Prin Lovech şi împrejurimi (sau ce poţi face 2 zile la Lovech)

TIPĂREȘTE

Placandu-ne tare mult muntele, dar nefiind prea amatori de drumetii in sezonul de iarna, am tot amanat anul acesta prima iesire la plimbare “pe coclauri”.

Anuntandu-se un weekend tare calduros, pentru mijlocul lunii aprilie, am luat hotararea "in a deschide balul" si a da o raita peste Dunare pe la “fratii” bulgari.

Cand cautam a iesi doar pentru maxim 1 noapte de cazare, incercam a ne limita in a gasi o zona la maxim 250-280 km de Bucuresti, pentru a nu ne petrece weekend-ul doar in masina. :)

Asa ca orientandu-ne dupa acest criteriu, optiunile reducandu-se drastic pentru o iesire la noi in “tarisoara”, zonele de interes pentru noi fiind cam epuizate si neplacandu-ne in a merge pe “cai batatorite” prin locuri pe unde am mai fost, am ales si de asta data Bulgaria.

Am hotarat in a merge in zona Lovech, unde stiam ca sunt ceva cascade si pesteri de vizitat.

Cazare am ales prin intermediul booking.com, gasind o draguta pensiune in zona veche a orasului Lovech.

Ne facusem noi temele de acasa ca vom vizita cele cateva obiective turistice insirate intre Levski si Lovech si apoi seara si a doua zi vom explora obiectivele turistice din Lovech, si inapoi catre casa.

Asa ca ne-am pus in masina sambata dimineata si ne-am urnit din loc undeva in jurul orei 6,00.

Sosea libera pana la Giurgiu, am platit rapid taxa de pod, apoi ne-am asezat cuminti, la deja cunoscuta de cativa ani coada de trecere alternativa, pe un singur sens, a Podului Prieteniei, peste Dunare.

Podul asta parca este vesnic in reabilitare/reparatie.

Nu am asteptat mai mult de 10minute in a trece podul, avand doar vreo 4 camioane inaintea noastra.

La trecerea frontierei, doar o masina in fata noastra, formalitaitle de scanare a documentelor de identitate durand cateva minute.

Ajunsi in Ruse ne-am orientat in a gasi un bancomat de unde am scos ceva leva, cat si intrarea intr-o benzinarie de unde am achiztionat, platind cu cardul, vigneta necesara.

Surpriza este ca vigneta valabila o saptamana, pentru autoturisme, s-a scumpit cu 50%, fiind acum 15 leva.

Din Ruse am urmat drumul spre Byala, si apoi am virat dreapta spre Plevna si Sofia, pe drumul european E83.

Cam la vreo 110 km de la Ruse se paraseste drumul european E 83 si ne-am indreptat spre localitatea Levski, pe drumul secundar 301. Prima parte de drum, vreo 15 km, pana undeva in preajma localitatii Letnitsa este cam rupt, cu destule gauri, dar care se pot ocoli. Dincolo de Letnitsa, pana la Lovech, drumul este foarte bun.

Ajungand in Letnitsa devreme, fiind undeva pana in ora 10, am hotarat a vizita cascadele si pesterile din Krushuna, apoi sa ne indreptam si spre Pestera (Avenul) Garvanitsa, aflat la vreo 10-12 km departare de localitatea Krushuna, sa ne intoarcem, in Krushuna si apoi sa reluam drumul spre Lovech, oprindu-ne si la Pestera Devetashka.

Asa ca am parasit acest drum 301, in Letnitsa, virand stanga spre localitatea Krushuna., unde am ajuns dupa vreo 10 km. Am parcat masina in parcarea amenajata la intrarea in acest parc natural. Taxa de intrare este de 2 leva/persoana.

Aici sunt amenajate 2 trasee, unul spre dreapta, pe o poteca foarte lata, urcand usurel, se ajunge dupa vreo 750 m, la prima cascada numita sugestiv: “The Green Rock Waterfall”. Se poate cobori, pe o poteca amenajata pana la baza cascadei, pentru a o putea vedea in toata splendoarea ei.

Este o cascada foarte frumoasa, avand o cadere de apa de vreo 20 m, cred, cadere de apa, ce intalneste in drum si alte bucati de stanca si pietre ce o face sa se rasfire, dand o imagine tare faina.

Dupa ce ne-am hranit cu o… portie sanatoasa de poze facute cascadei, ne-am intors pe acelasi drum pe care venisem, nu inainte de a ne opri si la pestera de unde izvoraste paraul ce da nastere aceste frumoase cascade, loc aflat foarte aproape de cascada.

Aceasta pestera se numeste Urushka Maara. In pestera nu se poate intra, nefiind amenajata, dar si datorita suvoiului de apa ce izvoraste din pestera, practice fiind nevoit sa mergi direct prina apa pana la genunchi pentru a intra in pestera.

De la locul de unde noi parasisem aleea betonata, spre aceasta cascada, am mers de asta data inainte pe aceasta alee, cale de vreo 300 m, ajungand intr-un loc amenajat, cu vreo 2 terase unde deja gratarele sfaraiau. De aici se urmeaza o poteca de pamant, foarte lata, recent amenajata cu bancute din loc in loc, lampi de iluminat solare, si podetete si balustrade noi.

Se ajunge foarte repede, urmand cursul apei, in amonte, la o cascada foarte, foarte frumoasa, Cascada Krushuna.

Este superb a aceasta cascada. Se pare ca ar fi existat o continuare a traseului in stanga, urcand pe langa cascada, pana deasupra ei, dar acum acest traseu este inchis.

Asa ca ne-am intors, pe poteca inapoi, iar din acea poiana unde sunt amenajtate terasele, se mai face o potecuta ce urca un pic mai sustinut in stanga, pe versant, spre pestera de unde izvoraste aceasta cascada. Noi am urcat sip e acesta potecuta, vreo 10 minute, ajungand intr-un drum forestier, pe care l-am urmat in dreapta spre pestera, unde am ajuns in maxim 5-10 minute.

Si aici, chiar langa pestera de unde izvoraste cascada exista un mic parculet, mai mult un loc de odihna dotat cu banci si stalpi cu lampi deiluminat, doate cu mici panouri fotovoltaice.

Se ajunge imediat la locul de unde izvoraste si acest parau ce da nastere supebei cascade Krushuna, dar ca si in cealalta pestera, nu se poate intra datorita debitului foarte mare de apa ce izvoraste din pestera.

Mergand pe firul apei, spre cascada am dat si de celalalt capat al poteci ce urca initial pe langa cascada, dar care acum este inchis. Cred ca era tare fain sa urci sau sa cobori pe lanha aceasta cadere de apa.

Se mai poate cobori vreo 100 m, pana la o alta micuta cascada, de unde apoi te intorci pe acelasi drum pe care ai venit.

Noua ne-au placut aceste cascade, unde se poate ajunge foarte repede si usor pe jos, daca la prima cascada aflandu-se la 750 m distanta, cea de-a doua nu este la mai mult de 1 km de la intrare.

Se poate parcurge de oricine, chiar cu copilasi micuti, fiind mai mult ca o plimbare in parc, unde te poti opri sa bei un suc la, umbra pe o terasa, sau a te distra intr-un micut parculet de aventura amenajat tot acolo. Am observant ca era in lucru, o pensiune sau hotel, chiar la bifurcatie celor 2 trasee spre cascade, cat si o piscina in aer liber, vis-à-vis de aceasta constructie.

Noi de aici ne-am urcat im masina si am hotarat a vizita si Pestera Garvanitsa.

Pentru a ajunge aici, din centrul localitatii Krushuna, ne-am indreptat, spre stanga urmarind indicatorul spre Lovech si Garvanitsa Cave.

Imediat la iesirea din sat, am virat stanga pe un drum asfaltat, ce a inceput sa urce, sepuind larg si frumos, pe coasta dealului, ajungand in localitatea Karpachevo., pe care l-am strabatut, mergand spre localitatea Gorsko Slivovo.

Drumul este impecabil, cu un asfalt, chiar daca vechi, intr-o stare foarte buna.

Desi stiam ca aceasta pestera, situata in plin camp :)), este undeva intre Karpachevo si Gorsko Slivovo, pe partea dreapta a drumului, faptul ca nu am vazut niciun indicator, ne-a facut sa ajungem in localitatea Gorsko Slivovo. Bie nu sunt decat vreo 5 km intre localitati.

Am ajuns in centrul satului unde am vazut iarasi, bineinteles spre directia de unde venisem, :) un indicator mare pe fond maro cu aceasta pestera.

Asa ca ne-am intors, emrgand incet de asta data, cu gandul sa zarim pe und ear fi pestera.

Undeva la vreun kilometru juma’ este un mic si pricajit semn, dar doar dinspre aceasta directive, care ne indeamna sa parasim acest drum cu asfalt impecabil sis a ne indreptam, in stanga spre pestera Garvanitsa, pe un drum de pamant.

Am virat usurel, pe acest drum, in plin camp, intrebandu-ne daca vom merge mult pe acest drum, printr-un camp pustiu. Dupa vreo 300m, am ajuns la un loc parasit, cu cateva mici constructii in ruina, si o zona ingradita cu un gard din uluca de lemn.

Nicio informatie, nimic amenajat, totul pustiu si in ruina. Am recunoscut din pozele vizualizate pe internet ca acesta ar fi “faimoasa” pestera Garvanitsa.

Este o imensa gaura in pamant, avand un diametru de vreo cateva zeci de metri, si o adancime, de vreo 100 metri cred.

Faptul ca totul era parasit in jur, nici tipenie de om, nu-ti crea un sentmient tare placut de explorat pestera.

Ne-am incumetat, in a patrunde in interiorul zonei delimitate de gard, chair daca eram atentionati ca este interzis accesul, fiind pericol de cadere de pietre. Am zis ca vom inainta atata timp cat consideram ca suntem in siguranta.

Se coboara abrupt pe niste scari metalice, solid, bine fixate as zice.

Dupa 2 rampe de scara se coboara apoi pe o scara metalica lunga, strecurandu-te printr-o gaura stramta direct pe fundul acestei pesteri vertical in prima ei parte (un aven). Senzatia este destul de ciudata parcurcand in coborarare aceasta scara, montata la un ungi de vreo 45-50 grd, cu golul ce se zareste sub ea.

Se ajunge dup ace mai cobori o mica scara de lemn, de asta data, direct pe fundul pesterii.

Am evitat in a ma deplasa in milocul acestei gauri pentru a nu fi surprins de vreo piatra ce s-ar putea despinde din peretele vertical al pesterii si m-am deplasat cu atentie, pe marginea protejata orecum de eventuale caderi de pietre, de “cozorocul” unei surplombe. Am coborat inca vreo 4-5 metri pe o zona umeda, noroioasa si cu pietre, pana la locul de unde galeria pesterii se continua in plan oarecum orizontal, “disparand in intuneric.

Dupa cateva poze si admirat aceasta pestera de la nivelul inferior al ei, am “atacat” aceleasi trepte metalice iesind la suprafata.

Despre aceasta pestera, daca nu ar fi avut un aer un pic sinistru, din cauza ruinelor din jur, al cladirilor parasite din jur si a lipsei totale din acel moment al vreunui vizitator, as spune ca este destul de spectaculoasa, deosebita este oricum.

Nu inteleg de ce sunt indicatoare mari, relativ noi, bine vizibile, inca de la intrarea spre localitatea Krushuna, dar cand ajungi langa pestera nu mai este niciun indictor si mai mult zona este parasita.

De aici un pic dezamagiti, ne-am intors pe acelasi drum pe care venisem din Krushuna, iar de la intrarea in localitatea Krushuna, am virat stanga spre Lovech.

Dupa vreo 8 km am ajuns in localitatea Alexandrovo, re-intrand practic pe drumul secundar 301, pe care il parasisem cand ne-am indrptat spre Krushuna.

Drumul dupa cum spuneam este foarte bun, cu exceptia aceli bucati din zona localitatii Levski.

La un moment dat am vazut in stanga un indicator, spre stanga cale de 1,2km, ce ne indruma spre o pestera. Faptul ca era un drum asfaltat, ingust cei drept, cu cateva gropi doar in el, am crezut ca este drumul spre Pestera Devetashka, pe care doream sa o vizitam. Nu am citit cu atentie nici pe indicatorul din soseaua principala, in bulgareste =)).

Asa ca mergand pe acest drum, pustiu, am ajuns la intrarea intr-o pestera. Dar nu pestera pe care o cautam noi ci o alta pestera: Pestera Chardatsi. Aici niciun panou informativ, nicio informatie, habar nu aveam ce pestera este. :(

Nu am zarit decat o cladire parasite langa, in ruina, iar la intrarea pesterii, in care am facut doar cativa pasi, o intrare mare, larga, dar care in mod ciudat avea tot feul de ziduri din caramida si beton la intrare.

Nu stiu care a fost rolul lor, in trecut, si daca mai erau astfel de ziduri si in profunzimea ei, noi facand cale intoarsa de aici si parasind aceasta zona nu prea placuta ochiului.

Am iesit in soseaua principala, pe unde venisem, am citit acum cu atentie indicatorul si ne-am lamurit ce pestera vazusem. =))

Am continuat drumul spre Lovech, de asta data cu ochii cat “cepele” sa nu mai bramburim traseele. =))

In scurt timp am identificat si indicatorul ce ne “zicea” sa viram stanga spre Pestera Devetashka.

Sunt cam 5km de la iesirea din satul Alexandrovo si pana la indicatorul spre pestera.

Parasind drumul principal se merge doar vreo 500 de metri pe un drum bunicel, ajungandu-se intr-o mica parcare amenajata chiar in apropierea intrarii in pestera.

Pentru a ajunge in pestera se traverseaza pe jos intai raul Osam, pe un pod larg din beton, relativ nou, se pare construit acum cativa ani cu ocazia turnarii nu stiu carui film, cu nu stiu ce vedeta, =)), aici in aceasta pestera.

Cum am parcat noi masina, langa alte vreo 10-15 masini au aparut si 2 autocare pline ochi cu turisti romani.

“Am dat bice”, in a intra in pestera inaintea hoardei de turisti.

Oricum in pestera care este vizitabila doar o portiune scurta de la intrare, erau deja cateva zeci de turisti. Dar faptul ca este o pestera foarte larga, inalta, spatioasa, nu se intampina probleme de spatiu.

Este o pestera deosebita, datorita gaurilor largi din plafonul pesterii, ce creaza o imegina spectaculoasa dar si permite luminii naturale sa patrunda in interior.

Se observa in cele 2 camere principale ale pesterii, niste fundatii imense, circulare din beton.

Se pare ca in timpul celui de-al doilea razboi mondial, aici au fost adapostite rezervoare mari de combustibil.

Taxa de intrare este de 3 leva, dupa cum zice un panou informative de langa bariera ce interzice accesul auto pe pod, dar cam la toti turistii, tipul de la intrare, le ia doar 2 leva/persoana si nu le da bilet de intrare.

Asta imi aminteste de “spiritul intreprinzator” si al multor romanasi.

Acum ca de fapt intrarea ar putea fi libera, iar panoul de la intrare ar fi cam fals, si profita unii “smecherasi”, nu as sti sa zic, dar am vazut atat la intrarea noastra cum s-a procedat cu noi si cu alti cativa turisti din fata noastra, cat si la iesire cand am trecut pe langa 2 turisti bulgari carora le ceruse tot cate 2 leva/persoana si le tot spunea si facea semn sa intre.

Dupa vizitarea si a acestei pesteri ne-am indreptat spre Lovech, fiind deja ora 14,00 cauntand a ajunge la pensiunea unde aveam rezervata cazarea.

De la Pestera Devetashka si pana la Lovech sunt cam 20km.

Ajunsi in Lovech, am gasit repede pensiunea unde aveam rezervare, in partea veche a orasului.

Despre conditiile de cazare, despre gazda noastra, despre amplasarea acestei frumoase pensiuni, sper sa va povestesc intr-un articol separat.

Cert este ca am foast foarte bine primiti de gazda noastra, am primit informatii detaliate despre posibilile obiective turistice ale orasului, sau din imprejurimi si dupa un dus rapid, reconfortant, profitand ca afara este o vreme atat de frumoasa am iesit la plimbare pe stradutele intortocheate si inguste, cu case vechi, unele restaurate altele nu, pentru a descoperi acest vechi oras.

Practic, Lovech se află intr-o zona pitoreasca, inconjurat de dealuri pline de tufe de liliac, care in aceasta perioada era inflorit, iar seara, cand s-a mai racorit, ii simteai parfumul suav. Orasul este amplasat pe ambele maluri ale râului Osam.

Orasul este strajuit de Cetatea Hisarya, martor al trecutului sau istoric indepartat. A fost ridicata, se pare, pe locul unei mai vechi cetati tracice.

A avut un important rol militar, aparand drumul spre Veliko Tarnovo. Aici s-a semnat tratatul de pace, in 1187, cu Imperiul Bizantin, astfel luand nastere al doilea stat bulgar.

In sec. XIII-XIV, Lovech a devenit un prosper oras, ulterior cunoscand o dezvoltare puternica a comertului si meseriilor.

Aceasta parte veche a orasului, de la baza dealului Hisarya, ce formeaza cartierul Varosha, cu frumoasele case, construite in jurul anului 1850, cu stradutele pietruite, in panta, foarte inguste, pe care abia se poate strecura o masina, constituie zona turistica a orasului.

Obiectivele turistice sunt foarte apropiate unul de altul, noi practic din fata pensiunii, am urcat pe o straduta, cum altfel decat pietruita, ajungand dupa ce am urcat si o serie de trepte, langa statuia lui Vasil Levski, ce parca vegheaza asupra orasului, fiind amplasata chiar langa intrarea in cetate.

De aici se deschide o frumoasa panorama a orasului Loveci, observandu-se foarte bine diferentele dintre partea veche si noua a orasului, separate de raul Osam.

Vizitarea cetatii costa 4leva/persoana, iar vizita noastra nu a durat mai mult de o jumatate de ora, fiind grabiti si de caldura de afara, cred ca erau vreo 30grd la umbra.

A fost restaurata o portiune din cetate ce cuprinde si poarta de acces si o portiune dintr-un turn, loc unde se tin si diferite activitati, judecand dupa scena amenajata langa zidul cetatii si bancutele de lemn ordonat asezate in fata scenei.

Vizitarea ruinelor cetatii se merita mai ales, pentru privelistea ce se deschide de acolo, de sus.

Am continuat, plimbarea noastra, coborand incetisor panta dealului, oprindu-ne la Muzeul Etnografic,

Aici platind 3 leva/persoana se pot vizita doua case muzeu: Casa revolutionarului Ivan Drasov, o casa cu arhitectura specifica zonei, construita in prima jumatate a sec. al XIX-lea, este o casa specifica unei familii bogate din acea perioada.

Cealalta casa muzeu este o casa ridicata in 1835, si a apartinut muzicianului Nencho Rashev. Mobilierul acesteia este specific anilor 1930-1940.

Dupa vizitarea acestui muzeu am continuat plimbarea noastra, prin zona veche, uitandu-ne su dupa ceva terase, restaurant, unde sa ne refacem puterile dupa plimbarea noastra.

Am zarit cateva asemenea mehana, cum sunt numite in bulgara tavernele traditionale.

Ne-am oprit apoi pe malul raului, in fata emblemei orasului, as zice: Podul Acoperit, pietonal, ce leaga partea veche a orasului de cea noua.

La vremea sa, fiind construit in anul 1876, era singurul pod acoperit din Peninsula Balcanica, care adapostea 64 de magazine initial. Se pare ca este singurul pod acoperit din Bulgaria.

A fost distrus de doua ori, pe rand, de cele 2 puteri ale naturii: apa si focul.

Si actualul pod adaposteste o galerie comerciala de unde poti cumpara diverse suveniruri, iar seara este foarte frumos iluminat pe exterior.

Ultimul obiectiv vizitat de noi aici a fost vechea Baie turceasca “Deli Hammam”. din sec. al XVII-lea, unde am platit pentru vizitare 4leva/persoana.

Cladirea este restaurata la interior si exterior, gasesti si informatie suficienta pe monitoarele amplasate in fiecare camera.

Prin pardoseala de sticla, din unele camera se observa sistemul de incalzire de sub pardoseala, sistem vechi roman, denumit hypocaust, ce se baza pe incalzirea aerului ce circula pe sub pardoseala suprainaltata pe niste stalpisori din zidarie de caramida.

Ce se mai poate vizita in Lovech:

- Muzeul Vasil Levski

- Gradina zoo

- Biserica veche de vreo 120 ani

Chiar vis-à-vis de Muzeul Etnografic, am gasit si o carciumioara, o mehana, amenajata intr-o casa veche, restaurata, pe numele ei Varosha Mehana. Cat am stat acolo s-au perindat in permanenta clienti, semn bun, era cautata. :)).

Am comandat o kavarma de pui si porc (adica acea tocana de legume cu carne, gatita in acele vase de lut). A durat ceva timp pana am fost serviti, dar am pe seama timpului necesar pregatirii acestui fel de mancare. Se observa ca manacarea a fost pregatita direct in aceste ulcele de lut, la cuptor, sau pe plita, si nu pregatite in alt vas mare si apoi umplute acele vase, inainte de a fi servite.

Nu mi-a placut ca nu au avut bere la halba. :(ci doar la sticla.

Cu burtile pline, si un pic obositi de atata plimbare, de atata caldura, ne-am deplasat “rapid”, cu viteza melcului, pe ulitele stramte, cautand umbra, spre pensiune.

Seara, dupa ce ne-am odihnit oleaca, am iesit sa ne mai plimbam un pic, pe racoare, prin centrul vechi.

Cetatea Hisarya, sus pe deal, luminata cu o lumina galbena, calda, se profila tare frumos pe fundalul cerului, iar Podul Acoperit, luminat, cu niste spoturi difuze, colorate, se oglindea tare fain in apele Osamului. Am incheiat seara la o mica terasa/bistro cu mese si banci de lemn, amplasata chiar langa “urechea” Podului Acoperit, “descantand” o bere rece la halba, fiind fascinati de copilasii ce alergau, se jucau, chiuiau prin aceasta mica piateta de langa pod. Se pare ca erau veniti cu parintii la un eveniment, o nunta la un restaurant destul de elegant, de langa pod.

Rezumand tot ce am povestit pana acum, recomand o iesire pentru 2 zile in aceasta zona, pentru mai mult de 2 zile nu prea mai ai ce vizita prin zona.

Ar fi ce-i drept Troyan si Apriltsi, undeva mai departe spre munte, spre Stara Planina, dar sunt cam vreo 35 km si respective 60km pana acolo. De acolo se pot realiza si drumetii montane.

A doua zi, la plecarea catre casa, ne-am hotarat, pe moment, in a ne intoarce pe varianta Veliko Tarnovo, chiar daca este mai lung cu vreo 45 km, fiind vreo 275 km pana la Bucuresti, fata de varianta prin Levski care are doar vreo 230 km. Dar cei 90 km pana in Veliko Tarnovo sunt intr-o stare excelenta, ce-ti permite in ai face in 45-60 minute. In Veliko Tarnovo, am intrat sa vizitam Muzeul figurilor de ceara, un fel de diorame, unde manechinele si tablourile de fundal creau o scena ce parea atat de vie.

Eu zic ca a meritat aceasta vizita chiar daca pretul este destul de piperat, 10 leva/persoana + 5 leva/taxa foto.

Apoi o pauza de masa, la terasa hotelului Izvora din Arbanasi, unde am beneficiat de un bonus nesperat, un spectacol de dansuri si muzica traditionala bulgareasca, organizat pentru 2 grupuri mari de turisti americani ce venisera pentru masa de pranz aici.

Tare fain!

De aici am plecat spre Ruse, dar nu inainte de a ne abate si spre localitatea Dve Mogili, pentru a vizita Pestera Orlova Chuka, din apropiere, pester ace era inchisa, toamna trecuta cand am dorit sa o vizitam.

Am reusit sa intram cu ultima grupa de turisti, intrarea facandu-se din ora in ora, programul fiind pana la ora 17, iar vizitarea Durand cam 45 min, insotiti de ghid.

Un ghid tare simpatic, vorbitor de lb. franceza, dar care se descurca si un minim de cuvinte in lb. engleza dar si cateva cuvinte in lb.romana

Orlova Chuka este o pestera tare frunoasa, deosebita fara acele dantelarii rezultate din infiltrarea apei, totul avand forme rotunjite, si relativ netede.

Intrarea in pestera este 2 leva/persoana, iar taxa foto 5 leva.

De aici am ales in a ne intoarce spre Ruse pe drumul secundar, ce trece prin Ivanovo si Basarbovo, iesind direct la podul de la intrarea in Ruse, pentru a evita o posibila aglomeratie pe sosea.

Formalitatile la trecerea frontierei si asteptarea la pod a fost ca si la dus rezonabila, nu mai mult de 15-20 minute in total.

Cam atat! Sper sa va fie de folos informatiile.

Vacante cat mai reusite!

---

VIZUALIZĂRI: 20122 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI