto, sau la varianta de influență franceză, Montreal. Deși capitală administrativă, Ottawa este prea puțin amintită în descrieri de călătorii, acesta fiind și unul din motivele pentru care îi dedic aceste rânduri în paginile AfA.

Dintre cele zece provincii canadiene, la care se adaugă trei așa numite teritorii (întinderi generoase care cuprind jumătatea de nord a țării), Ontario și Quebecul concentrează peste jumătate din populația țării. Cele trei orașe amintite -Toronto, Ottawa si Montreal - se succed intr-un lanț destul de compact, raportat la întinderea vastă a spațiului canadian, aproape de granița americană, bine situate sub aspectul rutelor comerciale, după criteriul binecunoscut al marilor așezări urbane ce s-au dezvoltat de-a lungul timpului. Ottawa se află între Toronto și Montreal, la granița dintre cele două provincii, Ontario și Quebec, fiind străbătut la nord de cea de-a doua, formând împreună cu orașul Gatineau, din zona Quebec, Regiunea Capitalei Naționale. De altfel, alegerea în anul 1857 de către Regina Victoria a orașului Ottawa drept capitala Provinciei Canada - care reunea la acea vreme Lower Canada (Quebec-ul de azi) și Upper Canada (actuala provincie Ontario) - a fost un compromis politic între Canada Engleză și Canada Franceză, având în plus avantajul situării la o distanță mai puțin expusă în raport cu granița americană. O machetă a orașului este redată într-una din fotografiile alăturate.

Istoria orașului consemnează, însă, date dinaintea Reginei Victoria, fiind legată de amenajarea Canalului Rideau (inaugurat în anul 1832), ca măsură a Guvernului britanic de a întări apărarea teritoriilor. În acest scop a fost trimis colonelul englez John By, astfel că, prima denumire a noii așezări formate de-a lungul Canalului a fost Bytown.

Ottawa și particularitățile sale

Ottawa seamănă destul de mult cu un oraș european, amintind de felul în care s-au succedat pe teritoriul canadian influențele britanice și cele franceze, începând cu anul 1604, când Samuel Champlain stabilește în Canada prima colonie permanentă sub suveranitatea regelui Franței, până la obținerea independenței țării. Canada își păstrează și astăzi statutul de monarhie constituțională, sub pecetea coroanei britanice, ca simbol, spun canadienii, al continuității și unității.

Spre deosebire însă de marile orașe europene, Ottawa pare mult mai destins, Canada oferind avantajul unui teritoriu vast. Acest fapt și-a pus amprenta pe capitala canadiană, unde nicio construcție nu se arată înghesuită, astfel că respirația orașului este alta.

Altfel spus, Ottawa nu este orașul construit pe înălțime - o mare metropolă - ci este dominat mai degrabă de spații rezidențiale întinse pe orizontală, cu grădini generoase și vegetație abundentă. Cadrul natural deosebit, favorizat de cele două râuri Ottawa și Rideau, care traversează orașul unindu-și apele chiar in zona centrală, la câțiva pași de New Edinborough Park și de importante instituții guvernamentale canadiene, dă particularitate orașului. Niciun turist nu ar rata perdeaua de cascade situate tot in apropiere de centru, pe care Rideau le formează, înainte de vărsarea în Ottawa, întărind aspectul dinamic al urbei. Se spune că însuși Champlain ar fi denumit aceste cascade Rideau (ceea ce în română s-ar traduce perdea). Cât despre influențele britanice sau franceze, ele reprezintă o prezență în egală măsură discretă și convingătoare. Asta se observă de cum te apropii de Dealul Parlamentului (Parliament Hill), locul unde se află sediul Parlamentului și al Guvernului canadian - recunoști de departe stilul arhitectonic englezesc, dominant și rafinat în egală măsură. Sediul Parlamentului Canadian este o construcție superbă, în stil neo-gotic victorian, care merită inclusă între obiectivele de vizitat (de altfel unul dintre cele mai vizitate).

Clădirea Parlamentului, cu interiorul de aceeași măreție cu care te întâmpină privindu-l din exterior, își etalează arcadele gotice impunătoare, holurile înalte, pavate în marmură, precum și o frumoasă bibliotecă, concepută încă de la ridicarea construcției. Situată la capătul Salonului de Onoare, ce separă cele două Camere ale Parlamentului canadian, frumoasa bibliotecă, lucrată în lemn de cireș, stejar și nuc, găzduiește volume semnificative din diferite perioade istorice. În centru se află statuia, în marmură albă, a Reginei Victoria. Biblioteca a scăpat ca prin minune din incendiul din anul 1916, ce a cuprins partea de centru a clădirii Parlamentului, inclusiv sălile de lectură, fiind cruțate astfel miile de volume de neînlocuit.

Muzeul Canadian de Istorie sau Muzeul Canadian al Civilizațiilor

Este, fără îndoială unul din cele mai interesante muzee pe care le-am vizitat vreodată. Și o să explic de ce: dacă mă raportez, de exemplu, la Luvru, faima binemeritată se bazează pe uriașa colecție de opere de artă; dacă vorbim, despre Muzeul de Egiptologie din Berlin, acesta nu ar putea exista fără vechile papirusuri, statuete sau mumiile expuse, descoperiri arheologice aduse de la fața locului.

Ceea ce impresionează în acest muzeu canadian, este măiestria cu care specialiști și artiști contemporani reușesc să reconstituie împreună 20.000 de ani de istorie, reconstruind în mărime naturală spații din epoci diferite și întregind fiecare cadru, prin detalii alese cu grijă. Așa se face că te trezești într-un port, în fața unui ”vas” ancorat la țărm, în vreme de seară și privind către ”cer” vezi stele și lumina difuză de apus și cu greu realizezi că totul este iluzie meșteșugită cu grijă prin mijloace tehnice. Trecând prin ”vechi” alei ești întâmpinat de doamne în costume de epocă, ce te salută ceremonios și te îmbie să intri în ”magazinul” cu mărfuri de sezon. Vă prezint, drept argumente, câteva fotografii.

La fel de impresionantă este și prezentarea obiceiurilor populației autohtone, originare, reprezentată în principal de inuiți și metiși, precum și locuințele acestora străjuite de uriașele măști totemice (cea mai mare colecție de măști totemice din lume).

Așadar este o atmosferă cu totul specială în acest muzeu, așa încât nu ai sentimentul că privești exponate, cum se întâmplă de obicei în muzee, ci pare că esți transpus într-un alt spațiu și timp și că vizitezi locuri și întâlnești oameni din trecut. A fost o experiență inedită pe care o doresc și altora.

Mai sunt destule alte atracții turistice în Ottawa, dar nu voi vorbi despre ele întrucât scurta mea ședere nu mi-a permis să le vizitez.

De ce nu e metrou în Ottawa

Nu mă îndoiesc că rețeaua de transport în comun este bine pusă la punct în Ottawa. Nu am avut ocazia să îmi fac o idee prea clară, dat fiind faptul că în cele câteva zile petrecute în oraș am fost îndrumată de persoane care locuiesc acolo, astfel că totul a părut destul de simplu. Ceea ce mi se pare de menționat, mai ales că noi românii suntem frământați deseori de ideea că ”numai la noi se poate întâmpla așa ceva”, este faptul că nu există metrou în Ottawa. E drept că, făcând comparație cu Toronto, cifrele arată cu totul diferit, raportate la numărul de locuitori. Mi s-a explicat însă că a existat o decizie favorabilă de construcție a unei linii de metrou în oraș, doar că schimbându-se echipa de la conducerea Primăriei, succesorii au considerat planurile ”foștilor” drept nepotrivite, astfel că decizia a fost anulată... Parcă nu sună diferit de ceea ce se întâmplă pe la noi, deși Podul Basarab, poate fi considerat un exemplu contrar, nu-i așa dragi bucureșteni?

Masa și cazarea în capitala canadiană

Generozitatea spațiului s-a făcut remarcată și când am intrat în camera de hotel - era ceva distanță de parcurs de la un capăt la altul al camerei. Cum se întâmplă însă după spusele lui Murphy, în cameră era foarte rece și, date fiind oboseala drumului, diferențele culturale și alte impresii ale momentului, îmi imaginam că așa o fi în țara arțarului, mai răcoare și pe dinăuntru, nu numai afară, așa încât mi-a luat ceva timp până să sun la recepție și să anunț lipsa căldurii. A apărut un tip, căruia de abia îi deslușeam vorbele amestecate și care după mai multe verificări a promis că va reveni. A revenit, într-adevăr, ”with a blanket” (cu o pătură), când de abia ațipisem pe o margine de pat, visând la o temperatură cât de cât acceptabilă, ca să pot uza de avantajele civilizației și ale dușului. În cele din urmă a promis că va remedia situația a doua zi și, pentru a nu dormi în frig, a descuiat o usă ce dădea spre un living cu șemineu, așa încât iată-mă beneficiind de un întreg apartament, ca o recompensă adusă răbdării mele. Cum nu reușisem să fiu foarte organizată cu bagajele, date fiind circumstanțele relatate, iată-mă într-un du-te vino, de colo-colo, dintr-o cameră în alta, un fel de gimnastică forțată.

Nefiind chiar o persoană gurmandă, nu rețin detalii cu privire la meniuri, dar îmi amintesc de faptul că am mâncat cea mai bună friptură de vacă, un barbecue excellent... într-un restaurant tradițional și de asemenea că am luat contactul cu micul dejun continental, (lucru obișnuit se pare la hotelurile de pe continentul american), care consta în lapte cu cereale și brioșe. A fost, ca să spun așa, în regulă în ceea ce mă privește (îmi plac brioșele), doar că opțiunile masculine, chiar și cele mai modeste, ar putea depăși cu mult posibilitățile așa-zisei variante continentale. Dacă testul micului dejun l-am trecut ușor, nu la fel de simplă a fost confruntarea cu gustul cafelei de dimineată. Ca și americanii, canadienii beau o cafea foarte slabă, mi s-a explicat. Poate nu e rău. Mai puțină cofeină înseamnă un rău mai mic pentru organism, am putea spune.

Despre oameni

Pentru că n-ar fost deloc potrivit să închei cu observațiile mele prea puțin relevante privind gustul cafelei, m-am gândit să includ câteva impresii despre oamenii locului. Canada este un stat multicultural și de oriunde ai veni, nu te simți străin, asta a fost impresia mea. Peste tot am întâlnit persoane deosebit de amabile și prietenoase.

Aș mai spune că este o grijă specială pentru promovarea ambelor limbi oficiale engleza si franceza și pentru conservarea limbii autohtone, pe cale de dispariție.

Urări

Pentru că Anul Nou se pregătește acuș-acuș, vă doresc tuturor multă sănătate, mult succes și călătorii minunate în 2015!

---

VIZUALIZĂRI: 4389 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI