Vârful Ivănețu și alte obiective din Munții Buzăului

TIPĂREȘTE

Munții Buzăului sunt o componentă de bază a Carpaților de Curbură, un areal destul de sălbatic, însă cu numeroase obiective naturale care merită vizitate. Munții Buzăului sunt formați din cinci grupe montane: Penteleu, Podu Calului, Siriu, Monteoru și Ivănețu.

Fiecare dintre aceste masive are câte un vârf care te îmbie să îl cucerești, iar ”acoperișul Buzăului” este vârful Penteleu (1772 de metri altitudine) din masivul cu același nume.

Săptămâna trecută am profitat de o zi frumoasă de primăvară, ieșind din casă pentru câteva ore. Am ales să ne îndreptăm spre zona de munte a județului pentru a evita aglomerația. Ținta plimbării noastre a fost Săritoarea, o cascadă mai puțin cunoscută din zona Brătilești - Plaiul Nucului. Pe drum am mai făcut mici opriri, iar la ora 11.00 am ajuns în satul Plaiul Nucului din comuna Lopătari.

Știam de ceva timp că în apropiere de acest sat se află un pisc montan destul de important - este vorba despre Vârful Ivănețu (cel mai înalt punct din masivul cu același nume, având înălțimea de 1191 de metri). Imediat ce am ajuns la Plaiul Nucului, am remarcat silueta vârfului care se conturează în apropierea localității precum cocoașa unei cămile.

Cunoșteam că s-ar putea urca pe vârf urmându-se o potecă aflată la ieșirea din sat. Ne-am hotărât pe loc să încercăm să ajungem pe Ivănețu. Am traversat localitatea, am mai mers pe culme aproximativ un kilometru (pe drumul de țară către Brătilești și Gura Teghii); acest drum ocolește zona vârfului prin stânga.

La un moment dat, din drumul principal se desprinde spre dreapta o potecă largă ce părea să meargă direct către vârf. Ce aveam de pierdut?! Absolut nimic, așa că am lăsat mașina pe marginea drumului, am încălțat bocancii din portbagaj, am luat bețele de drumeție și un mic rucsac, apoi am pornit în drumeție.

Pentru câteva minute, poteca urcă destul de susținut printre tufișuri și pini. În pământul întărit se vedeau urme de animale, semn că probabil vreo turmă de oi trecuse pe acolo. Deși știam că ar exista un marcaj, nu am reușit să identificăm vreun semn anume.

Urcușul s-a domolit apoi și în vreo 20 de minute de la plecare am ieșit într-o poiană largă, aflată sub vârf. Acolo am dat peste niște bolovani impresionanți, stânci care par a fi prăvălite cu mult timp în urmă din zona vârfului. Din acest punct, urcușul a devenit accentuat, dar în alte 25 de minute am ajuns pe Vârful Ivănețu! Așadar, noi am parcurs traseul nemarcat în 45 de minute.

De pe vârf se deschide o priveliște frumoasă către Plaiul Nucului, dar și către alte localități aflate mai departe. Vârful Ivănețu este marcat printr-o mică bornă de formă pătrată, având scrijelită litera X. Către nord și vest vârful este împădurit, dar pentru că nu erau frunze am zărit silueta sub formă de piramidă a Penteleului, cel mai înalt vârf din Munții Buzăului.

Un alt lucru ce merită amintit este faptul că în zonă sunt urși, fapt confirmat și de localnici, dar și de două ”urme” observate la urcare (ce-i drept, nu erau calde) !

După ce am făcut numeroase fotografii, am coborât pe aceeași potecă, iar toată drumeția noastră a durat o oră și 35 de minute (urcare = 45 minute; staționare pe vârf = 15 minute; coborâre = 35 de minute; interval orar 11.15 - 12.50).

A fost o experiență interesantă să putem ajunge pe Ivănețu, astfel că recomandăm această drumeție ușoară!

După asta, am revenit în sat și am pornit către Săritoarea, cascadă despre care am povestit în articolul anterior. Pentru noi a fost o zi grozavă, în care ne-am încărcat bateriile bucurându-ne de frumusețile naturii înconjurătoare!

- Lacul Vulturilor, aflat în Masivul Siriu (vezi impresii). Lacul se află la 1420 de metri altitudine, sub Vârful Mălâia.

- ”Babele de la Ulmet” / trovanții de la Ulmet-Bozioru (vezi impresii). Acești trovanți sunt spectaculoși, seamănă cu niște OZN-uri.

- Vestigiile rupestre din ”Țara Luanei” (vezi impresii).

- Platoul Meledic, Lacul Mocearu și ”Focul Viu” de la Terca (vezi impresii). Cele trei zone pot fi vizitate într-o singură zi. ”Focul Viu” este mai greu accesibil, mai ales dacă plouă înainte.

- Zona Gura Teghii (vezi impresii). De acolo se poate pleca spre Penteleu, cel mai înalt vârf din Munții Buzăului. Valea râului Bâsca Mică este superbă. Drumul forestier este bine întreținut și se poate ajunge la Comandău; sunt vreo 50 de kilometri între cele două localități.

- Zona Bisoca - locuri superbe, mai puțin cunoscute (vezi impresii). Noi mergem acolo cam o dată la doi ani, deși ar trebui să vizităm mai des acest areal.

- Mănăstirea Poiana Mărului, comuna Bisoca (vezi impresii). Se remarcă prin icoanele exterioare pictate pe lemn, cu vechimea de circa 200 de ani.

- Mănăstirea Găvanu, comuna Mânzălești (vezi impresii). Lăcașul de cult este izolat, într-o zonă greu accesibilă, aflându-se într-o poiană înconjurată de păduri.

- Barajul și lacul de acumulare de la Siriu. Cascada Cașoca (vezi impresii). Sunt obiective mai cunoscute și pot fi vizitate ușor - în câteva ore ambele.

- Colecția muzeală de chihlimbar de la Colți (vezi impresii).

Având în vedere situația actuală, vă doresc tuturor multă sănătate! Numai bine!

---

VIZUALIZĂRI: 2950 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI