GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Îmi împart timpul rămas pînă la primul impact cu stepa și cu Marele Han, căutând câteva noi repere prin străzile și magazinele din Ulan Bator. Dacă Mall-ul se distinge prin cele mai luxoase exponate, în mare majoritate provenite de la casele de modă europene, la șase din cele șapte etaje, un alt întreg nivel este ocupat de articolele ce păstrează vie memoria lui Ghinges Han (lider suprem): covoare, tablouri, tunici, șaluri, curele, harnașamente de călărie, arcuri, săbii încovoiate, scuturi, cizme îmblănite de stepă, cămăși fără guler, căciuli și haine de blană, pinteni și cravașe, zale de războinic, suveniruri și cam tot atâtea tipuri de jucării. Toate articolele din Mall sunt la prețuri europene!
Cunosc multă lume prin restaurante, cafenele și pe stradă, care mă întreabă direct sau prin semne de unde vin, însă atunci când vine vorba de Ghinges Han, văd în ochii lor o sclipire neobișnuită. Îmi spun că, în perioada comunistă, pentru a se evita mișcările naționaliste, numele acestuia a fost scos din cărțile de istorie. Sunt convins însă că mitul național al mongolezului, pentru ei un mit al vitejiei, al forței și al curajului, va rămâne intact și în următoarele milenii.
Câțiva interlocutori mai tineri îmi amintesc de Dracula și, în cele din urmă ne gândim la o înfrățire între Dracula și Marele Han, spre bucuria tuturor. Urmează inevitabil întrebările despre România, Europa și despre economia de piață.
Chiar din primele zile, observi ușor că mongolezii aflați la nivelul României din anii 90 nu cunosc nici măcar parțial frumusețea normalității și se află în căutarea unor repere noi. Transportul este precar, tramvaiul nu există, autobuzele nu par igienizate și închirierea unui taxi, cu 8-10 USD pe oră, apare ca o soluție pentru mai multe țări asiatice. La restaurantele particulare, în schimb, poți servi o masă cu trei feluri de mâncare tradițională cam la echivalentul a 10 dolari (Bantan, o supă cremoasă de bucăți de carne și de aluat fierte și condimente locale, Boodogsau, adică friptură de berbec sau marmotă la proțap, cu murături și condimente, apoi un Buuz, găluști umplute cu carne, ceapă și legume), o bere 2,5 dolari, un expresso sau o cola la câte 3 dolari și o apă plată îmbuteliată la 1 dolar (1USD-261Tughrik). Desigur, o călătorie itinerantă va impune întotdeauna și restricții, fie și din simplul motiv că pot apărea cheltuieli neprevăzute.
Odată ajuns la hotel, mă concentrez pe programele de televiziune, toate cu un format atipic pentru o țară liberă și dornică de puțină veselie. Filmele sunt dominate de militari înalți ce se deplasează din iurtă-n iurtă și explică oamenilor niște lucruri aparent noi, explicații ce se lasă cu datul aprobator din cap. Atunci când în iurtă apare și câte o Ileană Cosânzeană locală, vizitele se repetă până ce, în sfârșit, se înfiripează o idilă previzibilă.
La jurnalele de știri, apare președintele țării care dictează ceva altor militari cu stele mai mari ce-și notează conștiincios, cu o înclinare de cap pe dreapta, ca semn al excesului de zel, tot ce le transmite comandantul suprem, după un ritual milenar reformat doar în funcție de vremuri.
Drumul spre stepă
La ora șapte dimineața, cei doi interlocutori de o zi, șeful coreean Jeon-Hung (om cinstit) cu frumoasa sa cumnată mongoleză Altarsanai (trandafirul galben) îmi prezintă itinerarul: vom merge la noul muzeu al lui Ghinges Han, aflat la 20 de kilometri nord de capitală, urmând ca mai apoi să străbatem alți cinzeci de kilometri prin stepa nesfârșită a Mongoliei.
Ne îndepărtăm de perimetrul central și suntem pentru prima oară întâmpinați de cartierele mărginașe de iurte, în care, îmi spune ghidul, trăiesc cam un sfert din locuitorii capitalei. Văd primele târguri de animale pline de camioane, țarcuri și oameni cu pălării de piele care așteaptă liniștiți cumpărătorii. Mulți căluți sunt aduși din sălbăticia stepei, de unde străbunii lor mai iuți și antrenați pentru atacul frontal erau repartizați câte cinci șase pe luptător înainte de o mare expediție. Ghizii mei țin să-mi spună cum copiii de la vârsta de trei ani sunt legați de mamele lor de șaua calului pentru a deprinde călăritul iar pe la nouă ani știu deja să tragă cu arcul din fuga calului. Noțiunea de soldat era incertă pentru luptătorii mongolezi de odinioară, cuvântul mai potrivit fiind cel de războinic. Chiar și în zilele noastre locuitorii stepei se limitează doar la vânat de vulpi de stepă, leopard sau vulturi-toate dăunătoare animalelor de pe lângă casă-sau pentru întrecerile de lupte (un fel de sumo) sau de călărit cu ocazia Nadam-ului (Jocurile) ținut în iunie și a Anului Nou (Tsagaan), sărbătorit în martie... Tot atunci vulturii uriași, după ce au fost capturați din cuiburile lor de pe piscuri, hrăniți în prima săptămână și apoi înfometați înainte de dresaj, se întrec la vânătoarea de vulpi sau la aterizarea lină pe brațul stăpânului. Zburătorii gigantici ai junglei, dirijați de kazahi, singurii dresori de vulturi din stepă, participă și la festivalul lor exclusiv, Vulturul de Aur, ținut în luna mai. La toate întrecerile, atingerea simplă, cu degetele de la mâna dreaptă a câștigătorilor, este mult mai importantă decât ospățul care urmează.
Drumurile lasă mult de dorit, dar verdele crud al stepei fără sfârșit, iurtele presărate ici colo, ca niște ciuperci albe pe un covor natural, când aproape de un pârâu, când pe lângă o pădure, îți fură din când în când privirea și imaginația. În schimb, discuțiile noastre captivante mă fac să plutesc într-o lume a umbrelor și a semnelor de destin în care mongolezii cred atât de mult. Jeon-Hung îmi spune că, în urmă cu mai bine de opt decenii, când s-a născut Marele Han, acesta strângea un cheag de sânge în mâna dreaptă, un semn distinctiv al cerului, care anunța că el va fi stăpânul lumii. Apoi, odată ajuns în culmea gloriei pe când armatele sale atacau deja Kievul, acesta ar fi chemat un vestit călugăr chinez pentru a-i spune secretul vieții eterne. Călugărul i-ar fi răspuns că veșnicia este doar apanajul zeilor și că, pentru o viață mai lungă ar avea două posibilități: abstinența totală sau procrearea multor copii prin care ar putea, cel puțin, să-și păstreze nemuritor spiritul. Răspunsul lui Ghinges Han ar fi fost foarte tranșant în favoarea celei de-a doua variante.
Altarsanai insistă să-mi spună că și mongolezele au drept idol o regină pe nume Mandhuhai cea Înțeleaptă care, după dispariția Marelui Han a unit triburile mongole, a elaborat strategii militare și a fost o luptătoare de temut. În schimb, la vârsta de treizeci de ani, și-a amintit că trebuie să fie și femeie, motiv pentru care și-a făcut cadou de la un trib vecin, un prinț războinic de șaptesprezece ani căruia i-a dăruit opt copii.
Suntem doar la câteva sute de metri de muzeul cetate, unde trebuie să treci prin mai multe filtre. Mai întâi o poartă majestuoasă, înaltă de vreo cincisprezece metri, inspirată de vestigiile romane, de pe vârful căreia câteva zeci de călăreți cu arcuri, săbii și halebarde declanșează un atac fulgerător. Trecem ușor de prima barieră și, lângă treptele ce urcă spre muzeu, ne întâmpină un kazah între două vârste, cu un vultur legat de o sfoară groasă ce poate răpune cu ușurință un om. Cei care fac poze își pun un manșon de piele pe braț, apoi suportă cam cincisprezece de kilograme pe o măna întinsă. Din când în când, stăpânul Munților Atlai își desface aripile cu o anvergură de aproape trei metri, ca să ne amintească cine este șeful.
Nu pot rata ocazia unei vieți, îmi fac puțin curaj și mă conformez ritualului. Apuc să-i văd ochii maro- cenușii, imenși, ce mă fixează cu cruzime. Ciocul, care seamănă cu un ciocan îndoit la mijloc scoate un șuierat straniu care face să mi se prelingă primii fiori pe spate. Simt cum o încleștare sălbatică îmi oprește circulația pe brațul drept și îi fac semn lui Altasanai să se grăbească. Ne despărțim precauți, fără mișcări bruște, așa cum fusesem instruit, apoi inspir din belșug aerul libertății.
Printre sutele de turiști, aproape toți asiatici, ne îndreptăm spre al treilea cordon, cel al ariergardei armatei Marelui Han care, în mărime naturală și înarmață până-n dinți, aidoma Armatei de Teracotă Chineze, vine spre noi cu o determinare și o expresie facială pe care scrie moarte. Nu duci lipsă de adrenalină în Mongolia, mon cher! Unde să te mai poți refugia?! În muzeu, te așteaptă Călăul Șef...
Trimis de glcitizen in 30.09.16 13:38:03
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în ASIA - ALTE LOCURI.
16 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (glcitizen); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
16 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@glcitizen:
Citind ultimele randuri, cu vulturul din Atlai, am senzatia ca inca nu ti-au trecut fiorii provocati de ochii si ciocul lui.
Mi-a placut istoria popoarelor asiatice, am citit cate ceva - "favoritul" meu este Biciul lui Dumnezeu - si am aflat despre civilizatia lor interesanta, alta decat cea invatata la scoala, despre scolile lor si sistemul administrativ al localitatilor mari, imi amintesc ca am fost uimita cand am aflat si de "pax mongolica" despre care nu-mi povestise nici un profesor.
Votat cu foarte mare placere.
Acum am gast un ragaz ca sa scriu citeva rinduri referitoare la articol. Mi-am lasat imaginataia sa zburde pe urmele pasilor dumneavoastra.
Ati mincat marmota la protap? Ce gust are?
Cum adica preturi europene? Ieftine sau scumpe?
Ce poveste mai urmeaza?
@elviramvio:
Multumesc si ma bucur ca avem pasiuni comune. Pax Mongolica, de care voi aminti si eu, este perioada de cea mai mare inflorire a Imperiului, de fapt.
Sincer, ai trairi intense atunci cind mai ai si date din lecturile proprii.
@adri-nico:
Multumesc. Chiar in review-urile urmatoare voi pomeni gratarul de marmota.
Cind spun preturi europene, vreau sa zic ca sunt destul de piperate de parca ar fi doar pentru turisti.
Voi intra in cortul Hanului. Apoi voi vizita iurtele si stepa, dupa care, bagajul pentru Coreea, o Coree privita din interior.
@adri-nico:
Multumesc, dar Misu nu cred ca se da batuta pt ca e genul ei de povestire.
@glcitizen: Deocamdata e intr-o calatorie. Azi era in vizita pe la Palatul Reginei Maria. Vine ea acasa si baga ecou.
Bună scriitorule!
Frumoasă povestea dar și mai frumos este povestită. Am vrut să întreb și eu ce gust are marmota dar a fost cineva mai rapid decât mine.
Frumos faptul cum știu să-și promoveze istoria.
O zi splendidă!
@Utube:
Multumesc si sper sa fiu macar aproape de un scriitor. Urmeaza o masa de adio cu cei doi insoțitori simpatici si acolo am servit marmota. Ca pura curiozitate, este o masa regala pe linga ciinii si serpii din Coreea si Vietnam, care urmeaza.
@glcitizen: Malimu, abia acum am savurat impresiile tale, am văzut și pozele, mulțumesc frumos!
Off, prin câte ai mai trecut cu vulturul acela!
Mă bucur că mi-ai scris despre mâncare, foarte interesant, nu te mai întreb despre marmotă, m-am lămurit. Dar să mănânci șerpi și alte alea?
Glumesc, desigur. E normal să vrei, să-ți dorești să guști din preparatele locale odată ce ai ajuns acolo.
Prețurile... sunt la fel ca peste tot, adică măricele, dar nu contează, erai acolo și trebuia să te hrănești, să te hidratezi.
Era normal să te abordeze oamenii, erai o curiozitate pentru ei, arătai diferit.
Auzi, dar tu nu te bronzezi niciodată? Cred că nu ți-ar sta rău
Aștept să mă uimești în continuare, dar deja știi lucrul acesta.
O zi bună, o săptămână reușită!
@krisstinna:
Multumesc si ma bucur ca ma pot apropia de ceea ce tu iti doresti sa afli.
Va urma ceva la fel de interesant, inclusiv o masa de marmota.
Nu m-am bronzat fiindca m-am ferit de soare pe care-l simteam ca pe un foc aprins.
@glcitizen: Foarte frumos si batuta intradevar nu ma las, uneori insa avem diverse piedici care ne impiedica sa reactionam la moment, insa niciodata nu este prea tarziu pentru a aprecia un articol minunat pe care am sa-l mai citesc insa o data foarte clar. Prima data l-am citit precum gurmandul, de foame (de cunoastere), a doua oara va fi de placere.
Felicitari, votat cu mare placere.
@adri-nico: intre 29.09 - 01.10 am fost plecata, era sa spun un adevar, ca eram dusa, dar sa o spun eu? si cu acces limitat la net, de abia astept sa va povestesc si eram ca Hector in lant, cand puteam intra pe net vedeam ce mai e nou si-mi spuneam ca de abia astept sa citesc, iar acum am luat-o de la sfarsit si sper sa nu ma culc pana nu ecuperez ce n-am citit si mai am inca unele articole pe care nu le-am citit.
E rau de tot sa nu intri pe AFA asa cum sunt obisnuita eu.
@mishu:
Multumesc Mishule si sper sa nu te dezamagesc nici in cele ce urmeaza.
Pe cind pui de o Asie??
@glcitizen: Din pacate Asia ma va mai astepta, ca sa vad asa cum as vrea eu imi cam trebuie bani si pana atunci mai am amintirile care imi ostoiesc dorul.
Am citit o noua fila de poveste dintr-o noua carte, gresesc cumva? Nu m-am grabit sa scriu un ecou... am lasat ca sentimentele mele sa se aseze citind si recitind rândurile despre o aventura exotica. Exotica e putin spus, am o întrebare: aceasta calatorie asiatica e facuta cu un grup organizat sau de unul singur? Daca e de unul singur e un fapt remarcabil la care putini se încumeta... un fan devotat! Bon voyage monsieur!
@Yolanda:
Multumesc, Iolanda! Sa fie intr-un ceas bun! .
Calatoriile cu un grad de risc mai ridicat le fac pe cont propriu. Fiecare este cite o mica lectie provocatoare de supravietuire.
Mai am un pasaj introdus azi, apoi stepa, iurtele si concluziile.
Urmeaza Coreea de Sud, cu dramatismul ei.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2016 O masă sălbatică de adio la Ulan Bator — scris în 22.10.16 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Aug.2016 În fața Marelui Han — scris în 08.10.16 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Aug.2016 Fascinația călătoriilor in spirală — scris în 17.09.16 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Jul.2016 Stepa ca stare de spirit — scris în 15.10.16 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ