Copenhaga - orașul fericirii din țara basmelor (... lui Andersen)

TIPĂREȘTE

După cum am spus în articolul introductiv, țările nordice nu au fost niciodată pe lista mea pentru că până acu’ ceva timp nu zburam, prin urmare nici nu știam prea multe despre zona aceea și nici când am achiziționat excursia nu m-am învrednicit să mă documentez prea mult știind că avem ghizi la dispoziție peste tot. În general o să fac citire din rezumatele lor și pentru că eu, una, m-am pierdut de tot prin denumirile lor alambicate, o să prezint obiectivele turistice într-un amestec de română, engleză și parțial limbile nordice. Încerc astfel să fac înțelegerea cât mai ușoară și nu o să fac abuz de denumiri de străzi sau obiective în daneză, iar dacă mai pocesc ceva vă rog să aveți îngăduință.

Copenhaga a fost prima noastră destinație din acest sejur și am ajuns acolo înainte de prânz, după un zbor destul de devreme din București (6,30) cu escală la Munchen. De la Munchen am zburat cu un Regional al aceleiași companii, avion cu 2 locuri pe rând, iar pe Aeroportul Internațional Kastrup din Copenhaga, cel mai mare din Scandinavia, după câte am înțeles, am aterizat pe o vreme de mai mare dragul.

Programul excursiei s-a desfășurat după cum am mai spus. Un autocar ultramodern cu ghizi locali ne aștepta la aeroport sau în port când a fost cazul sau la hoteluri, ca să ne facă transferuri dintr-un loc în altul. Singurul program impus a fost turul de oraș de 3, uneori 4 ore pe care îl făceam imediat cum ajungeam într-un loc. Abia apoi autocarul ne ducea la hotel să ne cazăm, iar faptul că grupul a fost de 14 persoane a contribuit categoric la reușita excursiei.

Despre Danemarca și danezi o să aleg și eu doar câteva informații din multitudinea pe care le-am primit de la ghida pe care am avut-o la Copenhaga (o româncă stabilită de peste 20 de ani acolo), care mi se par importante, fără să mă pierd în detalii legate de istorie, ani... etc, pentru că vreau să vă spun mai mult despre ce am văzut noi.

Danemarca leagă Marea Nordului de Marea Baltică, teritoriul danez fiind compus dintr-o Peninsulă, Jylland (Iutlanda) și arhipelagul danez care este format din aprox 500 de insule, plus Insulele Feroe și Groenlanda, în partea nordică a Oceanului Atlantic. A fost întemeiată de episcopul Absalon (a cărei statuie o vedeți pe turnul primăriei), care a făcut un prim castel pe aceste meleaguri.

Este o monarhie constituțională, una dintre cele mai vechi familii regale din Europa, actuala regină fiind Margrethe a II-a, regină din 1972, care este foarte iubită. De ziua ei danezii vin cu stegulețe în număr foarte mare la Palatul Amalienborg (palatul familiei regale daneze) iar regina împreună cu familia lărgită iese în balcon și salută mulțimea. Ei aclamă, strigă de multe ori ura, scurt, iar la sfârșit de 2-3 ori lung după care pleacă fericiți spre case. Această atitudine este cel mai probabil sinceră pentru că statisticile au clasat de multe ori Danemarca ca fiind cea mai fericită dar și mai puțin coruptă țară din lume. Chiar zilele acestea am auzit la radio o știre în acest sens, cum că la Copenhaga este cel mai bine de trăit, oamenii fiind mai fericiți aici, devansând orașe renumite pentru asta, cum ar fi, Helsinki, Tokyo, Viena...

Și asta pentru că economia merge ca pe roate, monarhia li se potrivește iar ei își iubesc regele foarte mult, protecția socială este una dintre cele mai avantajoase, au cele mai mari venituri pe cap de locuitor din lume, sunt ecologiști înfocați și peste tot o să ai semne în acest sens, iar traficul, o sursă de stres, este lejer, ca de altfel în toate țările nordice. În plus, plimbându-te prin Copenhaga vei descoperi un oraș extrem de curat, elegant și frumos, cu multe palate și clădiri istorice.

Danemarca a refuzat în urma unui referendum să se integreze în UE în prima fază, astăzi este membră NATO și UE dar încă nu au trecut la EUR și se pare că nici nu o vor face.

Nu sunt bisericoși, chiar deloc, iar bisericile lor sunt aproape goale. Nu există plăți către preoți sau biserică, dar există un impozit care se reține pentru asta. De aceea mulți s-au retras și spun că nu au nevoie de serviciile bisericii numai că dacă chiar au (când se căsătoresc sau când botează un copil) trebuie să plătească toate taxele din urmă.

Dacă vorbim de Danemarca, trebuie să amintim că aici s-au inventat piesele lego și jocul cu același nume, iar în Billund, la puțin peste 250 de km de Copenhaga se află parcul Legoland situat pe o suprafață de aprox 10 hectare unde sunt construite orașe, porturi, castele... toate realizate din piese Lego.

Să nu uităm nici de biciclete care sunt un mijloc de transport important pentru danezi, infrastructura în acest sens fiind impecabilă.

Noi am început turul de oraș în zona aeroportului care se află pe insula Ama unde ghida ne-a și dat primele informații și anume că deasupra aeroportului este un metrou ușor care merge fără conductor iar pe dedesupt este trenul care face legătura cu Malmo - Suedia. Imediat cum am ieșit spre oraș am putut să admirăm pe dreapta un parc cu pajiști imense unde danezii vin la picnic sau plajă sau pentru a se plimba cu caiacul. Aici este Amager, cea mai mare plajă din Danemarca.

Copenhaga nu este un oraș chiar mic, dar cele mai multe obiective sunt concentrate în centru ceea ce îl face ușor de străbătut dacă îl abordezi de aici. Norocul nostru a fost turul cu autocarul care a durat 3 ore și care ne-a plimbat pe la toate obiectivele importante din oraș, ne-am oprit la cele mai reprezentative dar și la cele mai îndepărtate de hotelul nostru, urmând ca restul să facem pe jos, fiecare în funcție de ritmul propriu.

Pentru că noi nu am avut nevoie de transport vă pot spune despre asta doar ce am văzut într-un pliant. O călătorie în Copenhaga este foarte scumpă (3 EUR), dar ca turist puteți achiziționa City Pass pentru o zi (10 EUR), sau pentru 3 zile (25 EUR) care asigură și transferurile de la aeroport dar nu și trenul pe podul Oresund, de ex. Mai sunt și autobuzele city-tour, care costă la fel de mult, 25 de EUR.

După ce am ieșit din zona aeroportului și am ajuns în oraș am trecut prin zona caselor de marinari de la 1600, toate galbene, aliniate frumos. Se spune că în casele marinarilor femeile puneau tot timpul cățeluși la geam. Dacă erau cu fața spre stradă era liber, însemna că marinarii erau plecați. Casele sunt locuite și astăzi de persoane care lucrează tot în marină și câteva aveau (simbolic), cățeluși la geam.

Apoi am trecut pe lângă vechea Bursă compusă din mai multe clădiri cu o arhitectură diferită, deosebită. Din mijlocul lor se înalță un turn înalt de 54 de m pe care sunt împletite cozile a 3 dragoni care se îngustează spre vârf și simbolizează uniunea celor 3 țări scandinave care au fost mai tot timpul în alianțe Danemarca, Suedia și Norvegia (Finlanda fiind mai mult cu rușii).

Ne-am oprit apoi pe mica insuliță Slotsholmen unde se află Palatul Christiansborg construit din granit masiv, care a fost folosit ca reședință regală vreo 350 de ani iar astăzi folosește suveranei pentru primirea oaspeților și găzduirea unor evenimente și de asemenea aici se desfășoară ședințele parlamentului (Folketing - Parlamentul Național) dar și instanța judecătorească supremă. Tot aici sunt expuse, în Sala Mare, Tapiseriile Reginei, opere de artă pe care le-a primit cadou când a împlinit 50 de ani.

Pe la jumătatea turului a început să plouă ceea ce ne-a stricat un pic plimbarea dar nu ne-a împiedicat să ne oprim la Palatul Amalienborg compus din patru clădiri aproape identice, care formează o piață în centrul căreia este o statuie impunătoare. Cele patru palate au fost construite de patru familii de nobili la ordinul regelui, pe care le-a scutit de taxe timp de 40 de ani. Palatul este domiciliul familiei regale de peste 300 de ani. Aici se află și Palatul Christian al VIII-lea în care se află un muzeu și tot aici am văzut o schimbare de gardă, simplă dar impresionantă.

După ce treci de Palatul Amalienborg este Biserica de marmură (Marmorkirken sau Biserica lui Frederik), construită din marmură norvegiană foarte scumpă, a cărei construcție a durat foarte mult din cauza restricțiilor bugetare. Construcția ei a fost inspirată de Biserica Sf Petru din Roma, domul imens este decorat la exterior cu 18 statui iar în jurul bisericii mai sunt încă 14 statui din bronz. La interior este foarte frumoasă, are o formă circulară, un pic mai diferită de alte biserici pe care le-am văzut. La plecare, foarte aproape de ea am văzut Biserica rusă ortodoxă, Alexander Nevsky, cu niște cupole aurite care sar în ochi de departe.

De acolo întorcându-ne către autocar, ne-am oprit pe cheiul apei pentru a admira Opera Nouă, o clădire cu o arhitectură modernistă, spectaculoasă, destul de controversată, în spatele căreia se află sala (urâtă și gri) unde a avut loc Eurovisionul dar și Diamantul Negru, o extensie (nouă) a bibliotecii regale, o clădire neagră, în geamuri. Aici, pe chei, în fața palatului este și o fântână arteziană foarte frumoasă.

Din păcate noi nu am avut timp să vizităm și prin interior cele două palate la care ne-am oprit dar oricum ne propusesem să vedem unul singur, iar ghida ne-a recomandat clar, Rosenborg.

Turul a continuat cu trecerea în revistă a celorlalte atracții vestite din Copenhaga, astfel că ne-am oprit la Fântâna Zeiței Gefion, o fântână a dorințelor, așa cum este Fontana di Trevi la Roma. Un rege i-a spus zeiței Gefion că va primi în dar tot pământul pe care îl poate ara într-o noapte și o zi și atunci ea și-a transformat cei 4 fii în boi și a arat tot pământul care astăzi formează Zealand, insula pe care se află Copenhaga.

De departe ghida ne-a arătat și Parcul Căprioarelor (Dyrehave) , pe Insula Zealand, aflat pe fostele terenuri de vânătoare ale monarhilor, pe unde am mai trecut ulterior când ne-am plimbat cu vaporașul pe canale, unde danezii vin să respire aer curat și unde spun ei că se află și cel mai vechi parc de distracții din lume, Bakken.

Mica sirenă este simbolul Copenhagăi, a doua atracție după Parcul Tivoli și am încheiat turul nostru de oraș acolo, pe promenada Langelinie, la intrarea în port. Are 1,25 m, este construită din bronz și granit și este inspirată din povestea lui Andersen despre sirena care a renunțat la tot pentru a fi alături de bărbatul iubit. Statuia a fost donată orașului de fiul fondatorului fabricilor de bere Carlsberg și a fost un omagiu adus celui care a scris povestea micuței sirene, Hans Christian Andersen, autorul celebrelor basme traduse în toată lumea. Statuia a fost de multe ori vandalizată și din nefericire se spune că și suporterii echipei de fotbal a României ar fi agresat-o după eșecul de la preliminariile Campionatului European din 2004.

După turul de oraș și după ce ne-am cazat am avut program de voie. Am ieșit în Piața Primăriei vecine (Radhuspladsen) unde se desfășura un Festival de muzică africană și am mâncat câte un cârnat și am băut bere de la una din tarabele care erau pe toate laturile pieței. Am explorat zona jur-împrejur și am remarcat chiar la parterul hotelului nostru un muzeu. Este vorba despre Ripley’s Believe It Or Not, un muzeu de ciudățenii pe care l-am tot lăsat, fiind atât de aproape de casa noastră până când l-am tăiat de tot de pe listă că n-am mai ajuns, dar poate voi nu-l ratați. Robert Ripley a adunat din peste 200 de țări tot felul de ciudățenii care sunt expuse în acest muzeu dar și în altul similar, la Londra, reproduceri de oameni ciudați, animale cu mai multe picioare, cel mai înalt om, cel mai urât, cel mai gras... sunt și chestii interactive după câte am înțeles, probabil că este interesant dar cred că și grotesc.

Apoi am mers pe Stroget, care începea imediat lângă hotelul nostru. Stroget este vestita stradă de cumpărături, care nu este practic o stradă ci este o denumire generică pentru arterele comerciale, pietonale. Este compusă de fapt din patru străzi, legate între ele prin trei piețe. Aici găsești multe magazine de porțelanuri și sticlărie ale unor renumiți designeri danezi sau bijuterii din chihlimbar denumit și aurul nordului. Și orice dorești să cumperi de la haine până la articole sportive, uz casnic, supermarketuri, etc. Dar și clădiri mai vechi sau mai noi, deosebite, impunătoare, cele mai multe construite în stilul nordic cu care începeam să ne familiariză, din cărămidă roșie Ne-am oprit la o biserică frumoasă Sfânta Trinitate, am mâncat înghețată bună și ne-am tot întors la ea (42 DKK 3 cupe, adică 25 de lei), am admirat într-o piață o expoziție de nuduri (nonconformiști, danezii ăștia!) și preț de 1,2 km până Stroget se termină în port (se spune că Stroget este cea mai lungă arteră comercială din Europa), am tot căscat gura. Pe toată lungimea ei sunt alte străduțe care se fac ba în stânga, ba în dreapta unde găsești piețe micuțe, biserici frumoase și restaurante unde se servește mâncare tradițională. Din Piața Primăriei până unde se termină Stroget în Piața Regelui (o piață circulară mare, care iarna se transformă în patinoar) și Portul Nyhavn am admirat cele 3 piețe, Palatul de Justiție cu coloanele groase din piatră, o fântână frumoasă, dar și una dintre cele mai vechi și mai frumoase biserici Helligandskirken (ce ziceam eu apropo de denumiri!) sau Biserica Sfântului Duh pe lângă care am trecut de mai multe ori. Pe Stroget avea loc la data vizitei noastre și un protest al unor tineri din lumea arabă dar poți vedea și diverși artiști stradali în general mulți tineri care cântau.

Am ajuns la pitorescul port Nyhavn, cu casele lui negustorești, vechi, tradiționale, de prin sec 17-18, conservate extraordinar și ne-a plăcut forfota de acolo. Există aici cea mai veche casă care se află la numărul 9 și este de la sfârșitul anilor 1600, iar Hans Christian Andersen, celebrul scriitor a locuit în 3 din casele de pe chei, la numărul 20,67 iar spre sfârșitul vieții s-a retras la nr 18. Casele lipite unele de altele, viu colorate, terase una lângă alta care te îmbie să intri, yahturi și vase care mai de care, lume multă și pestriță, turiști sau localnici care se delectează cu o băutură sau o înghețată pe malul cheiului, toate astea fac din zona portului una dintre cele mai atrăgătoare din Copenhaga. De fapt Copenhaga, înseamnă chiar Portul comercianților (la începuturile ei a fost un mic sat pescăresc și se numea Havn, adică port) și este una dintre cele mai vechi așezări din regiunea scandinavă.

Noi am ales o plimbare cu vaporașul pe canalele arhipelagului pornind de aici de pe canalul principal, pentru a admira Copenhaga și de pe apă. Cum ieși de pe Stroget și ajungi în port imediat este un punct de plecare care costă 60 de coroane dar 20 de m mai încolo este altul care costă 40. Sunt aceleași vaporașe, traseul este același, diferența dintre ele este că cel de 60 mai făcea câte o stație, dar noi nu aveam nevoie pentru că trecusem exact pe la obiectivele unde și el se oprea. Așa că am ales vaporașul de 40 de coroane, plimbare de o oră, în cerc, pe mai multe canale, cu opriri scurte la obiective, pentru a le vedea și din altă perspectivă.

Am trecut din nou pe lângă Operă, Diamantul Negru, extensia bibliotecii regale și pe lângă sala unde a avut loc Eurovisionul, foarte urâtă pe afară. Ne-am oprit din nou la Mica Sirenă și am trecut pe lângă Portul Regal unde sunt vapoarele regale. Acolo suverana Margrethe se îmbarcă în vaporul personal și se duce să-și viziteze supușii insulari.

Am trecut prin cartierul Christiania (Christianshavn-după regele Christian al V-lea al Danemarcei), fost cartier portuar, străbătut în toate direcțiile de canale, situat în jurul unui lac, care am înțeles că are un fel de autonomie iar locuitorii din această zonă trăiesc diferit față de restul din zona mai aglomerată (o comunitate hippie care trăiește după propriile reguli) și am avut o oprire scurtă în dreptul Bisericii Mântuitorului, o construcție fabuloasă. Turnul foarte înalt al bisericii este înconjurat de o scară aurie care urcă în spirală spre vârf unde se vede un glob auriu. Scara aceasta în spirală era plină de oameni care urcau/coborau și mi-a părut rău că am văzut-o doar așa de pe apă și n-am mai avut timp să ajungem până la ea. Și din nou pe lângă Palatul Regal Christianborg dar și pe lângă reședința de iarnă a reginei, Amalienborg, unde fusesem și cu ghida noastră.

Am admirat apoi o clădire cu geamuri albastre care atrage atenția de la distanță Maersk Group, o companie care operează în peste 130 de țări în activități de transport maritim, logistică dar și industria de petrol și gaze și are aproape 100,000 de angajați. Pe clădire se află o stea cu 7 raze care simbolizează cele 7 mări. Interesant a fost să aflăm că CEO-ul sediului central din Copenhaga a venit la serviciu până la 92 de ani în fiecare zi și nu a folosit niciodată liftul, a urcat întotdeauna pe scări.

Am admirat clădirile colorate și străzile legate prin poduri simple sau basculante, multe foarte joase astfel încât eram atenționați tot timpul să lăsăm capul jos dar cel mai mult ne-au impresionat perechile de care dădeam tot timpul, care beau un pahar în bărcuțe staționate. Multe perechi, nu una, două. Foarte, foarte romantic!

Ne-am încheiat seara plimbându-ne pe lângă Parcul Tivoli căruia i-am dat roată ca să-l admirăm în toată splendoarea lui. Parcul este foarte frumos luminat seara iar intrarea principală este deosebită, luminile creează o atmosferă de poveste. Se spune însă că nicicând Tivoli nu este mai fascinant ca de Crăciun, când în parc are loc unul dintre cele mai frumoase târguri din Europa. Parcul are intrări pe toate colțurile (în fața uneia dintre intrări este și gara) unde găsești doar automate de unde îți procuri biletele, dar la intrarea principală sunt și case, unde primești și alte informații, dacă ai nevoie.

Până acum ceva timp în fiecare seară programul în Parcul Tivoli se încheia cu un frumos foc de artificii dar ghida ne-a spus că nu este nevoie să plătim intrarea ca să îl vedem pentru că se vede foarte bine și din afară, mai ales de la hotelul nostru care era destul de aproape. Din păcate nici ea n-a știut să ne spună că focurile de artificii nu mai aveau loc în ultima vreme, din cauză de economie.

Înainte de culcare ne-am oprit pentru încă o porție de dans, muzică și energie africană la Festivalul din Piața Primăriei.

A doua zi în Copenhaga am avut program de voie până după-amiază când trebuia să ajungem la hotel iar autocarul să ne ducă în port unde urma să ne îmbarcăm pe vasul de croazieră care avea să ne ducă în Oslo, Norvegia. Emoții mari, dar mai era puțin până atunci.

După micul dejun copios, unde am descoperit și o româncuță care lucra la hotelul Scandic, fiecare a făcut ce a dorit, câțiva din marele nostru grup de 14 persoane am ales să mergem la Castelul Rosenborg și Grădinile Regelui.

Am ajuns în 10 minute de la hotelul nostru, pe Stroget până pe la jumătate și apoi pe străduțe cochete, am trecut pe lîngă Universitatea din Copenhaga și în drumul nostru am remarcat o mulțime de șantiere. Probabil că nu vom recunoaște orașul la următoarea vizită.

Despre intrări la obiective am spus în articolul introductiv, dar poate că o să mă mai repet, pe ici pe colo. La Rosenborg am plătit 110 DKK de persoană, adică vreo 70 de lei, dar a meritat. Castelul este mic și a fost construit de Christian al IV-lea mai mult ca o casă de vacanță. Au locuit acolo doar 3 generații de Frederik-i și Christian-i cu familiile lor. La primul etaj sunt camerele fiecăruia, cabinete, holuri, prima cameră este o galerie de tablouri și multe sunt camere originale. Am văzut multe obiecte din fildeș și chihlimbar iar la subsol este tezaurul, un muzeu unde sunt păstrate bijuteriile coroanei, cele mai valoroase fiind coroana regelui Christian al IV-lea și spada ornată cu pietre prețioase a lui Christian al III-lea, dar și bijuteriile reginei Margrethe a II-a atunci când nu le poartă la dineurile oficiale. Aceste bijuterii nu părăsesc niciodată teritoriul Danemarcei, nici măcar cu regina, pentru că sunt patrimoniu național danez. Rosenborg are numai 24 de încăperi are un traseu cronologic astfel încât treci prin încăperi și admiri mobilier și portrete ale fiecărui monarh. Din curtea palatului poți trece pe un pod mobil în grădinile foarte frumoase. Și totuși grădinile cele mai frumoase sunt undeva în afara Copenhagăi, la câțiva km, la Castelul Frederiksborg, după cum ne-a spus ghida noastră, care sper să facă obiectul unei vizite viitoare.

Pentru că am terminat în 2,5 ore cu castelul și mai aveam ceva timp, aveam de ales între Tivoli și o vizită la Carlsberg. Cum pe lângă Tivoli ne tot plimbasem seara trecută până la 12 noaptea am zis că ne-ar plăcea mai mult o vizită la Carlsberg, care produce cele mai cunoscute mărci de bere, Carlsberg și Tuborg, pe piața din Danemarca, despre care ne interesasem la ghidă. Trebuia să luăm un shuttle bus care avea stația vis-a-vis de intrarea principală în Tivoli, costa 95 DKK (aprox 60 de lei) și include vizită la fabrică, degustare de bere la final și 2 beri de persoană. Are plecare la fiecare oră fix, iar întoarcerea la fiecare și 40 și face între 10-20 de minute până acolo, funcție de trafic, dar nu mai mult de 20, traficul în Copenhaga nefiind niciodată foarte aglomerat. Dacă cumva se produc schimbări, acolo în stație, vis-a-vis de Tivoli, este și un punct info destul de bine pus la punct care are și personal care te poate îndruma.

Noi am pierdut ultimul shuttle bus care ne permitea vizita la Carlsberg și să ajungem la autocar în timp util, așa că ne-am dus în Parcul de Distracții Tivoli. Am dat 110 DKK de persoană (aprox 70 de lei) și am intrat într-o lume de basm.

Principala atracție a Copenhagăi, al doilea cel mai vechi parc de distracții din lume, Tivoli este situat central, la 2-3 minute de Primăria din Copenhaga și Gara Centrală și la maxim 5 de hotelul în care am fost cazați. Un loc de joacă atât pentru cei mici cât și pentru cei mari. Deschis acum peste 150 de ani este favoritul familiei regale și a fost sursă de inspirație pentru Walt Disney care l-a și vizitat.

Pe aleea principală chiar la intrare sunt oglinzile care te fac gras, slab, înalt, pitic, ... unde ne-am distrat copios, apoi ne-am pierdut printr-un loc deosebit de frumos. Am asistat la un spectacol folcloric din Groenlanda care am înțeles că se promovează prin Tivoli, apoi am mâncat niște portofele umplute cu fructe de mare și pește, cu sosuri dulci și iuți, tot în zona Groenlanda, foarte, foarte bune, care au însemnat și prânzul nostru (100 DKK - 60 de lei), am dat roată lacului, am admirat corabia de pirați care funcționează ca și restaurant, unde te întâmpină un pirat fioros care avea un senzor și se tot mișca dacă treceai prin fața lui, am văzut cel mai înalt carusel din lume, carusele pentru copii, teatru în aer liber, lumini, alei, cafenele pe malul lacului, roți, actori ambulanți, pavilioane cu mâncare și suveniruri, restaurante rafinate, divertisment, mai că nu ne mai venea să plecăm de acolo.

Apropo de prânz am vrut să mâncăm înainte de a pleca din Copenhaga smerrebred, un sandvis format dintr-o singură felie de pâine de secară de obicei unsă cu unt și deasupra cu felii de carne, brânză, pește, creveți, somon, omletă, arpagic, anghilă afumată, varză roșie, mere, prune uscate, castraveciori murați, etc, care poate fi un deliciu în funcție de ingrediente. Ghida ne recomandase și citisem că asta este prânzul favorit al danezilor dar atâta ne-au plăcut portofelele din Groenlanda că nu a mai avut loc decât o înghețată.

Încă mai aveam timp pentru că toate se întâmplau în zona hotelului și după ce am ieșit din Tivoli am fost să vizităm Primăria în detrimentul galeriei de artă de vis-a-vis, Ny Carlsberg Glyptotek, care conține una dintre cele mai mari colecții de artă antică din Europa, galerie realizată cu sprijinul statului danez dar și a producătorului de bere Carlsberg, Carl Jacobsen foarte pasionat de arta clasică.

Cum noi înțelegem mai puțin arta, am ales Primăria, cu o arhitectură deosebită, pe care o lăsasem la sfârșit pentru că aveam de gând să stăm în ea până la ora de plecare, pentru că aveam nevoie doar de un minut ca să ajungem în fața hotelului. Primăria din Copenhaga se vizitează gratuit, fără săli, doar holurile, este destul de frumoasă dar am văzut altele mai frumoase ulterior.

Când am terminat cu vizita am zis să urcăm în turnul înalt cu ceas, de 106 m și 300 de trepte (fără lift) pentru panoramă, dar ghinion, asta se făcea doar de 3 ori pe zi, la anumite ore, ultima la ora 14, iar noi ne interesam la ora 14,05. Așa că am ratat asta și de supărare ne-am dus să ne mai luăm câte o înghețată mare și bună. Aaaa, și tot pe turnul primăriei, deasupra ceasului este o statuie aurită a patronul orașului, arhiepiscopul Absalon, iar undeva în dreapta spre Tivoli este Fântâna Balaurului care simbolizează lupta dintre un balaur și un taur, dar și o statuie a lui Hans Christian Andersen. Nu în ultimul rând monumentul din fața hotelului nostru cu trompetiștii, de care vă spuneam în review-ul de cazare, reprezintă de fapt Suflătorii de Lur, lur-ul fiind un instrument specific scandinav, după cum m-a lămurit soțul meu care le știe pe toate.

La 15,30 ne-am suit în autocarul care în 15 minute ne-a lăsat în port pentru îmbarcarea pe vasul de croazieră, altă experiență nouă pentru mine și urmează să vă povestesc despre Norvegia, cea mai frumoasă dintre țările nordice, din punctul meu de vedere.

---

VIZUALIZĂRI: 7085 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI