Oslo - cea mai însorită dintre capitalele scandinave

TIPĂREȘTE

În cadrul circuitului prin țările scandinave am ajuns la Oslo venind din Copenhaga cu un vas de croazieră pe care am avut ceva emoții. Dacă nu o să fiu în stare să scriu, așa cum mi-am propus, despre cele două croaziere pe care le-am avut prin arhipelagul scandinav (de la Copenhaga la Oslo și de la Stockholm la Helsinki), o să fac referire la ele la un moment dat, dar acum nu aș vrea să le amestec cu Oslo.

Vasul de croazieră a acostat în portul din Oslo exact la ora convenită, astfel că la 10 eram în autocar. Prima imagine pe care am avut-o de pe vas, înainte să coborâm a fost o clădire foarte ciudată, care parcă creștea din mare și pe acoperișul căreia se plimbau oameni. Era Opera din Oslo și aveam să aflăm mai multe despre ea în cadrul turului.

În port am fost așteptați de ghida Elena, (și) pentru care alesesem eu această excursie, care între timp s-a căsătorit și s-a stabilit în Norvegia. Ea se ocupă acum de grupurile agenției doar în Oslo și nu pe toată durata excursiei cum era până acum. Tot ne-am bucurat că am prins-o măcar aici. A fost la dispoziția noastră mai mult decât fusese stabilit, astfel că turul de oraș prevăzut pentru 4 ore s-a făcut de 5, după amiază a venit la hotel să vadă ce nevoi mai avem în condițiile în care noi eram cu un ghid însoțitor din București, iar a doua zi a venit la primărie, la fel, să vadă dacă mai vrem să o întrebăm ceva.

Despre țările scandinave am tot spus generalități în cele două articole de până acum. Norvegia este și ea o monarhie constituțională, regele Harald al V-lea neavând prea multe atribuții însă pentru că sistemul de guvernare este parlamentar.

Ca amplasare se află în vestul Peninsulei Scandinave dar cu toate că este o țară foarte întinsă are o densitate scăzută pentru că cea mai mare suprafață este acoperită de lacuri, păduri și fiorduri.

Din cauza reliefului muntos care protejează împotriva precipitațiilor, clima este mai blândă decât în restul Scandinaviei astfel că Oslo este cel mai însorit oraș din țările scandinave, după cum ne-a spus ghida. Iar cel mai pitoresc este Bergen, unde urma să ajungem și noi. Așa că nu întâmplător am ajuns pe o vreme foarte frumoasă la Oslo și așa a rămas până când am plecat.

O țară puternic dezvoltată, cu o guvernare care nu știm cum face dar în anul 2008 când începea o puternică criză mondială, Norvegia avea o creștere economică de 3%, iar țara nu are nici o datorie.

De-a lungul vremii Norvegia a fost în mai multe uniuni cu Danemarca și cu Suedia.

Turul a început cu Opera, pentru că tot eram în zonă, impresionanta clădire care ne-a atras atenția încă de pe vasul de croazieră. Este o construcție futuristă, construcția ei a durat 10 ani, și ceea ce este interesant, a costat cu 10 milioane de coroane mai puțin decât au avut bugetul. Ar fi posibil așa ceva în România? Opera are două nivele sub nivelul mării, se vizitează doar foaierul și pe deasupra, pe acoperiș, simbolizând dorința de mișcare a norvegienilor, și a fost făcută ca și cum ar ieși din apă ca să atragă atenția asupra încălzirii globale. În fața ei este o structură din metal și sticlă, de dimensiuni mai mici, care de asemenea, parcă iese din apă.

Prin autocar am mai aflat de la ghida noastră câte ceva despre Oslo și o să mai spicuiesc și eu.

Oslo se află situat în capătul fiordului Oslo și este înconjurat de dealuri și păduri pe 3 laturi. A devenit capitala Norvegiei în timpul lui Hakon al V-lea, cel care a început construcția castelului Akershus.

A ars de mai multe ori iar după incendiul devastator din anii 1600 a fost reconstruit din temelii de Christian al IV-lea al Danemarcei (care a construit și castelul Rosenborg din Copenhaga) începând cu locul unde era fortăreața. Orașul inițial fusese pe partea cealaltă a fiordului, era construit numai din lemn și lua foc mereu. El a dispus ca orașul să fie construit din piatră iar străzile să fie dispuse paralele și perpendicular, motiv pentru care zona centrală (a primăriei) este numită Kvadraturen (pătrat). Oslo s-a numit Christiania, după regele fondator, până târziu, abia apoi a primit numele actual.

A fost declarat cel mai scump al doilea oraș din lume după Tokyo, mulți ani și nu e de mirare că un apartament foarte mic în Oslo pleacă de la 200,000 de EUR (1 dormitor și o sufragerie) și ajunge până la 1,5 milioane EUR. Dar capitala vikingă a fost declarată mai mulți ani consecutiv și cel mai bun oraș de locuit.

Peste câțiva ani probabil că o să găsim Oslo foarte schimbat pentru că am găsit o mulțime de șantiere aici, se construiește mult și sunt proiecte care vor schimba fața orașului, după cum ne-a spus ghida.

Turul a continuat cu o trecere în revistă a centrului orașului, foarte scurt, pentru că urma să stăm ultracentral și Oslo fiind un oraș mic puteam să-l facem singuri pe jos. Ghida ne-a spus că la oricare obiectiv ajungem aprox în 20 de minute de acolo de unde stăm.

Am trecut pe lângă fortăreața medievală, Akershus, pe care ne-a recomandat să o vizităm după ce terminam cu turul de oraș. Apoi am văzut Primăria, am trecut prin cartierul Kvadraturen, vechiul centru al orașului, unde am văzut și cele mai vechi case din Oslo dar și monumentul care simbolizează o mână cu degetul arătător spre pământ ceea ce indică faptul că acela este punctul de unde a început reconstrucția Oslo-ului după multele incendii devastatoare.

Am mers apoi prin cartierul Akker Brygge cu cele mai moderne și mai luxoase clădiri din Oslo, și ne-am intersectat cu strada principala a Oslo-ului Karl Johans Gate unde se află Universitatea, Teatrul Național, Guvernul și Parlamentul (Stortinget) dar și Palatul Regal cu frumoasele lui grădini regale din parcul Slottsparken iar aproape de hotelul nostru am admirat Catedrala din Oslo.

După aceleași reguli cu care am început deja să ne obișnuim, ce era foarte aproape de hotelul nostru am lăsat să facem cu piciorul iar autocarul ne-a dus la obiectivele mai îndepărtate.

Așa am ajuns la Parcul Vigeland (din zona Frogner), unde pe o axă de 900 de m sunt expuse în aer liber, aprox 200 de sculpturi din granit, bronz și fier ale celebrului sculptor norvegian Gustav Vigeland care simbolizează ciclul vieții începând cu nașterea, viața, fricile, iubirile, speranțele... și terminând cu moartea, după care ciclul se reia.

Intrarea este gratuită și imediat ce treci de poarta impresionantă din fier forjat vei avea parte de emoții pe care cu greu le vei controla. Din păcate celebrul sculptor n-a mai apucat să-și vadă creația pentru că s-a stins când lucrările au fost aproape finalizate.

Parcul cuprinde intrarea impresionantă, Podul, plin de sculpturi pe o parte și alta, Fântâna, Monolitul și Roata Vieții, toate cu sculpturi reprezentând momente din viața omului.

În tot parcul sunt numai 3 sculpturi cu haine pe ele, una dintre ele fiind chiar a sculptorului, la intrare, în rest nuduri de bărbați, femei și copii.

Prima secțiune a parcului, Podul, reprezintă sculpturi turnate în bronz, pe dreapta mămici cu copii iar pe stânga tătici cu copii, toate simbolizând jocuri, iubire, pedepse, protecție...

A doua secțiune este din granit, Fântâna. În mijloc este o fântână iar pe cele 4 colțuri câte un grup de 5 copaci (de fapt trupuri care iau forma de copaci) care simbolizează nașterea, dragostea, căsătoria, apariția copiilor când lumea se întoarce cu susul în jos, bătrânețea, nepoții, moartea și ciclul se reia.

Următoarea secțiune este cea în care se află Monolitul, cea mai importantă lucrare a parcului, o coloană din granit imensă, realizată în același bloc de piatră, reprezentând 121 de oameni, sculptați unii peste alții într-o coloană înaltă iar în vârf un copil, tema fiind aceeași, ciclul vieții.

Ultima secțiune a parcului, Roata Vieții, cuprinde o sculptură unde 7 persoane de la copii până la bătrâni, se țin de mâini, trupurile lor fiind înlănțuite într-un cerc închis, simbol al eternității.

În afară de emoția produsă la vederea sculpturilor, ne-a plăcut povestea Elenei. Foarte, foarte mult.

Vigeland a fost maltratat în copilărie de tatăl său care era tâmplar și care l-a bătut ca să se facă și el la fel, tâmplar. Norocul lui Vigeland a fost că tatăl a murit devreme iar el a putut să-și urmeze visul de a deveni sculptor. A primit de la primărie o casă în parc și drept răsplată a umplut parcul cu sculpturi pe care le-a donat (materialele fiind puse la dispoziție de primărie).

Vigeland a fost căsătorit de două ori și din prima căsătorie a avut un copil de care după divorț nu a mai știut nimic. Se pare că toate trăirile legate de acest lucru le-a transpus în lucrările sale. La 70 de ani era cât p-aci să se însoare cu o fată de 20 de ani, dar n-a mai apucat. Se spune că a murit mai mult lat decât înalt cu referire la înălțimea sa mică și la faptul că ajunsese foarte, foarte gras.

Parcul Vigeland ne-a plăcut foarte mult, atât de mult încât cineva din grup a lăsat orice altceva la o parte, nu l-a mai interesat nimic din Oslo și a doua zi s-a întors în parc unde și-a petrecut toată ziua.

Autocarul ne-a lăsat la intrarea în parcul Vigeland și ne-a așteptat la ieșire ca să nu facem drumul de aproape 1 km înapoi. Și în autocar ne aștepta Elena, ghida noastră, cu o ciocolată Freia, specific norvegiană, ca să ne refacem forțele, după mersul prin parc și prin soare. Foarte drăguț! Exact la momentul potrivit.

De la Vigeland am urcat pe unul din dealurile care înconjoară Oslo iar de la trambulina de sărituri, Holmenkollen am avut cea mai frumoasă panoramă asupra orașului și a fiordului Oslo.

Pe dealul acesta a venit inițial un doctor, Holmen, de unde și numele dealului, care a făcut aici un sanatoriu iar aceasta a fost prima clădire de pe Holmen, astăzi hotel.

Trambulina din oțel Holmenkollen, una dintre cele mai mari trambuline de ski din lume, a fost refăcută de mai multe ori și este dotată cu lift care te duce până sus. Dacă prima dată recordul pentru sărituri era de 20-30 de m, astăzi recordul este de 100 de m. Vara trambulina este folosită pentru tiroliană și ne-a stat inima cât ne-am uitat la curajoșii care făceau asta.

Aici se află și Muzeul Schiului (cel mai vechi din lume) pe care n-am fost curioși să-l vedem. La caffeteria de aici am băut o cafea cu 29 de NOK, adică vreo 15 lei și tot aici o să vedeți și statuia regelui Olaf (cu câinele lui pe care îl chema Trol), mare amator de drumeții, vânătoare, sport în general.

În dreapta trambulinei este o biserică foarte veche din lemn, care abia se zărește printre copaci, unde în fiecare an familia regală participă la slujba de Crăciun.

De pe deal, din zona bazei sportive care include și trambulina, dar și pe tot drumul de întoarcere am avut o panoramă extraordinară asupra fiordului Oslo, am admirat numeroasele ambarcațiuni (cele mai multe private) din porturile pe lângă care am trecut și am aflat de la Elena că această zonă este foarte scumpă, tocmai din cauza priveliștii spre fiord.

Tot aici, pe deal, am aflat că toți norvegienii vor să stea la casă, sunt foarte puține blocuri în oraș iar ei sunt adepții mișcării. Oslo este construit în așa fel încât fiecare locuitor să ajungă în maxim 30 de minute la o pădure, la o drumeție. De aceea și Opera a fost gândită așa, astfel încât să te poți plimba pe ea.

După dealul Holmen ne-am dus în Peninsula Bygdoy pentru o trecere în revistă a muzeelor vestite de aici pe care puteam să le vizităm a doua zi și care nu trebuie ratate dacă ajungeți în vacanță la Oslo. Ele sunt Muzeul Corăbiilor Vikinge, Muzeul Fram și Muzeul Kon-tiki, adevărate pagini de istorie norvegiană.

Ghida ne-a oprit la cel mai impresionant dintre ele, Muzeul Corăbiilor Vikinge unde am văzut 3 corăbii vikinge originale de acum 1000 de ani, Oseberg, Gokstad și Tune păstrate aproape intacte. Prima dintre ele a fost descoperită în anii 1800 de către copiii unui fermier care se jucau pe o movilă de pământ. Au săpat să vadă ce este și au descoperit-o pe cea mai mare dintre ele.

Ne-am întors către hotel pe lângă ferma regală iar vis-a-vis este reședința de vară regală, apoi am trecut pe lângă Muzeul Fram și Muzeul Satului Norvegian pe care ne-a recomandat să le vedem a doua zi. Elena ne-a arătat de asemenea niște case de lux, albe, acoperite cu o țiglă neagră specială (ultima descoperire în materie) și foarte scumpă făcută în Olanda special pentru casele de acolo.

În drum spre hotel am admirat Muzeul Nobel, pe care l-am și vizitat ulterior și pentru că turul orașului s-a întins până aproape de 5 ore, autocarul ne-a dus la hotelul Clarion Royal Christiania, gazda noastră pentru 2 nopți și la recomandarea ghidei am mers la resturantul Egon de vis-a-vis ca să mâncăm. Restaurantele Egon sunt peste tot prin oraș iar regula este să plătești la bar după ce ai ales din meniu și în 20 de minute primești mâncarea comandată. Asta te scutește de așteptatul notei și chiar de tips. Am mâncat supă cremă de somon dreasă cu creveți și coaste cu cartofi, porumb și salată. Cu o bere totul a făcut 560 NOK, adică 280 de lei.

Restaurantele Egon au și o ofertă zilnică. De la un bufet poți alege până la ora 18 din felurile de pizza expuse, câtă poți mânca, inclusiv nelipsita salată de la mesele lor. Totul la 110 NOK, adică 55 de lei, rezonabil pentru prețurile din Norvegia și pentru amatorii de pizza. Am încercat și noi într-o zi oferta asta, dar din 6 feluri de pizza câte erau acolo doar 2 au fost pe gustul meu.

Ca să faceți o comparație mai rapidă în ceea ce privește prețurile, ca să aflați leii trebuie să împarți coroanele norvegiene la 2 și la 9 pentru EUR.

Dacă este monarhie atunci avem palat și el trebuie văzut, așa că având burtica plină ne-am dus să cumpărăm bilete, pentru că palatul se vizitează doar cu tur ghidat și ni s-a recomandat să luăm bilete de azi pe mâine. Am rezolvat problema la faimoasele 7-Eleven, mici magazinele pe care le găsești prin toate țările nordice, gen shop&go, unde au de toate. Un bilet pentru castel a costat 175 NOK de persoană, adică vreo 90 de lei.

Cu biletele pentru palat în buzunar ne-am îndreptat către Fortăreața Akershus, veche de 700 de ani, care nu a fost cucerită niciodată, ci doar trădată o dată. Este cel mai important monument medieval al Norvegiei, deschisă zilnic, până seara târziu și nu are taxă de intrare. De aici iubitorii de istorie, dar nu numai, pot începe cunoașterea capitalei norvegiene. Christian al IV-lea al Danemarcei care a refăcut Oslo din temelii a transformat și fortăreața într-un castel elegant care a fost pentru o vreme reședința regilor norvegieni. În fortăreață sunt și Muzeul Forțelor Armate Norvegiene dar și cel de Rezistență foarte interesante pentru cei pasionați de istorie. Tot aici este și Mausoleul Regal unde sunt înmormântați monarhii importanți printre care și Haakon al V-lea, cel care a început construcția fortăreței.

Plimbarea printre masivele ziduri de piatră și pe aleile cu multă verdeață, cu panoramă asupra fiordului Oslo, ne-a plăcut foarte mult, nu trebuie să ratați fortăreața dacă ajungeți în Oslo.

Ne-am continuat plimbarea prin spatele primăriei, în zona de chei și port, pentru a vedea de unde urma să luăm a doua zi vaporașul pentru peninsula cu muzee, Bygdoy. Și tot aici am descoperit fântâna cu statui, făcută tot de Vigeland. De fapt prin tot orașul o să găsiți sculpturi ale lui Vigeland.

Am găsit Primăria închisă la ora aceea dar am admirat basoreliefurile de pe o parte și alta a esplanadei care reprezintă scene din mitologia scandinavă.

Am ieșit pe strada principală Karl Johans Gate, poate cel mai aglomerat loc al orașului, am trecut pe lângă Parlament, Catedrală și Hotelul Grand cel mai vechi hotel din Oslo (1874), un hotel de protocol unde stau ambasadori, șefi de stat și cei care vin pentru decernarea premiilor Nobel.

După o zi lungă, în care am făcut atâtea, ne-am retras către hotelul nostru urmând ca a doua zi să urmăm indicațiile ghidei și să ne întoarcem la peninsula Bygdoy.

După un mic dejun copios, cu o grămadă de bunătăți, așa cum aveau să fie toate în excursia asta, am luat din port, din spatele primăriei, vaporașul pentru peninsula Bygdoy pentru a vedea muzeele de acolo. Am cumpărat un abonament pentru o zi, de 365 NOK de persoană, adică 180 de lei, care ne-a permis să luăm vaporașul, autobuzul pe penisulă (între muzee), am vizitat 3 muzee, centrul Nobel pentru pace și de asemenea am mers cu metroul până la Muzeul Munch, pe care l-am vizitat. Neapărat acest abonament pentru o zi pentru că separat tot ce v-am spus costă mult mai mult. Fără abonament avem așa vaporașul 60 NOK, muzeul satului 125 NOK, autobuzul între muzee 50 NOK, muzeul Kon-Tiki 100 NOK, muzeul Fram 110 NOK, Centrul Nobel 100 NOK, Muzeul Munch 110 NOK, plus metroul care nu știu cât a fost, să zicem 50 NOK, la fel ca autobuzul. Astea adunate fac 705 NOK de persoană, iar abonamentul a fost 365. Deci merită, țineți seama de asta.

Vaporașele circulă la fiecare jumătate de oră iar biletele se cumpără și de acolo dar și de la magazinele 7-Eleven.

Cu vaporașul se poate coborâ la prima stație pentru Norsk Folkemuseum (Muzeul civilizației norvegiene), un fel de muzeu al satului și la a doua pentru Fram și Kon-Tiki.

Noi am vizitat mai întâi Norsk Folkemuseum (Muzeul satului norvegian) , cu secțiune și pentru Sami (laponi). Cred că avem muzee ale satului mai frumoase decât acela, dar acolo diferența a făcut-o faptul că totul a fost interactiv. În multe case aveau loc demonstrații, cum se face focul, cum se fac plăcinte care se și vindeau, cum veneau acasă cu lemne, tăiau lemne, țeseau, croșetau, dansau... de la copii pînă la adulți, îmbrăcați în costume tradiționale. Asta ne-a plăcut foarte mult și ne-am pierdut și noi printre ei, ne-am luat de mână, am făcut poze, am vorbit...

Aici, mai mult decât peste tot în Norvegia, poți vedea casele cu acoperișuri de iarbă specifice, sunt 160 de case relocate aici care prezintă viața în Norvegia de-acum 1500 de ani și până astăzi, iar piesa de rezistență a muzeului etnografic este biserica din lemn, foarte, foarte veche, din a doua parte a anilor 1500. Mai găsești aici un muzeu, cafenele, magazine de suveniruri, un centru de informare turistică, ateliere meșteșugărești de unde poți și cumpăra.

După Muzeul Satului am luat autobuzul 4 stații și ne-am oprit la Kon-Tiki și Fram care sunt unul lângă altul.

În Muzeul Kon-Tiki am văzut pluta originală din lemn, Kon-Tiki, cu care Thor Heyerdhal a navigat din Peru până în Insula Paștelui din Arhipelagul Tahiti, 101 zile dar și cealaltă plută Ra II, o plută din papirus cu care a mers din Maroc până în America. Thor a avut 2 Ra, I și II, cu care a făcut mai multe călătorii, în muzeu fiind expuse mai multe obiecte din expedițiile sale.

La Muzeul Fram am văzut corabia cu același nume a lui Nansen, considerată cea mai puternică și vestită corabie din lume cu care a vrut să ajungă la Polul Nord dar a ajuns pentru prima dată la Polul Sud sub conducerea unui alt explorator vestit. Interiorul vasului s-a păstrat intact.

Pentru mine aceste două muzee au fost cum au fost, dar pentru soțul meu care știa o grămadă de lucruri despre vikingi, Fram și alte corăbii, au însemnat mai mult. El mi-a tot povestit în muzeele astea dar cam asta este tot ce am reținut eu.

Ne-am întors cu vaporașul la Primărie (Radhus) , care se află chiar pe malul apei și am vizitat-o (gratis) pentru că ni se recomandase să nu ratăm nici una din primăriile țărilor scandinave care sunt foarte frumoase și acum pot să confirm asta. Sala principală cu picturi spectaculoase iar la etaj sunt alte săli la fel de frumoase și să nu uităm că în fiecare an, în decembrie, aici are loc festivitatea de decernare a premiului Nobel pentru Pace dar și banchetul, eveniment la care participă și familia regală dar și premierul Norvegiei.

Dar cel mai mult ne-a plăcut mesajul pe care l-am citit pe o plăcuță, pe chei, chiar în fața primăriei. Cum întâmpină Oslo viitorul? La jubileul de 1000 de ani al orașului cetățenii au fost invitați să depună scrisori, vederi, felicitări în care să transmită gânduri și urări cetățenilor orașului Oslo din anul 3000. Au depus aceste scrisori în sala turn a primăriei în ajunul revelionului din anul 1999. Autoritatea portuară a fost însărcinată să creeze o capsulă a timpului într-un loc în care ar putea să fie păstrate un timp atât de îndelungat. S-au strâns foarte multe scrisori care au fost puse în pungi din plastic și aluminiu. În momentul împachetării, oxigenul din pungi a fost scos iar pungile vidate pentru a îndepărta orice urmă de oxigen și umiditate. Pungile au fost iradiate în secția de radiații gama a Institutului pentru Tehnologia Energiei, pentru a steriliza conținutul. Pentru a preveni apariția ciupercilor, sporilor, bacteriilor capsula a fost făcută din titaniu de gr II care are capacitatea de a rezista 1000 de ani la coroziune și deteriorare. Toate felicitările și scrisorile au fost capsulate pe data de 15.05.2000, de ziua orașului Oslo. Această acțiune a fost luată în serios de absolut toată lumea și a fost dusă la bun sfârșit. Ne-am dat cu presupusul o grămadă, pe malul apei, despre ce or fi scris cetățenii Oslo-ului în acele scrisori, dar mai ales cum vor primi cetățenii viitorului aceste mesaje.

Am vizitat apoi Centrul Nobel pentru Pace, pentru că tot eram în zonă, care era inclus în abonament, pe care puteam foarte bine să-l și ocolim. O singură sală mi-a plăcut la etaj unde sunt prezentați toți cei care au primit premii până acum dar și munca lor. În rest fotografii, filme... sau poate eram obosiți și n-am recepționat noi prea bine acest centru...

Dar povestea lui Nobel o știam de la ghidă și ea ni s-a părut interesantă. Nobel, care a inventat dinamita, s-a simțit răspunzător pentru faptul că ea va fi folosită în alte scopuri decât cele pașnice și a lăsat prin testament ca toate descoperirile din domeniile importante să fie premiate. Premiul pentru pace a ținut neapărat să fie decernat de Oslo iar celelalte (fizica, chimie, medicină, la 2-3 ani economie) se decernează la Stockholm. Asta pentru că fratele lui a murit într-un incendiu, dar lumea a crezut că a murit Nobel și s-au exprimat la modul că în sfârșit a murit și regele morții,cu referire la dinamita pe care o inventase. Se spune că asta l-a supărat foarte tare, și-a dat seama ce părere au oamenii despre el și a înființat fundația pentru acordarea premiilor. Toată averea lui acumulată din industria de armament a lăsat-o pentru acordarea premiilor Nobel, iar primul premiu Nobel pentru pace acordat, a fost pentru cel care a înființat Crucea Roșie. Nobel nu a avut copii și nu a fost căsătorit. Se spune că în ultima parte a vieții trăia cu o domnișoară mult mai tânără decât el care l-a părăsit pentru un matematician. De aceea poate nu se acordă premiul Nobel pentru matematică, care este o știință exactă ca și celelalte.

Pentru că mai aveam ceva timp până să mergem să vizităm palatul regal pentru care ne luasem bilete cu o zi în urmă, am luat metroul din fața teatrului (tot în zona Primăriei) orice linie 4 stații spre Vest, ca să vedem Muzeul Munch. Ne-am dus pentru piesa de rezistență a celebrului pictor, Edvard Munch, care a pictat tot felul de chestii dubioase, Strigătul, care este expusă în original în muzeul din Oslo. Și să vii la Oslo să nu vezi această capodoperă în original nu se cădea. Dar ghinion. Am văzut tot o schiță pentru că originalul era sigilat bine și depozitat la subsol după cum ne-a spus un bodyguard. Poate la altă expoziție... zicea. Atunci n-am înțeles de unde atâtea măsuri de siguranță la intrarea în muzeu pentru că am intrat mai rău ca la aeroport.

Fuga-fuga 4 stații de metrou înapoi până la teatru și de acolo la Royal Palace, reședința permanentă a familiei regale norvegiene, unde aveam bilete cumpărate cu o zi în urmă pentru ultimul tur al zilei, de la ora 16. Până am intrat ne-am plimbat prin grădinile regale din parcul Slottsparken, foarte frumoase și ne-am mai odihnit puțin pe o băncuță de aici. În palat nu am avut voie să facem poze, sunt numai tururi ghidate de o oră și măcar dacă palatul nu ne-a impresionat ca altele pe care le-am văzut, am avut un ghid haios care a trebuit să vorbească mult pentru a acoperi ora de tur, pentru că de vizitat sunt doar câteva camere. Aici au loc numeroase evenimente oficiale și tot aici sunt cazați șefii statelor străine. În fiecare zi la ora 13,30 are loc schimbarea de gardă dar am înțeles de la ghidă că nu este ceva spectaculos și cum toată lumea ne-a recomandat să nu o ratăm pe cea de la Stockholm nu am fost curioși de cea de aici.

După palat am mers la Catedrală, principala biserică din Oslo, de lângă noi, pe care am admirat-o doar pe afară pentru că era deschisă doar până la ora 16 și nu ne-am mai oprit decât la restaurantul Egon de vis-s-vis de hotel pentru că eram lihniți de foame. Am profitat de oferta de pizza cu salată la 110 NOK, oricât poți mânca, mai puțin soțul meu care nu este amator de pizza și a fost mai câștigat, pentru că a mâncat ceva mult mai bun, un cotlet fără os, marinat 14 zile, cu nelipsitul cartof cu unt și legume sotate și un sos bun, toate stropite cu bere.

Pentru că ne-am odihnit picioarele în timpul mesei am plecat la o ultimă plimbare prin Oslo pentru că a doua zi urma să plecăm de dimineață spre cea mai frumoasă parte a excursiei, după cum tot am fost amenințați. Ne-am dus la Operă ca să-i vedem și noi foaierul și să ne plimbăm pe ea, profitând de faptul că afară mai urmau câteva ore de lumină. A fost în continuare o zi frumoasă, cu soare și pentru că în sfârșit nu ne mai alerga nimeni pentru că bifasem toate de pe listă, ne-am bucurat de plimbarea la și pe Operă în tihnă.

Cu regret trebuie să spun de cerșetorii care erau mulți în Oslo, cei mai mulți din toate țările nordice și erau români. Nu prea ne-a plăcut să-i vedem cu mâna întinsă peste tot, vorbind tare, murdari, cu bagaje multe și murdare, pe lângă ei...

Oslo merită o vizită. Este un oraș superb, care are multe de oferit. Cele mai multe obiective sunt concentrate în centru și de la unul la altul ajungi cu piciorul iar Parcul Vigeland, Muzeul Munch, Dealul Holmen cu trambulina de ski Holmenkollen și Peninsula Bygdoy sunt puțin mai departe dar la toate se ajunge extrem de repede. Așa cum spun oficialitățile din Oslo, orașul este construit astfel încât orice locuitor să ajungă în decurs de o jumătate de oră la o pădure sau să facă o drumeție. Cam atât vă trebuie ca să ajungeți din centru (din jurul Primăriei, în general) la toate obiectivele de care am vorbit.

---

VIZUALIZĂRI: 3998 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI