Sassi di Matera - întoarcerea în timpuri străvechi

TIPĂREȘTE

La Matera am ajuns în cea de-a treia zi a sejurului nostru la Bari, dedicat lui, dar mai ales Pugliei. Programul îl stabileam în fiecare dimineață după ce vedeam la TV știrile meteo și ne alegeam una din localitățile de pe listă în funcție de asta, pentru că trenurile de dimineață spre cele 3 rute pe care aveam de mers erau la ore apropiate. Chiar dacă ordinea noastră inițială a fost alta ne-am sucit ca să fentăm ploile pe care le-am văzut anunțate într-una din zile, astfel că pot să spun acum după consumarea sejurului că nici măcar o picătură de ploaie nu ne-a deranjat în cele 6 zile.

Am mers la Matera, care se află în inima regiunii Basilicata, cu compania feroviară privată, Ferrovie Appulo Lucane, care funcționează într-o clădire din dreapta gării centrale din Bari (cum te uiți la gară), cu un tren de 9.40 care a făcut aproape o oră și jumătate până la destinație și a costat 4,90 EUR de persoană. Distanța este mică până la Matera (60 de km) și trenul a mers bine, doar că a oprit în multe stații. Repet și aici că recomand vizitarea Pugliei cu trenul pentru că este modern, curat, ieftin iar distanțele sunt scurte.

Sunt 3 stații de tren în Matera (Matera Centrale, Villa Longo și Matera Sud) și aveți grijă că trebuie coborât la Matera Centrale pentru a ajunge ușor în zona de interes. Cum am ieșit din gară am găsit un chioșc de unde ne-am luat o hartă, am băut apă foarte rece de la țâșnitoarea din părculețul de lângă și ne-am împospătat stocul și am urmat indicatoarele pentru itinerarul turistic, care v-am spus că te ajută să te orientezi peste tot. Urmărindu-le, am ajuns foarte repede la Piazza Vittorio Veneto locul de unde începe vizita în Matera, orașul vechi. De aici începe și traseul pietonal. Piața este largă, plină de turiști, dar încă nu atât de mulți cum vezi la atracțiile Italiei de centru-nord și la o primă vedere îți sar în ochi, rând pe rând, frumosul monument Mater Domini, chiar de la intrarea în piață, Palazzo Del Governo, care domină toată piața, cafenele și restaurante, punctul info, accesul către fascinanta lume subterană din Matera, dar și primul punct de belvedere de unde am luat pentru prima dată contact cu Sassi di Matera (Pietrele Materei), construcțiile în stâncă pentru care am ajuns aici.

La Matera am considerat că nu mai este așa simplu. Ne făcusem temele de acasă și tocmai de aceea știam că aici locul mustește de istorie și că nu este doar despre văzut-plăcut. Indicatoarele cu itineraro turistico te îndrumau în mai multe direcții și chiar dacă aveam o hartă nu voiam să facem lucrurile haotic riscând să nu vedem, dar mai ales să nu auzim ce trebuie.

Ne-am dat seama văzând îngrengătura de străduțe că de data asta ne-ar fi util un ghid. Așa că am căutat punctul info pentru hărți și alte informații dar mai ales ca să ne interesăm de un ghid. Nu ne-a plăcut deloc fata de acolo. Nu a vrut să ne dea o hartă fără bani cu toate că sub ochii noștri a dat una cuiva. Despre ghid, mai mult ne-a zăpăcit decât ne-a lămurit. Nu se hotăra la un tarif, începuse cu 25 de EUR de persoană, dădea telefoane, revenea, ... am pierdut o grămadă de timp pe lângă ea. Când i-am spus că suntem 16, deci grup, a dat iar o serie de telefoane și revenea cu diverse prețuri. Nu a vrut să scadă sub 15 EUR de persoană dar eu îmi amintisem că am citit undeva că dacă vrei ghid în Matera îl găsești cu 10 EUR de persoană. Prin urmare n-am mai stat după ea că deja începusem să ne enervăm și ne-am gândit că o să-i dăm noi de cap până la urmă. Am luat-o pe strada pe care mergea toată lumea, Via Del Corso. Pentru că aveam niște informații prețioase de la cel mai bun punct info pe care l-am găsit în cele 6 zile (cel din Polignano), știam că nu trebuie să plecăm din Matera până nu gustăm pâinea specială (pane di Matera), făcută cu un tip de grâu specific zonei dar și după o rețetă specială. Nu voiam totuși să începem vizita la Matera chiar cu pâinea aceea, dar ea ne-a sărit în ochi mai repede decât am fi crezut. Ne-am oprit puțin după ce plecasem, în Piazza San Francesco unde se află Biserica San Francesco D’Asisi, pe care am admirat-o doar pe afară pentru că era închis la ora aceea și acolo am găsit o pâinărie care avea etalată la intrare, pe o măsuță ditamai pâinoiul cu o formă neobișnuită. Ce s-o lăsăm pe mai târziu? S-a dus nashu și a cumpărat o bucată de câțiva EUR, a băgat-o la un aparat și a ieșit pe partea cealaltă feliuțe subțiri. Ne-a ajuns la toți câte o feliuță-două, ne-am făcut damblaua și vă recomand să nu plecați din Matera fără să o încercați.

Când ne omoram noi cu pâinea prin piață, ne-a abordat un ghid care încropea puține cuvinte și în românește. După aceea am văzut că în zona aceasta mai mulți ghizi abordau turiștii. Deci, nu vă faceți griji dacă doriți un ghid și n-ați reușit la punctul info, o să vă găsească el pe voi în cel mai scurt timp. După vorbă multă de ambele părți am convenit 7 EUR de persoană, cu condiția ca dacă ne întreabă cineva să spunem 15 (păi ce credeați?) și am avut un ghid pentru partea cea mai importantă de văzut în Matera, decizie pentru care ne-am felicitat la final. În tarif era inclusă și o degustare de produse tradiționale la sfârșitul turului.

Orașul vechi din Matera se împarte în 3 zone: Sasso Caveoso situată în partea inferioară (la sud), care ajunge până aproape de râul Gravina, Sasso Barisano în partea superioară (la nord), iar între ele Civita care le desparte, unde se află impunătoarea Catedrală din Matera, aflată în cel mai înalt punct al orașului, ceea ce face să poată fi văzută din toate părțile. Circuitul turistic recomandat este cel dintre Sasso Caveoso și Sasso Barisano și pentru că și într-o zonă și în cealaltă vezi cam aceleași lucruri noi am mers pe mâna ghidului care ne-a recomandat zona Sasso Caveoso. Și prețul ni s-a părut ok pentru că în oricare din cele două zone am fi ales să mergem tot aveam de plătit intrări care erau 5 EUR, 2 EUR, 1 EUR…. și cum am avut 4 intrări, eu zic că a meritat.

Vreau să vă spun însă că Matera nu este prea bogată în obiective turistice diverse. Aici nu găsești ca în alte părți muzee, statui, parcuri, etc. Totul se învârte în jurul peșterilor săpate în piatră în care au locuit de la oamenii preistorici până la oamenii din zilele noastre, a bisericilor rupestre care aici sunt mai multe ca oriunde, a pivnițelor subterane, cisternelor (rezervoarele în care își colectau apa) și a cimitirelor. Pentru că bisericile predomină dar sunt mult prea multe cum spuneam, o să mă refer la câteva importante fără să dau denumiri de biserici pe lângă care am trecut sau le-am văzut pentru că nu mi se pare că ar avea vreo relevanță. Tot ce pot să vă spun este că aceleași nume de biserici și de piețe se regăsesc prin mai toate localitățile din sudul Italiei. Demn de reținut este și că în bisericile din Matera taxa de intrare este de 5 EUR și nu ai voie să faci fotografii, în unele nici măcar cu taxă și este explicabil având în vedere valoarea lor inestimabilă și nevoia de a fi protejate cât mai mult.

Matera mi s-a părut și de fapt chiar este, orașul fără culoare. Totul este gri, totul este piatră, iar florile nu mai fac parte din peisaj ca în alte locuri. Am găsit și aici colțuri verzi dar mai mult cu plante specifice stâncilor, cactuși, tot felul de plante cățărătoare… verzi dar nu cu flori sau mai puține ca în celelalte localități.

De aici încolo cam tot ce vă spun am auzit de la ghidul nostru și chiar dacă nu o să mi le amintesc pe toate, vor fi destule informații pentru că ne-a plăcut foarte mult cum ni le-a prezentat sub formă de povești, ușor de reținut. Acum nu fac decât să stau cu harta în față ca să urmăresc traseul și cuvintele pe care le-am mai notat pe ea și să leg frazele.

Geologic, Matera a fost un fund de mare acum aprox 4 mil de ani, retragerea treptată a apelor contribuind decisiv la actualul relief carstic iar în zidurile și pavajul străzilor se pot observa cochilii fosilizate de scoici și melci preistorici. Nu vă așteptați însă să le vedeți dacă nu vi le arată un ghid. Și noi ne-am dat seama că am fi trecut pe lângă ele fără să observăm ceva. Iar în zona cimitirului medieval s-a descoperit un schelet al unei balene uriașe de cca 50 de m. Noi am făcut ochii mari și am mai întrebat o dată, iar ghidul a confirmat că nu este nici o greșeală.

Matera este cea mai veche așezare din Italia, una dintre minunile ei și se spune că este al doilea cel mai vechi oraș din lume locuit continuu, după Petra din Iordania. Sunt indicii despre existența lui încă de prin secolul al 3-lea ÎH. De-a lungul istoriei orașul a fost distrus total sau parțial dar a fost reconstruit de fiecare dată, dovada vie fiind centrul istoric al secolului al 18-lea cu cele șase piețe spectaculoase, case istorice romanice, biserici dar și Catedrala din secolul 13.

Ca si caracteristică, aspectul orașului este stâncos, toată zona de centru vechi este absolut impresionantă și te pierzi printr-un labirint de străduțe înguste cu clădiri terasate și caverne vechi în care se adăposteau oamenii preistorici. Peșterile sunt unele peste altele și permanent mergi pe străzi care sunt de fapt acoperișurile caselor de la nivelul inferior și o să te împiedici pe stradă de coșurile de fum ale caselor de dedesubt, ele fac parte din peisaj ca și cum ar fi o clădire. Iar morții se îngropau pe acoperiș, dead over life – morții peste vii, după cum s-a exprimat ghidul nostru. Este foarte, foarte interesantă Matera, cu totul altceva decât am văzut până acum.

Toată zona a fost considerată un fel de paradis în paleolitic (acum aprox 35.000 de ani) pentru că zona cu relieful caracteristic carstic asigura apă, vegetație, hrană și protecție împotriva animalelor sălbatice.

Imaginația oamenilor preistorici nu a avut limite la Matera. Sassi sunt Pietrele Materei și înseamnă caverne în stâncă, suprapuse, locuite încă din sec 7-10 cand în zonă au venit mulți călugări din Siria, Palestina, Cappadocia și Sicilia musulmană, dar zona Sassi a devenit cunoscută cu adevărat datorită cărții lui Carlo Levi, “Christos s-a oprit la Eboli” care a stat și la baza filmului lui Mel Gibson “The Passion”.

O caracteristică relativ anecdotică este aceea că localnicii erau ecologiști din timpuri străvechi. După ce consumau carnea vitelor foloseau oasele ca și suport de jgheaburi pentru captarea apei de ploaie în renumitele cisterne care fac parte din patrimoniul UNESCO. Încă se mai văd aceste jgheaburi la unele case dar nu ne-am fi dat seama de asta dacă nu ne-ar fi arătat cineva.

Până în anul 1950 aici era multă sărăcie și multă mizerie, explicabile dacă ne gândim la lipsa apei, a electricității sau a canalizării, prin urmare un nivel scăzut de trai care aducea după sine boli și epidemii. Până la această dată oamenii locuiau așa cum au pomenit, în peșteri săpate în piatră, împreună cu animalele care le țineau de cald. Pentru că Matera ajunsese rușinea Italiei, în 1950 autoritățile au luat primele măsuri și au evacuat și mutat în centrul nou al orașului peste 30.000 de localnici. Sassi a fost modernizat, au fost investiții în utilități și pentru că și-au dat seama ce comoară există în jurul lor, au introdus orașul în circuitul turistic iar vechiul oraș Sassi a devenit un loc cu obiective culturale, religioase și peșteri străvechi dar și cu pensiuni, locuințe, magazine, restaurante, adică exact ce trebuie pentru a dezvolta în zonă un turism de masă.

Cheile La Gravina separă orașul Matera de versantul celălalt unde se pot vedea cavernele în care a locuit omul preistoric de odinioară și o excursie în parcul Murgia Materana, un sit preistoric de excepție cu sutele, poate miile de peșteri paleolitice dar și cripte nu poate decât să desăvârșească o vizită la Matera.

Sassi di Matera au fost declarate patrimoniu UNESCO din anul 1993 iar Matera a fost vizitată și de Papa Pius al II-lea cu papamobilul (pe traseul pe care l-am făcut și noi), devenind o modă pentru clasa politică italiană, următorul vizitator fiind Berlusconi.

Dacă te uiți pe o hartă a Materei o să vezi că orașul vechi ocupă doar o mică parte și Matera este singura localitate din ce am văzut noi în cele 6 zile în sudul Italiei care merita 2 zile și nicidecum una. Am plecat de dimineață din Bari cu al doilea tren și ne-am întors cu ultimul și cu toate astea mai aveam lucruri de făcut. Asta și pentru că am traversat Cheile Gravinei și am urcat în Parcul Național Murgia, dar fără asta circuitul nu era complet pentru mine.

Dar ca să revenim la traseul nostru prin zona Sasso Caveoso, el a însemnat Biserica Santa Lucia alle Malve, dedicată Sfintei Lucia, apoi Santa Maria de Idris aflată în vârful zonei stâncoase Monterrone, San Giovanni tot în zona Monterrone cu arhitectură orientală și Convicinio di Sant’Antonio, un ansamblu de 4 biserici unde încă se mai văd adânciturile în trepte datorită rostogolirii butoaielor până în zonele cele mai adânci și răcoroase. De asemenea se văd și pietrele de moară folosite la zdrobitul strugurilor. În principiu asta este important să faci la Matera în afară de orice altceva. Să vizitezi una-două peșteri (Sassi) și să vezi modul în care au trăit oamenii acolo și de asemenea, Chiese Rupestri, bisericile în stâncă care păstrează urme ale trecutului cel mai îndepărtat.

La Cisternă, primul obiectiv din tur care era locul în care își făceau rezerve de apă, cel mai interesant aspect pe care l-am reținut de la ghid a fost cel referitor la modul în care testau calitatea apei obținute prin captarea apei de ploaie infiltrate prin straturile superioare de rocă. Foloseau ca și indicator o anghilă. Aceasta pe lângă faptul că se hrănea cu insectele dăunătoare, în cazul în care ar fi murit, acest lucru indica calitatea proastă a apei. În plus putea fi și mâncată, deci constituia hrană.

Am ajuns apoi la punctul de belvedere de la Storica Casa Grotta di Vico Solitario unde este și Muzeul Antropologic și Demografic. De aici se văd și cheile Gravinei și orașul. Casa Grotta rupestră Vico Solitario este o locuință antică cu mobilă și ustensile din vremea când era locuită și este amenajată pentru a ilustra modul în care se trăia pe vremuri și cum erau organizate gospodăriile țărănești.

Sub Casa Grotta este Biserica San Pietro Caveoso care se află într-o piațetă cu același nume și aici este un alt punct de belvedere.

Prin partea dreaptă am ajuns la Piazza Lanfranchi unde se află și Palatul cu același nume dar astăzi aici este sediul Muzeului de Artă Medievală și Modernă din Basilicata.

Con Vicino Sant Antonio – un ansamblu de 4 biserici grupate în 4 grote distincte, a fost cel mai interesant lucru pe care l-am vizitat. În toate apar preponderent instalațiile de captare a apei (subterane), instalațiile primitive de obținere a vinului (niște cuve mari, de piatră în care se striveau strugurii, care aveau niște orificii pe unde se scurgea mustul). Datorită faptului că temperatura era redusă acestea aveau rol și de cămară în care se păstrau vinul, grânele (cerealele) și afumăturile. Și de asemenea, aveau rol de cripte pentru că își îngropau morții pe acoperișuri. Prima cameră dintre ele servea ca dormitor atât pentru animale care stăteau la nivelul solului cât și pentru călugări care stăteau pe paturi suspendate la semiînălțime pentru a se folosi de căldura provenită prin respirația animalelor. Un alt rol al acestor caverne era că aici se măcinau cerealele cu ajutorul unor pietre.

Iluminatul artificial se făcea cu niște opaițe, cu uleiuri în care se adăugau plante aromatice pentru atenuarea mirosului de la animale în condițiile în care creșteau și porci acolo.

În interiorul criptelor mai există urme ale picturilor religioase din sec 12-16, inclusiv crucea creștină timpurie, similară cu cea a cavalerilor templieri.

Ca și amănunt monden deoarece o principesă japoneză s-a căsătorit într-una din aceste biserici rupestre, în ultima vreme a explodat turismul matrimonial japonez în această zonă. Japonezii vin nu atât să facă turism, cât să se căsătorească la Matera. Am putut să constatăm și noi acest lucru cu ușurință pentru că cei mai mulți turiști erau într-adevăr japonezi.

Zona este celebră și prin personalitățile hollywood-ene. Francis Ford Coppola s-a căsătorit cu Sofia Coppola, care este din Matera, nepotul lor fiind Nicolas Cage. Un alt celebru personaj este Rudolph Valentino care s-a născut într-un sat lângă Matera.

Datorită peisajului deosebit în zonă s-au turnat foarte multe filme de la western-urile spaghetti ale lui Sergio Leone până la Patimile lui Hristos cu Mel Gibson și Maia Morgenstern a noastră, aceasta fiind o importantă sursă de venit pentru municipalitate.

Datorită numeroaselor filme făcute aici, s-a reconstituit biblicul Drum al Crucii din Ierusalim cu respectivele opriri, inclusiv crucea din Dealul Golgotei, drum cu care a început și turul nostru cu ghid. Numai că ei au vrut să adauge ceva la Drumul Crucii și au o cruce în plus.

Trebuie precizat și faptul că în 2019 Matera va fi capitală europeană și s-au pregătit deja pentru asta. Pe zidurile pe lângă care treceam erau plăcuțe cu un cod de bare pe care le puteai fotografia cu telefonul și cu o anumită aplicație pe care trebuia să o ai instalată puteai auzi acasă povestea Materei. Foarte interesant acest mod de promovare.

Și apropo de pâinea de Matera, am aflat de la ghid că până în anul 1968 locuitorii din zonă coceau pâinea la un cuptor public, fiecare familie având un fel de ștampilă proprie cu care își marcau produsele pentru a le putea identifica.

În zona ansamblului celor 4 biserici ai niște puncte de belvedere demențiale către cheile Gravinei unde se vede podul de bambus peste care se poate trece pe versantul celălalt, dacă vrei să vizitezi peșterile în care au locuit oamenii preistorici. Dar și către Catedrală, către drumul crucii, către orașul în sine. Este o zonă deschisă, cu vederi foarte frumoase oriunde te-ai uita. Am plecat din această zonă cu ghidul care trebuia să ne ducă la degustarea promisă, dar mi-am propus să mă întorc după ce terminăm cu el pentru că nu plecam din Matera fără să traversez cheile și să urc în Parcul Național Murgia.

După ce am vizitat toată zona Sasso Caveoso și ne-am făcut o idee despre peșterile Materei, ghidul ne-a scos din orașul vechi și ne-a condus la magazinul lor, sau al rudelor/cunoștințelor care ne-au așteptat cu câteva platouri cu sandwich-uri cu produse tradiționale pe care le găseam și la vânzare. Degustarea aceasta pentru mine a însemnat și prânzul, nu mi-a mai trebuit mâncare la Matera, pentru că aveam senzația că pierd timp și mai aveam lucruri de făcut.

Magazinul era foarte aproape de gară dar nici nu-mi trecea prin cap să mă întorc la Bari având în vedere că nu trecusem decât printr-o zonă a orașului vechi iar gândul îmi stătea numai la Cheile Gravinei. În plus era doar ora 15, aproximativ. Marea majoritate a grupului a plecat spre Bari. Am rămas 5 persoane și ne-am întors pe inelul circular, pe la marginea orașului vechi până la Piazza San Pietro Caveoso de unde ne începusem vizita și mai departe păstrând legătura vizuală cu Cheile Gravinei și Parcul Național Murgia până la Piazza Porta Pistola. Aici este o parcare mare, de unde pornesc scările care te duc în afara zonei istorice a orașului (grotele de dincolo de zona veche), pe traseul 406 puncte de belvedere, până jos la apă, traversezi Gravina pe podul de bambus și urci pe versantul celălalt până sus pe platou, pe un traseu care șerpuiește, în spațiu absolut deschis. Nu sunt pomi ci doar stânci, poteci și Gravina, așa că vara nu cred că este prea indicat să faci acest traseu, în plin soare. Am lăsat 2 soți la bază pentru că al meu suferise o entorsă prin ianuarie după care se mai resimțea și oricum mersese destul de mult în acest sejur. Dar știa că nu plec de acolo fără să ajung pe partea cealaltă a muntelui așa că a decis că mă așteaptă pe la vreun bar… Și ne-am încumetat noi, 3 fete, la drum. Am făcut aprox 2 ore, traseul este de dificultate medie spre greuț, dar ritmul nostru este alert, de aceea cred că cel puțin 3 ore ar trebui rezervat pentru asta. Și nouă ne-ar fi plăcut să zăbovim mai mult dar aveam soțul pe care nu-l puteam lăsa prea mult singur. Dar dacă știam ce bine se distra decideam altfel.

Pentru cei prea obosiți sau care nu se încumetă la escaladarea versantului cu grote, vă recomand să îi așteptați pe cei curajoși, vis-a-vis de scările care duc pe traseu, la Osteria Belvedere Arrosto Alla Brace unde l-am găsit pe soțul meu de gât cu signore Pasquale și erau tot într-o euforie. Osteria este chiar într-o peșteră, este o afacere de familie și este ceva cu totul diferit de cum vă imaginați un restaurant. Când am ajuns noi restaurantul se închisese, era aprox 17 și doar ai noștri, 2, mai erau la mese vorbind de zor cu don Paquale. Ne-au spus că au mâncat la sugestia lui produse tradiționale din zona Matera, au băut digestiv nocciolle făcut în casă, de care ne-a adus și nouă când am ajuns, pâine de Matera specifică, un delicios mix-grill cu cotlete de berbecuț și coaste de porcușor, dar și niște măruntaie de miel făcute într-un fel pe care nu a putut să mi-l descrie dar gura nu-i mai tace nici în ziua de azi. Și niște prăjituri de casă excelente din care am mîncat și noi. Masa i-a costat în jur de 40 de EUR pe amândoi și m-a bătut la cap să scriu oriunde nimeresc pe net despre acest restaurant.

După ce mi-am recuperat soțul care s-a lăsat greu de tot dus de acolo, am căutat casa Noha. Spre deosebire de alte locuri pe care mi-a plăcut să le descriu într-o ordine, trebuie să vă spun că pentru Matera nu pot să aplic tactica asta. Străduțele sunt întortocheate și ai indicatoare către același obiectiv din multe direcții. De ex, către Casa Noha pe care o căutam și noi o să găsiți indicatoare din mai multe puncte ale orașului. Așa că nu are nici un sens să vă descriu cum ajungeți într-un loc sau altul și să dau denumiri care nu v-ar ajuta cu nimic. Pot să vă spun doar să vă pierdeți pe străduțe pentru că ele o să vă ducă peste tot.

Casa Noha pe care o căutam este o locuință mică care se vizitează, unde descoperi viața așa cum era în trecut. Văzusem asta și la peșteri dar citisem că și ea este un punct de interes. Intrarea este liberă dar fiecare lasă o sumă după cum dorește, sub formă de donație. Din păcate am găsit-o închisă, ne-a părut foarte rău. Și de aici ai puncte de belvedere și nu te mai saturi să privești.

Traseul este oarecum circular dar noi am intrat din nou pe străduțe, am urcat, am coborât, am trecut printr-un pasaj în lucru și urmărind itinerarul turistic am ajuns la Piazza Duomo unde tronează impunătoarea Catedrală ridicată în cinstea Santei Maria della Bruna, cu turnul cu clopotniță de 92 de m, altă caracteristică a fațadei fiind o fereastră decorată cu trandafiri, catedrală pe care am văzut-o toată ziua în oricare parte a orașului am fost. Dar acum eram aproape, am intrat și am rămas muți de admirație. Aici am uitat de interdicția cu foto și până mi-a făcut cineva observație am apucat să fac câteva. Este foarte frumos Domul din Matera, sub nici o formă să nu-l ratați. Și aici sunt puncte de belvedere și se cere o pauză binemeritată la cafeneaua din piață.

Abia ne-am îndurat să plecăm și de aici înapoi pe Via Duomo care ne-a scos pe o stradă paralelă cu cea pe care plecasem dimineață, Via del Corso și am ajuns din nou în Piața Veneto de unde am alergat spre gară ca să prindem ultimul tren spre Bari, nu înainte de a mai face o oprire la o cafenea pe care o ochisem de la dus, unde am băut un cappuccino și am mâncat o gelateria artigianale limone+ciocolată făcută în casă, bună, bună de tot.

În acest punct, nu eram deloc departe de Castello Tramontano cu cele două părculețe, care era pe lista noastră, dar nu am mai ajuns. De fapt am rămas cu multe regrete de la Matera și ne-am propus să revenim în 2019 când va fi capitală europeană.

Să spun că Matera m-a lăsat cu gura căscată și la propriu, nu numai la figurat, ar fi ceva ce am mai spus și cu alte ocazii, despre alte locuri, și nu o să mă mai credeți. Dar am o explicație și m-aș încumeta să o dau acum. Am fost săraci când eram copil. Era să spun foarte săraci dar mi-e frică de Dumnezeu pentru că aveam o casă, aveam ce să mâncăm și niște părinți care făceau și ei ce puteau. Dar eram prost îmbrăcați, n-am fost în viața mea într-o excursie cu școala cât am fost elevă și am văzut marea pentru prima dată la 22 de ani, când am avut banii mei. Astăzi pot să spun că am primit de la viață mult mai mult decât am sperat iar posibilitatea de a vedea lumea este cel mai prețios dar. Acesta este motivul pentru care mă entuziasmez pentru absolut orice mi se întâmplă și asta este o stare aproape permanentă și nu o întâmplare. La Matera am simțit a nu știu câta oară că sunt norocoasă. Este cu totul altceva decât am mai văzut și nu pot decât să vă sugerez să-i faceți loc Materei pe lista voastră.

Nu îmi place să exagerez cu pozele dar în cazul acesta am renunțat la multe și mi-a fost foarte greu.

---

VIZUALIZĂRI: 7024 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI