Călătorie spre centrul pământului

TIPĂREȘTE

După cum precizam anterior într-un articol, foarte mulți turiști veneau în Porto Muniz cu autocarele, pentru piscinele naturale. Doar că Porto Muniz era doar punctul terminus, al excursiei lor. Toate localitățile din zonă, oferă ceva interesant și sunt incluse în tururile organizate de agenții.

Astfel într-o zi cu nori am ales să vizităm vecinătățile și ce au ele interesant, din punct de vedere turistic. Era vorba despre localitățile prin care am trecut la venire, respectiv Sao Vicente, Seixal și Ribeira de Janela. Până la urmă la aceasta din urmă nu am mai oprit, deoarece vizita la Sao Vicente ne-a ocupat aproape toată ziua și eram cam obosiți.

Pe la ora nouă trecute și ceva, ne-am luat mașinuța și am plecat la drum. Drumul dintre Porto Muniz și Sao Vicente este de numai 16 kilometri și este străbătut de tuneluri, dar si tăiat de câteva cascade. De altfel se spune că este unul dintre cele mai spectaculoase de pe insulă. Fiind dimineață era extrem de liber, acesta se aglomerează în special după amiaza, în special din pricina turiștilor.

Primul și cel mai important obiectiv turistic din această zi, de altfel și cel după care am intitulat acest articol este Grotas de Sao Vicente. De altfel această peșteră descoperită de englezul James Yates Johnson în anul 1855 este cea care a făcut celebră localitatea.

Accesul la această peșteră este foarte facil, deoarece este bine semnalizat de indicatoare. Peștera este situată în afara localitătii Sao Vicente, cam la un kilometru distanță de aceasta, pe partea stângă a râului Sao Vicente, în locul denumit Pe do Passo.

Aici este amenajată o mare parcare atât pentru autoturisme, cât și pentru autocare. Până la peșteră se trece și printr-un tunel subteran decorat cu nelipsitele azulejos, dar se traversează și un râu pe un pod pietonal. Toata zona din jurul peșterii este extrem de curată și bine îngrijită cu multă verdeață, dar și cu multe flori.

La intrare am fost întâmpinați de o domnișoară foarte drăguță, care ne-a îndrumat spre casa de bilete și ne-a spus că trebuie să așteptăm să se formeze un grup de 20-25 de persoane pentru a putea începe vizita, ghidați de ea! Astfel am beneficiat de ghid din partea casei, vorbitor de portugheză și de engleză, firește. Printre turiștii care ne-au însoțit am dat și de o familie de români, lucru îmbucurător pentru noi.

Biletele de intrare combinată, atât la pesteră cât si la centrul de vulcanism au costat 8 euro de persoană! Cum am mai spus cu ghid inclus. De la magazinul din incintă am mai cumpărat diverse suveniruri, dar și pliante cu peștera!

În afară de peștera vulcanică se mai vizitează și un Centru de Vulcanism atașat peșterii. Cum deja intrase un grup în peșteră și să nu ne călcăm cu ei pe picioare, după ce s-a format grupul nostru am început vizita cu pavilionul foarte modern, ce adăpostea Centro de Vulcanismo. Aici am descoperit și admirat diverse machete. Mai mult chiar am trăit pe viu o simulare de erupție vulcanică, coborând cu un lift, ce ne-a zgâlțâit din toate încheieturile, spre centrul pământului. Apoi am trecut printr-o zonă unde era simulat un vulcan ce erupea și arunca lavă în toate direcțiile. Punctul final al acestei vizite interactive din Centro do Vulcanismo a fost vizionarea unui film 3D, unde am primit câte o pereche de ochelari și am vizionat un film documentar care prezintă nașterea sistemului nostru solar de la începuturi, până la creearea Pământului, a oceanelor și nu în ultimul rând a vulcanilor, până la apariția vieții. Interesant, educativ.

După vizita la Centro do Vulcanismo am ieșit la lumină. Urma obiectivul principal si anume Grotas de Sao Vicente. Această peșteră este un pic mai atipică decât peșterile cu care suntem noi învățăți la noi în țară. Ea este compusă dintr-o rețea de galerii subterane, scobite în lavă în urma unor erupții vulcanice. Canalele se întind la circa 40 de metri sub pământ, pe o lungime de 700 de metri și au o înălțime medie de 5-6 metri. Cea mai mare din cele trei galerii este cea denumită Lago dos Desejos în traducere liberă Lacul Dorințelor. Aici nu vedem stalctite sau stalagmite ca la noi, ci mai mult stânci de forme cât mai ciudate, formate de acumulările de lavă, denumite și prăjituri de lavă. Toate aceste galerii subterane seamănă extrem de mult cu filmul făcut dupa romanul omonim al lui Jules Verne, respectiv – „O călătorie spre centrul pământului”. Fără a fi o peșteră mai frumoasă, ca multe de pe la noi, o vizită aici este destul de interesantă, te simți cumva ca în romanul lui Jules Verne, iar organizarea și ghidajul fac toti banii! Ca un lucru amuzant, să mai spun ca aici în subteran am descoperit rezerva de vin a Madeirei. ;)

La ieșirea din peșteră am observat undeva sus pe munte, Igreja Nossa Senhorade Fatima. Din ceea ce am citit este un important loc de pelerinaj de pe insulă. Fiind situată la o distanță considerabilă, într-un loc destul de izolat nu am ajuns până acolo.

După această vizită relaxantă din peșteră, am mers în centrul orasului Sao Vicente. Acesta este situat la răscrucea drumurilor care străbat coasta nordică, respectiv cea sudică. Acesta este situat pe un deal, cumva mai retras de malul mării. Sao Vicente este un sat în trepte plin de verdeață și cu un centru pietonal foarte bine îngrijit. Renovat, dar nu modernizat. Un lucru foarte important pentru mine.

Ne-am plimbat pe străduțele cochete ale localității. Erau fel de fel de magazine, dar prețurile erau cam prea turistice pentru gusturile mele, înțelegeți ce vreau să zic. Totusi ne-am așezat la o terasă , unde am consumat prânzul și ne-am delectat cu băuturile lor locale.

Acest sătuc parcă desprins dintr-o vedere din alte timpuri are ca principal punct de atracție o bisericuță veche, construită tocmai în secolul al XVII-lea. Biserica, denumită Igreja Sao Vicente este decorată cu talha dourada (sculpturi baroce aurite), dar și cu celebrele azulejos. Pe tavan este pictat Sfântul Vicent, patronul viticultorilor, dar și ocrotitorul întregii Portugalii!

După ce am terminat de vizitat centrul orașului, am coborât pe malul râului spre mare, pe o faleză foarte frumos amenajată. De altfel această zonă chiar este numită Parcul Municipal. Plajă nu se putea face, zona fiind împânzita de bolovani, iar valurile foarte puternice. Jos pe faleză am descoperit o mulțime de restaurante, care erau pline de turiști. Prea târziu pentru noi, care deja rezolvasem problema mesei.

Tot aici am descoperit Capela Sao Roque, care arată ca o grămadă de pietre ce au în vârf o cruce. Aceasta este de fapt o bisericuță săpată în anul 1692 într-o stânca de bazalt, aproape de locul unde râul Sao Vicente se varsă în mare. Această capelă este imortalizată în multe picturi, dar și în multe vederi cu Madeira.

Am făcut ceva provizii de vin de Madeira, deoarece am găsit un magazin specializat cu prețuri bune, apoi am plecat spre hotel. Totuși in drumul nostru ne-am oprit si în urmatoarea localitate și anume Seixal. Aici aproape toate gospodăriile au în bătătură o cultură de viță de vie. Se spune ca toamna după culegerea strugurilor, marile companii de vinificație de pe insulă vin să cumpere strugurii de aici, fiind foarte gustoși.

Nu am făcut prea mulți purici pe aici. Am oprit doar lânga port, de unde am admirat o plajă cu pietriș și o deja nelipsită piscină naturală, atât de frumoasă și de prezentă în zonă.

Cam asta-i tot despre nordul insulei. Urmează să ne mutăm în capitala Funchal, unde am petrecut două zile deosebite.

---

VIZUALIZĂRI: 3810 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI