De la Camorra la Torino!

TIPĂREȘTE

Napoli ne intampina inca de la aeroport cu o agmeratie umana, nemaintalnita inca pe nici un alt aeroport. Va sa zica, aceasta aglomeratie avea sa ne insoteasca pretutindeni in sejurul nostru, petrecut aici.

Imi fac loc printre oameni si aleg ca tinta oficiul de turism unde intreb de autobuzul local 3s, care odinioara facea legatura intre aeroport si gara centrala din Napoli. O fata simpatica imi raspunde ca acesta nu mai circula si sunt indrumat spre shuttle bus. Biletele costa 4euro indiferent de unde le cumparati:sofer sau chiscuri locale. In 20 minute coboram la Stazione Garibaldi iar in alte 10 minute ajungem perpedes la cazarea noastra.

Prima noastra impresie e una multicolora, un oras agmorat, lume pestrita, napoletani de treaba care ne indruma spre destinatie, imigranti africani stand la barfa langa propriile tarabe si magazine chinezesti cu preturi derizorii unde se vinde orice. Preturi mici, oamenii vand orice, nu mi inchipui ca cineva acolo plateste si taxe pt asta :). Glumesc, evident, probabil temuta mafie Napoletana, inca isi ia partea :)). Traficul e haotic, se circula greu, mersul cu scooterul e sport national, iar claxonatul e probabil proba de examen aici in sud :)).

Ramanem tari pe picioare, doar venim din Romania si aplicam si noi cu success metoda napoletana de a traversa drumul prin mijlocul intersectiei. Napoli incepe sa mi placa tot mai mult, cladiri istorice la tot pasul, rufe atarnate pe sarma si miros de gunoaie amestecat cu cel al balsamului de rufe. Socoteala de acasa nu s-a potrivit intocmai cu cea din targ astfel ca aveam sa petrecem 3 zile intregi aici si doar una pe Coasta Amalfitana.

In prima zi ne cumparam din gara centrala' biglietto giornalierro'' adica bilet pe toate mijloacele de transport in comun Ulterior ne-am facilitat transportul cumparandu-ne Artecard Campania valabil pt 3 zile. Ne-am plimbat pe Via Toledo, folosind metroul. Statia asta de metrou e un obiectiv in sine, am continuat plimbarea pe via Toledo, amestecandu-ne apoi printre localnici prin vestitul cartierul spaniol.

Transportul public e in general bine pus la punct si punctual daca folositi liniile de metrou, noi am folosit si metroul si autobuzul pentru a ajunge la obiectivele turistice si nu ne-au ajuns 3 zile sa vedem chiar tot ceea ce ne-am propus.

Ne-am plimbat pe faleza, urcand pana la Castel dell''Ovo, am urcat cu funicularul pana in frumosul cartier Vomero, urcand apoi pe jos pana la Castel Sant'Elmo, am vizitat Muzeul Arheologic din Napoli, cel mai vechi muzeu din Europa de acest gen si am petrecut o ora minunata in orasul de jos, vizitand Galeria Borbonica. In tot acest timp ne-am folosit cu success de harta primita la cumpararea Artecard.

Evident am mancat pizza, am baut cafea si am mancat si alte specialitati locale ale caror nume doar Dumnezeu le stie :). Napoli mi-a lasat o impresie puternica, subscriu parerii ca orasul asta nu te poate lasa indifferent, ori il iubesti ori il urasti. Eu ma incadrez in prima parte. Mi-au placut stradutele inguste, intreg orasul asta e patrimoniu Unesco iar noi am cautat sa ne plimbam cat mai mult pe stradutele inguste din Cartierul Spaniol sau din zona garii. Am cautat totusi sa nu iesim atat de mult in evidenta epatand cu bijuterii si portofel la vedere, si sentimentu astal de siguranta l-am avut mereu.

Napoli nu mi-a parut nici mai putin si nici mai mult periculos in comparatie cu oricare alt oras. Totusi lumea asta pestrita, traficul haotic, saracia, gunoaiele si imigrantii iti pot amplifica starea de nesiguranta. Autoritatile fac eforturi pt a atrage turistii intrucat am vazut si armata si politie plus carabinierii prezenti in numar mare in toate zonele aglomerate, adica mai peste tot. Intr-una din zile am luat trenul Circumvesuviana cu destinatia Sorrento. Ajungand la Porta Nolana, adica gara de unde pleca trenul, sotia mea incepe sa citeasca de pe un indicator sau ceva sa fim atenti la bunuri ca se fura, bla bla. O mustruluiesc usor pt asta, iar ulterior isi aminteste ca bunzarele ei sunt goale :). Ultimul lucru pe care ar trebuii sa il faceti e sa incepeti sa va scotociti prin buzunare aici, in vazul tuturor, eventual al hotiilor. Vor folosii asta in favoarea lor.

Ne urcam in tren, ne asezam pe scaune. Lume multa, nu toata lumea vrea sa stea jos. Doi ''artisti locali' cu ochelari de soare si cu o plasa pe mana, nu in mana, prefera holul trenului. La prima statie, adica gara centrala trenul se umple. Incep sa realizez de ce au preferat statul in picioare... pt ca poate aduce multiple beneficii de pe urma naivilor, a celor care cred ca lor nu li se va intampla asta. In tren se sta precum sardinele in conserva de peste, adica abia mai ai loc sa respire. Evit sa ma gandesc ce am fi facut dc trebuia sa coboram la prima :)). Dupa un drum aneveios care a durat mai bine de o ora si in care trenul oprea motorul la fiecare statie, ajungem in Sorrento.

Aici povestea se schimba. Alta lume, alte preturi :)). Coboram la plaja, tragem niste instantanee si hotarim urmatoarea destinatie... sa fie Capri? sa fie Positano ca tot avem bilete valabile? intr-un final ne hotarim sa fie... Sorrento :). Asta fiindca piciorul nu mi da pace... deh o problema medicala mai veche, care revine tocmai acum. Ce ghinion pe capul meu. De fapt al nostru :)). Eu nu ma vedeam in stare sa urc scarile alea inapoi, . daramite sa urc scari pe Positano sau Capri! Norocul cu liftul care ne duce sus in parcul communal, cred ca! E o priveliste care face toti banii.

Ulterior dupa ce servim masa si facem n mici cumparaturi ne intoarcem la Napoli cu acelasi tip de tren, de data asta unul mai rapid si ceva mai curat, curat noroc, vreau sa zic! In Sorrento am auzit vorbindu-se romaneste si recunoastem figurile oamenilor din cei alaturi de care am calatorit in avion.

Parasesc Napoli trist ca nu am urcat pe Vezuviu, ca nu am ajuns la Pompei si Positano, insa in acelasi timp decis sa ma reintorc aici. La intoarcere am avut escala in Torino, un oras despre care nu am multe de povestit, e o alta Italie, de fapt e doar Italia, nu-i Napoli!

---

VIZUALIZĂRI: 3000 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI