Mont Blanc - aproape de cer...

TIPĂREȘTE

Pentru mine faptul ca am ajuns acolo a fost o proba de curaj, avand in vedere raul de inaltime de care sufar! Insa mi-am luat inima in dinti si nu am regretat nici o secunda pentru ca aventura a fost de vis! Am plecat intr-o dimineata din Elvetia, unde eram cazati, am ajuns pe la ora 11 la Chamonix. Drumul prin munti destul de palpitant, urcai pe niste sosele inguste fara parapet pe partea cu prapastia...

Ne-am asezat la rand la bilete intrebandu-ne pana in ultimul moment daca urcam sau nu... mie mi-e frica si de telegondola de la Piatra Neamt, iar aici urcam la 3800 m!!! Am venit echipati de acasa, stiam ca e frig sus (aveam geci groase si bocanci, desi afara era soare si cald) !

Urcarea se face in doua etape - mai intai pana la Plan de Aguile (un traseu scurt) si apoi, pana in varf se merge pe fir - fara nici un stalp!!! Imaginati-va un fir de aproape 3000 metri intins intre doi stalpi cu o diferenta de nivel de vreo 2700 m!!! Sper sa fie edificatoare imaginile pe care le voi atasa! Ne documentasem bine inainte, vazusem filmuletele de pe site-ul oficial, dar realitatea avea sa depaseasca toate asteptarile! In a doua telecabina am intrat printre primii si ne-am postat langa geamul din fata - nevazand prea bine distanta dintre punctul de plecare si locul unde urci parea mai simplu!

Urcarea a fost destul de rapida si lina, nu realizai viteza cu care urci decat in momentul intalnirii cu telecabina care coboara si care trece ca racheta pe langa tine (viteza e cam de 12 m/s pentru o cabina, insumat trec una pe langa alta cu 24 m/s) ! In ultima parte a ascensiunii, cand telecabina trece pe deasupra unor crevase de gheata, se petrece un fapt straniu, pe care unii il cunosteau din experientele anterioare - telecabina merge tot mai incet, se opreste putin, apoi aluneca incet inapoi... zici ca pana acolo ti-a fost! Insa unii turisti mai experimentati ne-au linistit, se pare ca asa era de fiecare data!

Odata ajunsi in varf, am fost intampinati de un frig zdravan si un vant pe masura - erau cred ca 5-6 grade cu minus! Iar jos era vara! noroc ca aveam haine groase, manusi si caciuli, si nici cu toate astea nu rezistai prea mult pe afara (noi, se pare, pentru ca mereu ajungeau in varf alpinisti care facusera drumul pe jos! ). In interiorul complexului erau zone de iesire spre traseele montane cu avertismente clare ca de la linia respectiva incolo te aventurezi doar daca esti echipat si pe proprie raspundere! I-am privit cu interes si admiratie pe cei care se pregateau de coborare (incaltarile aveau crampoane metalice, se legau intre ei cu corzi... nu era o zona in care sa te joci) si am ramas im perimetrul alocat noua.

Dupa o pauza de cafea si o gustare am descoperit un lift sapat in stanca ce te urca la nivelul urmator - peste 4000 m... luam liftul si sus descoperim o priveliste de vis! Imaginea Chamonix-ului printre nori seamana cu ceea ce vezi din avion! Iar complexul din care tocmai plecasem era impresionant! Ce au putut construi oamenii in varful muntelui!

Se mai putea pleca cu o telegondola mica deasupra marii de gheata (La mer glace) dar noi nu am fost - era destul de tarziu, trebuie sa pleci de jos dimineata pentru ca telegondola trece in Italia - la Helbronner, si daca nu ajungi la timp ramai acolo peste noapte). Acesta este un motiv solid sa revenim aici intr-o zi!

Am stat cateva ore bune sus, timpul a trecut pe nebagare de seama... incepuse sa se lase o ceata densa si am decis sa coboram... coborarea parca a fost mai simpla... iar cand am ajuns jos in Chamonix eram deja mandri de isprava noastra!

Dupa o pauza scurta am luat drumul inapoi spre Elvetia, nu voiam sa ne prinda noaptea pe serpentinele acelea. Am oprit pentru masa intr-un orasel incantator de pe malul Lacului Leman - Montreux, de unde voi atasa cateva imagini chiar daca nu fac parte din subiectul acesta!

Nu stiu pe ce munti voi mai avea ocazia sa urc vreodata, dar merita sa ajungeti aici macar o data in viata!

---

VIZUALIZĂRI: 5093 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI