Castelul Starcului Alb, Himeji

TIPĂREȘTE

Dupa ce am vizitat castelul Osaka, pe drumul de intoarcere catre Kyoto, am oprit in Himeji, un orasel aflat la circa 100 de km de Osaka, faimos datorita castelului său magnific, cunoscut si sub numele de Castelul Starcului Alb. Aspectul sau elegant este datorat ipsosului alb folosit la„imbracarea” castelului, acesta avand nu doar rol estetic ci si pentru cresterea gradului de ignifugare a cladirii. Este considerat a fi cel mai frumos castel feudal din Japonia, care a supravietuit, desemnat atat comoara nationala, cat si sit al patrimoniului mondial UNESCO.

Spre deosebire de multe alte castele japoneze, acesta nu a fost niciodata distrus de razboi, cutremur sau incendiu si supravietuieste pana in prezent ca unul dintre cele 12 castele originale ale tarii.  

Primele fortificatii construite pe amplasamentul castelului au fost finalizate in anii 1400 si au fost extinse treptat de-a lungul secolelor de catre diferitele clanuri care stapaneau regiunea. Complexul castelului, asa cum supravietuieste astazi, a fost finalizat in 1609, fiind alcatuit din peste 80 de cladiri, conectate printr-o serie de 21 porti si cai intortocheate, precum un labirint.

In trecut, in Castelul Himeji existau 84 de porti.

Podul de lemn gri Sakuramon marcheaza intrarea pe vastul teren al castelului Himeji. Acesta avea 3 santuri, din care au ramas doar 2, cel de-al treilea, cel exterior, fiind ingropat.  

Dupa ce am trecut pe sub poarta principala, Otemon, mare, din lemn intunecat, cu usi solide si inalte, am intrat pe terenul castelului, piata Sannomaru, care odata era marginita de conace. Pentru a merge direct la Castelul Himeji, am urmat poteca din stanga, pana la casa de bilete, de unde am cumparat biletele de acces (1000 yeni/persoana).  

Am urcat treptele din piatra pana la o alta poarta mare si eleganta, vopsita in alb stralucitor, Poarta Hishi-No-Mon (poarta castanului de apa) sau „Poarta Diamantului” , cea mai mare dintre portile Castelului Himeji, folosita de conducatori si oaspetii de rang inalt. Se spune ca poarta a fost mutata aici de la Castelul Fushimi din Kyoto. 2 ferestre deasupra portii se numesc Katomado sau Ferestrele lanterna, care pot fi vazute si in Turnurile Mici de Vest si Nord-Vest. Initial, acest tip de fereastra s-a folosit in temple precum Kinkakuji (Pavilionul de Aur) si Ginkakuji (Pavilionul de argint) din Kyoto.  

Dupa ce am trecut prin maiestuoasa Poarta Hishi-No-Mon, am vazut santul dreptunghiular Sangoku-Bori, care a avut atat un rol defensiv, cat si rezervor de apa al castelului, fiind umplut cu apa pluviala folosita pentru stingerea incendiilor.  

Urmeaza labirintul printre cele 5 porti conectate cu poteci inguste, turnulete si coridoare cu ziduri de piatra pe fiecare parte. Scopul tuturor acestor porti si coridoare inguste a fost acela de a impiedica inamicii sa patrunda in castel.  

Cele 5 porti sunt numite in ordinea vechiului alfabet japonez, i, ro, ha, ni, ho, ceea ce s-ar traduce in a, b, c, d, e.

Poarta I-No-Mon din lemn de culoare inchisa are un acoperis frumos din tigle cu sculpturi uimitoare ale emblemei ce arata ca un fluture, ale familiei clanului Ikeda, puternici lorzi feudali ce au condus cea mai mare parte a Japoniei in perioada Edo. Tiglele de pe acoperisul turnurilor si portilor castelului Himeji sunt frumos decorate cu embleme vechi ale familiilor japoneze care au avut rol in construirea si slujirea castelului si a lorzilor care au locuit acolo. In total, exista 8 embleme diferite de familie care impodobesc placile de la capatul coamei acoperisului si placile de la capatul streasinii.

Urmeaza Poarta Ro-No-Mon, dupa care urmam drumul la stanga si ajungem la Poarta Ha- No-Mon, unde observam gaurile in forma de triunghi si dreptunghiulare, de-a lungul peretelui masiv de piatra, pentru atacarea intrusilor cu arcuri si sageti, pistoale si pietre.

Orificiile au patru forme diferite: gaurile de forma alungita au fost folosite pentru arcuri, in timp ce cele triunghiulare, rotunde si patrate au fost folosite pentru tunuri.  

In drum spre urmatoarea poarta am mers pe un coridor cu un zid de piatra pe partea dreapta si un perete alb de beton pe partea stanga.  

Poarta Ni-No-Mon nu arata ca o poarta tipic japoneza, iesind in evidenta deoarece are un turn deasupra. Tigla de pe frontonul acoperisului are simbol o cruce, despre care se spune ca este asociata cu Kuroda Yoshitak, un lord feudal de la inceputul perioadei Edo. Kuroda a devenit la 38 de ani crestin, iar in semn de recunoastere a loialitatii si serviciului adus, stema familiei sale cu o cruce decoreaza tiglele de acoperis ale Portii Ni-no-mon.

Peretii de piatra arata ca un evantai pliabil, fiind proiectati astfel pentru a fi extrem de dificil, aproape imposibil de urcat, pe masura ce devin din ce in ce mai abrupti spre varful peretelui. Deoarece in epoca razboaielor civile din anii 1500, pietrele bune nu puteau fi alese una cate una, s-au folosit pentru acest castel felinarele de piatra, pietrele funerare si sicriele de piatra. In mijlocul zidului de piatra se vede un fragment de piatra de moara acoperit cu o plasa de sarma. O veche legenda japoneza spune ca o batrana vaduva, saraca a daruit piatra de la moara ei, iar zidul in care a fost montata a fost numit Ubagaishi, adica “Piatra batranei vaduve” . Oamenii care au auzit aceasta poveste au oferit pietre, asa ca lucrarile de constructie au progresat rapid.

In drum spre ultima poarta am vazut Abura-kabe, „Zidul de ulei” , singurul de acest fel ramas in castel. Este realizat din nisip si argila, framantat cu lipici de orez, amestecul calindu-se. Acest perete este ca betonul si respinge apa. In plus, este antiglont, deci este inca ferm dupa 400 de ani.  

A cincea si ultima dintre portile care duc la Castelul Himeji este Poarta Ho-no-mon, mica si ingusta, din lemn, acoperita cu placi de otel. Pe măsură ce ne apropiem de Turnul principal, portile devin mai inguste, mai joase si mai greu de strapuns. Aceasta Poarta Ho este acoperita cu fier si este atat de ingusta incat soldatii inamici purtand armuri si sulite lungi nu ar putea trece in grup prin aceasta poarta.

Apropiindu-ne de complexul principal de cladiri, am intalnit o serie de alte 6 porti, numite Portile de Apa, puncte de control de-a lungul traseului, ultimele 2 fiind situate intre turnul principal si unul dintre turnurile secundare.  

Am ajuns si la cea mai importanta cladire a castelului, Turnul Central, donjonul. Asezat pe o fundatie de piatra, turnul inalt are un subsol si 6 etaje, dar din exterior pare a avea doar 5, la fel ca si in cazul castelului Matsumoto.

Dupa ce ne-am descaltat, am patruns in interior pe la etajul inferior al cladirii, continuand„escaladarea” castelului pe o serie de scari abrupte si inguste. Interiorul este pustiu, camerele sunt goale, fara mobilier sau interioare. Cu toate acestea, la subsol am vazut toaletele din lemn, care probabil nu au fost folosite, o chiuveta din lemn, bucatarie, facilitati pe care nu le regasesti in toate castelele din acea perioada.  

La etajul 1, am vazut trapele pentru aruncarea pietrelor (Ishiuchidana), situate in dreptul ferestrelor de nord si de sud. Prin aceste orificii, razboinicii priveau dedesubt si aruncau cu pietre in inamicii care ar fi escaladat zidurile. Exista astfel de platforme si la etajul 4.

Am descoperit 4 usi fortificate, 2 la primul etaj si 2 la subsol, care protejeaza intrarea in donjon, fiecare usa fiind dubla, avad o usa interioara si una exterioara, pentru un plus de securitate si protectie impotriva incendiilor.

Cuiele care prind bucatile de lemn sunt acoperite cu ornamente in forma de flori cu 6 petale.

La etajul 2 exista rastele si carlige prinse pe pereti, pentru arme, flinte si sulite, acestea fiind astfel pregatite in orice moment pentru a fi folosite. Frontonul de deasupra intrarii in donjon se inchide cu o mica incapere cu tavanul jos, la care gratiile ferestrei se deschid pe acoperis, ducand la un turn mai mic.

Etajul 3 este destinat apararii castelului, in cele 4 colturi ale acestui etaj existand camere ascunse, razboinicii putandu-se ascunde si ataca inamicii, creand ambuscade, iar camerele cu tavane joase situate de-a lungul peretelui exterior, erau folosite pentru depozitare.  

Etajul 4 prezinta ferestre de supraveghere si platforme de aruncat pietre, dar si ferestre mici situate aproape de tavan, pe unde se evacua fumul produs de armele de foc, pentru a imbunatati vizibilitatea in timpul unui asediu.

La etajul cinci, mai intunecat decat alte etaje deoarece are putine ferestre, fiind situat in tavanul etajului 4, se afla mai multe camere mici, numite mushakakushi, adica “locuri pentru ascuns luptatorii” . Constructorii au inventat acest design neobisnuit pentru a deruta inamicii.  

Turnul principal este sustinut de doi piloni, care ajung de la subsol pana la etajul 5, unul dintre ei, cel rutund, a fost construit dintr-un singur trunchi de brad lung de 25 metri, iar coloana patrata a fost facuta din 2 trunchiuri de chiparos imbinate intre ele la etajul 3. La scurt timp dupa ce a fost construit turnul, sub greutatea cladirii, una dintre coloane  a inceput sa se clatine, astfel ca au fost adaugate  grinzi de sustinere suplimentare, de-a lungul anilor, dar pana la momentul in care turnul a fost renovat, la mijlocul sec. XX, varful coloanei se deplasase cu 37 de cm.

Ultimul etaj gazduieste un mic altar Osakabe Shinto, care era situat afara, pe dealul Hime-Yama, dar a fost mutat aici. Acest etaj are o multime de ferestre ce ofera o vedere uimitoare asupra terenului castelului, gradinilor si orasului Himeji. Mi-a placut in mod deosebit cum se vede structura labirint a tuturor portilor si coridoarelor de piatra care duc la castel.

Acoperisul castelului este frumos decorat cu ornamentele specifice, Shachihoko, pe fiecare fronton. Ferestrele nu sunt cele originale. In perioada feudala ferestrele nu aveau gratii de fier pentru ca lorzii sa se poata bucura de privelistea panoramica din turn.  

Dupa ce ne-am bucurat si noi de frumusetea peisajului, am coborat din castel si am ajuns in Bizen-maru Bailey, un spatiu mare deschis si un loc perfect pentru a fotografia Castelul Himeji. Aici a fost resedinta lordului castelului pana cand a ars, in 1882.

Am iesit pe Poarta Bizen si am mers spre Poarta Ri-No-Mon, trecand pe langa Taiko (Drum) Tower. Acest turn era un post vital de paza, servind drept punct de control pentru vizitatorii care veneau sa-l vada pe lord, la resedinta sa din Bizen-maru. Numele actual a aparut la sfarsitul anilor 1800, cand turnul era folosit pentru depozitarea tobelor taiko.

In partea de sus a stalpilor portii Ri-No-Mon este o placa ornamentala, lacuita in negru si cu folie de aur. E posibil ca aceasta poarta sa fi fost o intrare folosita in mod obisnuit de lord si de alti oameni importanti.

Dincolo de poarta, am observat o fanatana inconjurata de un gard din stalpi de piatra si acoperita cu sarma, Okiku Ido sau Okiku Well.

Au fost 33 de fantani, dar au mai ramas doar 13. Cea din zona din fata Portii Bizen este adanca de 25 de metri, dar cu doar 1 metru adancime de apa. Cea mai adanca este cea din Bizen Baily, are 30 de metri si 6 metri adancime apa. Aceasta fantana are si ea o legenda. Okiku era o servitoare a domnului castelului Himeji. Ea a fost acuzata ca a spart unul dintre cele zece vase pretioase din portelan olandez Delft ale familiei. A fost ucisa si aruncata in fantana, insa noaptea, fantoma ei se aude numarand cele noua vase. Mai tarziu, Okiku a fost consacrata ca Zeita Okiki in Altarul Junisho din acest oras si se spune ca vocea ei nu a mai fost auzita dupa aceea.

Am continuat traseul trecand pe sub Poarta Nu-No-Mon, ce are o structura neobisnuita cu un coridor cu 2 etaje, deasupra, ducand la Poarta Bizen. M-am intors apoi pe acelasi traseu pana la intrarea pe domeniul castelului.  

Inainte de a parasi terenul, exista optiunea de a explora un alt bailey, West Bailey (Nishinomaru), care a servit drept resedinta printesei Sen, nepoata lui Tokugawa Ieyasu, care a fost fondatorul si primul shogun al shogunatului Tokugawa. Printesa a avut un mic palat aici, care se numea Musashino Goten, dar care nu s-a pastrat.

Ceea ce se poate astazi vizita este insa o cladire lunga de 300 metri, cu turnuri de colt, coridoare de trecere, sisteme de aparare complexe, zone in care soldatii aruncau pietre sau ulei incins si orificii pentru tragere ascunse. De aici se ajunge la Kesho Yagura„, Turnul Cosmetic” , despre care se spune ca a fost construit pentru printesa Sen, din zestrea ei, la casatoria cu shogunul Honda Tadatoki. La etajul superior al turnului sunt 3 camere, 2 dintre ele fiind folosite pentru a se odihini si pentru a-si reface machiajul, inainte de a patrunde in cea de-a treia camera, mai mica, de la a carei fereastra se inchina catre un sanctuar de pe colina Himeyama, aflat la nord-vest de castel.  

Am scris mult despre acest castel, dar si vizita aici a durat cateva ore.

Concluzionez spunand ca frumusetea aparte a acestui castel este data de contrastul minunat dintre albul ipsosului cu care este acoperit exteriorul si culoarea intunecata a acoperisurilor cu tigle plate sau rotunjite in ale caror colturi principale stau shachi (creaturile mitice cu cap de tigru si corp de peste, din a caror guri, in caz de incendiu, curge apa).

---

VIZUALIZĂRI: 90 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI