Cu săniuțele tradiționale din Madeira

TIPĂREȘTE

28 aprilie 2022

După vizita la grădina tropicală Monte Palace, ne-am îndreptat spre tradiţionalele săniuţe din Madeira, deoarece o coborâre cu acestea ne fusese recomandată ca o atracţie turistică de neratat. Acum nu ştiu dacă era chiar „de neratat” , însă, cu siguranţă, a fost o experienţă interesantă şi chiar amuzantă pe alocuri.

Mulţi dintre turiştii care ajung sus pe Monte aleg să coboare cu aceste sănii tradiţionale. Noi mai avusesem o tentativă cu câteva zile înainte, în cadrul primei excursii opţionale făcute, însă am găsit închis, din motive încă neclare. Ghidul ne-a spus că ar fi fost o grevă a conducătorilor de săniuţe, nemulţumiţi de salariile care nu le mai fuseseră mărite de câţiva ani, dar eu nu sunt convinsă că acesta ar fi fost motivul.

La săniuţe se poate ajunge cu telecabina de Monte, cu autobuzul, cu taxiul sau cu maşină închiriată. Noi am ajuns prima dată cu telecabina şi a doua oară cu autobuzul.

Pe la 1850 aceste sănii erau folosite pentru transportul mărfurilor și al localnicilor de pe Monte până în Funchal, pe un traseu cu lungimea de patru kilometri. În prezent, traseul este de doar doi kilometri, cu plecare din faţa hotelului Grande Belmonte şi având punctul terminus în Livramento, astfel că tradiţia săniuţelor continuă exclusiv în scop turistic, o distracţie pentru turişti, dar şi o afacere profitabilă pentru organizatori, având în vedere preţurile deloc mici practicate de aceştia.

Săniile sunt confecţionate din nişte coşuri mari de răchită, dotate cu perne pentru confortul pasagerilor, şi având tălpici de lemn care le permit să alunece aproape liber pe pantele destul de abrupte ale străzilor.

Săniile sunt conduse de către doi bărbaţi, majoritatea destul de vânjoşi, îmbrăcaţi în costume albe şi cu pălării de paie pe cap, încălţaţi cu nişte pantofi speciali care îi ajută să frâneze. Cu ajutorul unor frânghii, aceştia manevrează sania, inclusiv la viraje. Este destul de palpitant cum săniile alunecă pe aceleaşi străzi pe care circulă liber şi maşini, dar, la intersecţii, săniile au prioritate faţă de maşini ????, existând angajaţi, postaţi în fiecare intersecţie de pe traseu, care au grijă să oprească maşinile care intersectează traseul săniuţelor, evitând astfel producerea accidentelor. În vreo două asemenea intersecţii existau şi fotografii de rigoare care imortalizau turiştii amatori de adrenalină, poza aşteptându-i deja gata la coborâre, disponibilă contra sumei de zece euro, ieftin ca braga :D, însă nu te obligă să o cumperi dacă nu doreşti.

M-am aşezat la o coadă scurtă de câteva persoane la casa de bilete. Un afiş ne informa că biletele pot fi achitate doar cu numerar, însă eu am văzut că există şi un POS şi am zis să-mi încerc norocul. Tipul de la casă a zis că nu merge, dar eu am insistat să încerce şi, evident, a funcţionat :D. Ne-am aşezat apoi la coada formată pentru urcarea în săniuţe. Coada mi s-a părut cam lungă, dar a mers surprinzător de repede. Cât am făcut câteva fotografii altor turişti aflaţi înaintea noastră, ne-a şi venit rândul la sanie.

Eh... aici cred că am avut noi puţin ghinion sau conducătorii de sanie care ne-au picat nouă nu au fost cei mai orientaţi. Tipii arătau ca Stan şi Bran: unul slab şi unul gras. Şi între mine şi soţul meu există diferenţe vizibile de greutate. Normal era ca tipii să încerce să echilibreze sania, aşezându-se cel mai gras în spatele celui mai slab dintre noi şi celălalt pe partea opusă, dar ei au făcut taman invers. Am sesizat imediat că sania este dezechilibrată şi vor fi probleme la coborâre. Îmi venea să-i bat când îi vedeam atât de proşti. De alunecat, sania aluneca pe străduţele cu pantă abruptă, semn că nu greutatea era o problemă, am prins şi o viteză destul de mare pe câteva porţiuni, dar trăgea dreapta, ca în cazul unei maşini cu pană pe dreapta. Despre senzaţia neplăcută că am fi putut „şterge” un şir întreg de maşini parcate în lungul străzii sau despre riscul de a ajunge sub roţile maşinilor care circulau în acelaşi sens cu noi şi ai căror şoferi ne priveau amuzaţi nemaifiind suficient de atenţi la condus, ar fi multe de spus, însă totul este bine când se termină cu bine.

Distracţia s-a terminat după un viraj la stânga într-o curte din zona Livramento. Am coborât din sanie ignorând mâinile întinse după ciubuc ale celor doi, apreciind că un simplu „mulţumesc” este mai mult decât suficient pentru prestaţia acestora, care pe mine m-a nemulţumit. De aici săniuţele erau urcate într-o camionetă şi transportate înapoi la punctul de plecare.

În curtea respectivă există o cafenea unde turiştii îşi pot trage sufletul la o cafea, o poncha, un suc sau ceva de ronţăit, mai există şi un magazin de suveniruri şi toalete.

Am fost imediat asaltaţi de către şoferii de taxi care se ofereau să ne ducă în centrul Funchalului, la preţuri negociabile, măricele, dar am refuzat serviciile acestora.

De la Livramento până în centru se poate ajunge şi pe jos într-o plimbare plăcută de o jumătate de oră, conform Waze, drumul fiind în coborâre. Noi am preferat să aşteptăm vreme de două ţigări primul autobuz şi să ne folosim cardurile de o zi pentru transportul urban în Funchal achiziţionate la plecarea de la hotel, ulterior luând un alt autobuz până în zona Lido unde eram cazaţi.

În concluzie, am făcut-o şi pe asta şi nu regret deloc. Pentru noi a fost o experienţă interesantă, cam scumpă şi nu extraordinar de reuşită, dar ne-am distrat şi a fost ok. Dacă nu încercam, aş fi rămas cu regretul că am ratat o mare „chestie” , un must al oricărei vacanţe în Madeira, cum este prezentată această atracţie turistică.

Recomand coborârea cu săniuţele tradiţionale. Puţină adrenalină nu dăunează nimănui ????

---

VIZUALIZĂRI: 4629 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI