Nikko, perla de lângă Tokyo

TIPĂREȘTE

În Nikko speram să scap de înghesuiala din Tokyo de sfârșit de martie; n-a fost să fie, căci parcă toată lumea avea același gând ca mine și toți voiau același lucru. Și m-am convins singură de ce e un loc atât de popular: impresionează prin natura luxuriantă, temple împodobite deosebit și un aer pitoresc de munte. Ai poteci și cărări de străbătut la pas, cascade, lacuri, onsenuri și toate ingredientele necesare unui paradis. Se recomandă a fi vizitat toamna, când se înroșesc toate frunzele. (De asemenea, e și ultimul punct din „Romantic Road”, aviz amatorilor!). Complexul a aparținut familiei Tokugawa, conducătoarea de facto a Japoniei pentru 250 de ani, până în 1868 când a fost Restaurația Meiji. Inițial modest, mausoleul lui Ieyasu Tokugawa este acum un loc complex și împodobit de ce e mai frumos. În 2007 au început lucrări de reconstrucție care durează până în 2020 (se pregăteau de atunci pentru JO...), astfel că aspectul estetic lasă de dorit în câteva zone.

Nikko se află la aproximativ două ore jumătate de Tokyo și e una dintre cele mai populare side trips de o zi. Drumul până acolo mi s-a părut scumpicel dacă nu ai JR Pass, cel mai ieftin traseu pornind de la vreo 3000 de yeni un drum, cu multe transferuri și ajungând la vreo 4000. Alte passuri care pot fi folosite sunt Kanto Area Pass și JR East Pass.

Cum ajungi în stație la Nikko dai de un Tourist Information Center plin de hărți și explicații. Am luat un autobuz spre primul obiectiv turistic, Toshogu Shrine. Din păcate, drumul era foarte aglomerat. În mod normal, trebuia să dureze 10 minute călătoria cu autobuzul, însă din cauza traficului am așteptat cam 25 de minute până l-am rugat pe șofer să deschidă ușa și să mă lase să o iau pe jos. Nu am mai mers decât 10 minute pe jos, privind șirul lung de mașini ce veneau din 3 direcții diferite, toate aștepând să o ia pe același drum spre vârful dealului. Dacă vă aflați în aceeași situație, vă recomand să ieșiti când se dau jos și alți japonezi și să-i urmați.

Toshogu shrine mi s-a părut straniu de scump: 1300 intrarea la altare, 1000 muzeul sau 2100 ambele, în condițiile în care până acum niciun templu/altar n-a costat mai mult de 600. Cel mai scump castel a fost 1000 de yeni (Himeji, mă uit la tine!). Eh, se vede apropierea de Tokyo Skytree :)

Merită fiecare bănuț: pagoda principală este superb împodobită și-ți ia ochii, mie-mi amintea mai mult de Palatul Imperial al Bangkokului decât de pagodele modeste de pe teritoriul Japoniei, ca de altfel tot complexul. Culori vibrante, decorații în sculpturi ale zidurilor, foiță de aur și amănunte uluitoare. Mai multe clădiri poartă diverse însemne sculptate și care se vor regăsi pe toate suvenirurile: elefantul, cele trei maimuțe și pisica dormind. Elefantul (sozonozo sau elefanții imaginați) a fost sculptat detaliat de un artist ce nu a văzut niciodată aceste splendide animale. Cele trei maimuțe înțelepte îndeamnă la o conduită morală: „see no evil, speak no evil and hear no evil". Nemuri neko (pisica dormind) reprezintă un simbol îndrăgit al japonezilor pentru pacea și armonia pe care o invocă, valori fundamentale pentru această civilizație (făcând abstracție de WW2, desigur). Măcar o oră ar fi bine să petreceți aici. Într-una dintre încăperi un preot făcea o slujbă de binecuvântare la care toată lumea era invitată să ia parte.

După Toshogu Shrine, am mers spre templul Rinnoji, construit de Shodo Shonin, cel care a introdus budismul la Nikko prin secolul al XVIII-lea. Din păcate, și acesta este în construcție până aproape de 2020 (măcar dacă mergeți la JO o să fie totul gata) și nu am văzut decât o prelată imensă cu templul. După, am luat-o spre Futarasan, construit de același Shodo Shonin și cu un aer mult mai modest decât la Toshogu. Intrarea este gratuită cu excepția unei părți mici de grădină în care nu am fost.

Ultimul obiectiv turistic (nu din dorință personală, ci din cauză că de pe la 3 jumate toate celelalte templele se închideau) a fost podul Shinkyo, ce se vede printre arbori și munți în depărtare. Se poate intra pe el pentru 300 de yeni, însă am ajuns prea târziu - la 3 jumate era ultima intrare și am privit cum se închide.

Ce aș fi vrut să văd, dar n-am mai apucat: Kanmangafuchi Abyss, Kirifuri Waterfall din centrul orașului. Puțin mai departe era și lacul Chuzenji, lăsat pentru altă dată.

---

VIZUALIZĂRI: 1020 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI