De la Jungfrau la Mont Blanc

TIPĂREȘTE

Pentru ca iarna nu am reusit sa mergem la schi la Chamonix, ne-am hotarat sa vedem Mont Blanc-ul vara, sau mai bine spus, la inceput de toamna. Am plecat de la Interlaken spre Chamonix, ocolind autostrazile. Am mers numai pe drumuri nationale din Elvetia si nu am regretat. Am setat GPS-ul sa ne duca pana la Chamonix si, consultand din cand in cand si harta, ne-am lasat condusi de el. Urcam si coboram pe niste sosele inguste intr-un peisaj care ne umplea ochii si inimile de frumusete. La un moment dat, am am fost opriti la un punct de control si plata si am intrebat despre ce este vorba. "Veti traversa un tunel cu trenul" ni s-a spus. Asa ca am asteptat cuminti in masina sa vina trenul. A fost o experienta inedita, sa stai in masina si sa simti ca merge fara ca tu sa faci nimic. Traversarea intre Goppenstein si Kandersteg a durat aprox. 15 min. Se poate traversa si in Italia, la Iselle. Dupa ce am trecut de tunel, am ajuns la Martigny si am intrat pe Route des Grandes Alpes (o mica parte a acestui traseu). Am ajuns la granita dintre elvetia si Franta care se afla la o alt. de peste 1700 m. Am ajuns in sfarsit la Chamonix. Am gasit foarte usor hotelul (Mercure Chamonix Centre), situat chiar in centru statiunii. "Aveti o camera cu vedere la Mont Blanc", ni s-a spus de la cazare. Chiar asa era. Prima imagine, si primele forografii ale Mont Blanc-ului le-am facut de pe terasa camerei de hotel.

A doua zi ne-am echipat si am plecat spre telecabina. La coada erau foarte multi alpinisti, echipati si hotarati sa ajunga cat mai sus. I-am invidiat ca nu mergem si noi cu ei. Dar, ne-am multumit ca in acest an sa fim putin mai sedentari. De la Chamonix se poate ajunge cu telecabina pana in Italia la Courmayeur. Din pacate noi nu aveam atat de mult timp la dispozitie, asa ca pentru acea zi ne-am planificat sa ajungem pana la Helbronner.

In sfarsit, a venit telecabina. Am parcurs prima parte a traseului, de la Chamonix la Plan de l'Aiguille, inaugurata in anul 1954. Al doilea tronson, cu aproape 1500 m de cadere verticala fara piloni, este ceva inedit. Am aflat ca 30 de alpinisti din Aosta si Chamonix au ridicat un cablu de 1700 m lungime si peste o tona greutate, pana la Aiguille du Midi. Traseul Chamonix - Aiguille du Midi a fost finalizat in 1958. Urcarea este abupta si trece peste ghetarul Pelerins. Am ajuns in sfarsit sus. Eram inconjurati numai de varfuri de peste 4000 m, si deasupra tuturor se ridica semet si alb Mont Blanc-ul. Din pacate liftul care ne urca pe terasa superioara nu functiona asa ca ne-am multumit cu pozele si peisajul pe care il vedeam de pe terasa telecabinei.

Dupa ce am facut pozele de rigoare ne-am indreptat spre locul de imbarcare catre Helbronner. Traversarea se face cu telegondole panoramice, de cate doua persoane, grupate cate trei. Punta Helbronner este la granita cu Italia si se afla la o alt. de 3462 m. Lungimea cablului este de 316 m si sunt doar doi stalpi suspendati. Traversarea dureaza 30 min. si este ceva ce nu poate fi redat in cuvinte. Sub linia telecabinelor se afla Marea de Gheata si incepe ghetarul Valea Alba. De jur imprejur vezi numai zapada si gheata si munti foarte inalti.

Telegondola merge incet si din cand in cand se opreste pentru a nu se balansa (nu am citi de la inceput aceasta informare si m-am cam speriat). Nu era chiar placut sa stai suspendat deasupra unui ocean de gheata, dar frica se compensa cu peisajul. De sus vedeam alpinisti care traversau marea de gheata sau care escaladau in coarda varfuri stancoase din jurul nostru. Am ajuns la Punta Hellbronner. La plecare ni se vorbea in franceza iar la sosire am fost intampinati in italiana. Eram in Italia. Pe terasa statiei era chiar marcata granita cu Franta. Am facut pozele de rigoare si ne-am intors la Aiguille du Midi cu ultima cursa.

La intoarcere ne-am oprit si la Plan de l'Aiguille si am facut putina miscare pana la un lac glaciar din apropiere. Am avut chiar intentia de a cobori pe jos pana in Chamonix, dar era cam tarziu si nu aveam destule date despre traseu. A doua zi ne-am felicitat ca nu am amanat traversarea la Hellbronner. Era o zi ploioasa iar sus se vedea ca ninge. Dar am mai facut o urcare, se vedem Aiguille du Midi si pe ninsoare. asta dupa ce am facut o calatorie cu trenul cu cremaliera pana la Valea Alba si am intrat in ghetar. Dar deja asta este o alta poveste.

---

VIZUALIZĂRI: 5867 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI