Când nu mai știți încotro, Lovech poate fi soluția pentru escapade scurte

TIPĂREȘTE

A fost să fie Lovech într-un week-end în care am fugit de ploaia de la București și dacă tot era frumos în regiunea lui, am pus la pachet și Cascadele de la Krushuna și Peștera Devetashka, despre care am zis. Și așa am mai adăugat în tolbă una dintre cele mai plăcute amintiri. Fiind relativ aproape de București toate trei pot fi o destinație ideală de week-end, mai mult sau mai puțin prelungit.

Au fost 230 de km din poarta noastră până la Family Hotel Varosha 2003, hotelul la care am fost cazați (vezi impresii), drum lejer, cu foarte puțini turiști, într-un week-end în care abia se ridicaseră parte din restricțiile la care am fost supuși în această pandemie. Despre drum am zis câteva cuvinte și în articolul de cazare.

Vremea a fost bunuță spre recișoară, mai ales seara și dimineața, dar numai bună de plimbare. Am avut și cerul acoperit de nori, fără să ne plouă însă pe timpul zilei, într-un week-end în care la București a plouat cu găleata non-stop.

Schimbul valutar a fost cam același ca la ultimele drumuri. La Ruse, imediat după vamă, 1 EUR = 1,92 leva, iar la Lovech, la singura casă de schimb valutar de pe bulevardul pietonal, în zona Catedralei Sf Chiril, 1 EUR era 1,94 leva, iar 1 leva 0,39 lei.

Și în Lovech, ca peste tot prin Bulgaria am întâlnit destui români.

Față de hotelul nostru cam toate obiectivele din Lovech au fost la distante scurte de mers. Acuma, că mergi de la unul la altul, te mai depărtezi, schimbi sensurile, unele sunt și ele mai întinse, s-au adunat cam 12 km pe zi, dar e bine de știut că să ajungi la un obiectiv sau altul este foarte la îndemână. Doar Zoo este puțin mai departe, dar nici pentru ea nu e musai să te sui în mașină ca să ajungi.

Lovech este unul dintre cele mai vechi orașe ale Bulgariei, care a cunoscut perioade foarte prospere și care a decăzut, ca și altele, în timpul ocupației otomane. A fost capitala revoluțiuonară a țării, revoluționarul lor Vassil Levski și-a stabilit cartierul general chiar în centrul orașului, iar astăzi casa este un obiectiv turistic renumit. Cetatea Hissarya, care domină orașul, de pe dealul cu același nume, stă mărturie că Lovech a avut un rol important în istorie.

Cam aveam idee despre ce avem de făcut în Lovech pentru că s-a scris destul pe saitul nostru, dar, primul drum după ce ne-am cazat am vrut să fie la Centrul Infoturistic, ca să ne facem o idee și mai bună și în cazul în care nu aveam cum să ne umplem timpul să vedem ce mai putem face prin împrejurimi. Centrul infoturistic se află în incinta Podului Acoperit, peste râul Osam și este singurul din Lovech.

Alături de Cetatea Hissarya, Podul Acoperit este una dintre principalele atracții din Lovech. El se află chiar in centrul orasului și leagă partea modernă de partea veche a orașului, Varosha. Pe frontispiciu are trecut anul nașterii, 1874 și am aflat că fost construit de trei ori. O dată din lemn, dar a fost luat de ape, o dată a ars, iar acum, construit a treia oară, pare că este foarte solid. El adăpostește magazine de suveniruri și de artă tradițională bulgărească, cafenele și punctul info, cum spuneam.

Domnul de la punctul info cred că nu mai văzuse de mult turiști prin Lovech pentru că a stat destul de mult cu noi la povești. Pentru Lovech ne-a recomandat locurile pe care le cam aveam și noi pe listă, ne-a recomandat unde să mâncăm și ne-a făcut câteva recomandări pentru împrejurimi, dar nu s-a mai concretizat nimic în sensul ăsta. Am dedicat tot timpul Lovech-ului pentru că am avut cu ce să-l umplem. În orice caz, bun punct de plecare în explorarea Lovech-ului, acest punct info, altfel destul de sărăcuț în materiale, dar prețios pentru omul de acolo.

Timpul ne-a permis să vedem cam tot ce se poate în Lovech, cu mici excepții, dar nu de timp, ci pentru că la Muzeul Levski și Galeria de Artă nu am vrut să intrăm, iar băile publice turcești erau închise luni și marți, zilele când am fost noi acolo. La sfârșitul articolului sper să considerați că poți alege Lovech pentru 2, chiar și 3 zile, pentru un ritm mai relaxat.

Varosha, micuțul centru istoric este un cartier aflat pe malul drept al râului Osam. Este străbătut de o străduță scurtă, pietruită, în pantă, unde se află Complexul Etnografic și Muzeul Vasile Levski, multe case tradiționale din timpul Renașterii bulgare, dar și cele mai recomandate mehane tradiționale bulgărești, Achevata și Varosha. La capătul străzii este Biserica Adormirea Maicii Domnului și din dreptul ei încep scările care duc sus, la Fortăreața Hissarya.

Am mers la fortăreață chiar în după-amiaza în care am ajuns pentru că era cel mai important obiectiv de pe listă, aveam nevoie de vreme frumoasă și nu era ea chiar frumoasă pentru că se tot plimbau nori pe cer, dar nu aveam nici o garanție că zilele următoare va fi mai bine.

Fortăreața Hissarya este reabilitată cu fonduri europene și arată extraordinar. Accesul a fost pe niște scări, din dreptul Bisericii Adormirea Maicii Domnului, pe care le-am tot urcat, undeva spre 10 minute. Nu este un urcuș greu și pe măsură ce urci ești răsplătit cu priveliști din ce în ce mai frumoase spre oraș.

În capătul scărilor este un imens monument al lui Levski, revoluționarul renumit, monument care se vede de oriunde din oraș. L-am întâlnit pe Levski și în alte drumuri ale noastre prin Bulgaria, de aceea nu am mai vrut să vizităm muzeul dedicat în Lovech. Dar am reținut citatul drăguț de pe placa monumentului de la cetate “dacă câștig, câștigă și poporul bulgar, dacă pierd, mă pierd doar pe mine” .

Intrarea la cetate a fost 4 leva de persoană, pensionarii 1,50 și e bine de reținut că era deschisă până la ora 20.

A fost o plăcere să ne plimbăm prin cetate și să o descoperim. Peste tot sunt indicatoare și panouri clarificatoare, în bulgară și engleză, în legătură cu tot ce vedeam. Seara este luminată și se vede extraordinar de frumos de oriunde din oraș. Nu-mi rămâne decât să vă recomand o vizită la această cetate, este impresionantă.

La baza scărilor care duc la Fortăreața Hissarya spuneam că este o biserică foarte veche, Biserica Adormirea Maicii Domnului care este deschisă permanent și are intrare liberă. A fost incendiată de mai multe ori de turci și chiar dacă a fost restaurată se văd urmele focului peste tot. Sunt multe icoane și piese de valoare și ceea ce predomină este aspectul de vechi.

În singura zi plină a sejurului nostru ne-am propus să luăm orașul la pas și nu ne-au stat piciorușele până seara. Am mers pe principalul bulevard pietonal, Targovska, am schimbat bani la singura casă de schimb valutar (din zona hotelului Fancy), am admirat Primăria, clădirea Poștei, am mai intrat în magazine, ne-am oprit la o fântână simpatică și la Catedrală.

Catedrala Sfinții Chiril și Metodie se află cam pe la jumătatea bulevardului pietonal, într-o piață și este foarte, foarte frumoasă la interior.

La capătul bulevardului pietonal ne-am întors puțin până la primul pod peste râul Osam, l-am traversat și am mai mers în față (poate 1 km, sau ușor peste) până la baza dealului de unde voiam să pornim spre Grădina Zoo.

La Zoo ajungi mult mai simplu și ușor pe șosea, cu piciorul sau cu mașina și drumul este mult mai scurt. Este un indicator chiar în centrul orașului, la giratoriu și până la Zoo nu este așa mult dar este un pic de pantă până acolo.

Noi am vrut să traversăm de la stânga la dreapta tot dealul pe care se află Zoo, pentru că dealul este un parc și de jos vedeam o mulțime de monumente pe lângă care am fi vrut să trecem. Nu musai pentru ele, dar voiam să ne plimbăm în natură și să nu ne ducem și să ne întoarcem pe același drum.

Aleea pe care am intrat este cam sinistră pentru că duce la cimitir și știți cum e la ei cu pozele înșirate peste tot. Toți pomii de pe o parte și alta erau plini de fotografii cu morții lor. Noroc că vorbim doar de 2-300 de m până când trecem de cimitir și apoi mergem doar prin parc. Mai întâi începe un urcuș prin Parcul Stratesh, trecând pe lângă monumente comuniste impozante (Memorialul Rusesc sau Monumentul Alb), care se văd și de jos din oraș. Nimic spectaculos, monumente comuniste, cum spuneam, dar plimbarea prin parc a fost lungă și foarte plăcută. Și trebuie să vă mai spun că domnul de la centrul info ne-a recomandat să nu ne apuce seara prin Parcul Stratesh. N-a dezvoltat, doar ne-a atenționat, dar oricum nu prea ai ce să cauți seara prin parcul acela pentru că este departe de oraș, de partea cealaltă a râului.

Auzisem că Grădina Zoologică din Lovech ar fi al doilea zoo ca mărime din Bulgaria. O fi, dar eu nu vă recomand, sub nici o formă, să mergeți acolo. Așa animale chinuite n-am văzut în viața mea la o zoo și am văzut destule, mergând cu copiii. 3 leva a fost intrarea, cu reducere la jumătate, sau ușor peste, cam ca la toate obiectivele de prin Bulgaria și am văzut cea mai neîngrijită zoo. Ea este destul de întinsă, dar animalele mari stau în niște cuști mici, numai printre betoane, noroi mult în rest, se vede că nu s-a investit nimic de pe vremea comunismului. Nu recomand această zoo, sub nici o formă. Poate doar pentru plimbarea prin parcul unde se află.

Complexul Etnografic din centrul vechi înseamnă 2 case din regiuni diferite, ai căror proprietari au fost de condiție medie. Este vorba de fosta casă a unui negustor înstărit, Drasov, unde ne-am familiarizat cu viața unei familii bogate și casa unui muzician, Rashov, unde am văzut stilul de viață al intelectualilor din anii 30-40. Complexul are program de vară și de iarnă mai scurt cu o oră și pauză de masă în jurul prânzului. Se vizitează cele două case, doar parterul, unde sunt câteva camere, care păstrează mobilierul și aranjamentele, cerdacul, beciul, iar în curte fântâna.

Intrarea a fost tot 3 leva, tot 2 leva cele reduse și am avut ca ghid o fată foarte amabilă, cu care ne-am înțeles prin google translate. Ne-am amuzat tare, a fost simpatică, iar la finalul vizitei ne-a rupt câte o floare din grădina complexului și ne-a dăruit-o.

Dacă iubești natura o plimbare pe malul stâng al râului Osam, pe promenada Bash Bunar îți desăvârșește vizita la Lovech. De promenade asta nu am știut nici din documentarea mea, superficială ce-i drept, nici de la punctul info sau hotel. Pur și simplu am dat în ea în plimbarea noastră haotică și am mers până la capătul ei, aprox 2 km, unde este o hidrocentrală și o cascadă.

Promenada inițială cred că a fost chiar pe lângă râu pentru că se văd poteci înguste cu bănci din loc în loc, dar această alee este largă, asfaltată, cu statui, fântâni (cea mai renumită Byala Anasta, monumente și o pădure deasă și umbroasă. La un moment dat am dat și de informații despre creatorul acestei alei, un pădurar pe nume Nikola Vedenkov (Vasilev). La începutul anilor 1900 el a pavat cu piatră aleea și a format cele două fântâni, The Lake și The Bash Bunar de la surse naturale.

La 20 de ani distanță în capătul aleii s-a construit o hidrocentrală numită Yuzinata de către loveceni, iar acum frumoasa promenadă unește Varosha, centrul vechi al orașului, cu cascada de la hidrocentrală. Promenada este doar pietonală și pe ea am văzut mulți oameni făcând sport, cu biciclete sau trotinete. La hidrocentrală este un frumos parc pentru copii făcut cu fonduri europene și de acolo este un indicator spre ceva dar nu am înțeles ce o fi, “табашка” scria, nu ne-am prins. Am intrat puțin în pădure în direcția aceea dar fără nici o altă informație nu ne-am încumetat să avansăm.

Am zis că nu mă mai întorc în Lovech, dar cine știe. Se spune că cine bea apă din fântâna Bash Bunar rămâne pentru totdeauna în Lovech.

La întoarcerea spre oraș, am traversat pe singurul pod de pe această promenadă ca să mergem la o mănăstire foarte veche, dar am văzut-o doar pe afară pentru că era prea târziu și era închisă.

De Băile Publice Vechi Turcești, Deli Hamam, cel mai apropiat obiectiv de hotelul nostru n-am avut parte. Noi am stat în Lovech duminică, luni și marți. Chiar în prima zi am avut treabă cu cetatea pentru că a fost vremea potrivită, iar luni și marți băile sunt închise. Băile sunt din secolul 16 și reprezintă un monument architectural de importanță națională. Sunt foarte aspectuoase la exterior, au fost restaurate cu fonduri europene și ne-a părut rău că n-am văzut și interiorul.

Unde am mâncat în Lovech

În afară de micul dejun pe care l-am avut inclus, aveam de acoperit în Lovech două cine și un prânz. La fix, pentru că aveam 3 recomandări, pentru 3 mehane. Varosha și Achevata Mehana, ambele din centrul istoric, de lângă Complexul Etnografic și la hotelul nostru, Varosha 2003, reniumit și el pentru mâncare bună în Lovech.

În piața foarte frumoasă, Todor Kirkov, de unde se intră pe Podul Acoperit este și renumitul restaurant Drakata, foarte recomandat, dar prea modern pentru ce căutam noi la Lovech. Poate l-am fi călcat dacă stăteam mai mult, dar n-a fost să fie.

Până la urmă am mâncat de două ori la Achevata Mehana, o cină și un prânz și odată la hotelul nostru, Varosha 2003, pentru că Varosha Mehana avea porțile ferecate când ne-am dus să mâncăm de prânz, cu toate că era program afișat 11-23 și era ora 14.

Prima seară la Achevata am început prost, dar am terminat bine. Ospătărița care a venit să ne ia comanda nu știa engleză și nu ne putea lămuri cu felurile tradiționale, plus că nu ne înțelegea absolut deloc. Ea aștepta să punem degetul pe un fel de mâncare, dar noi nu alegem așa, vorbim mult meniul dintr-un loc. I-am cerut să cheme pe cineva care știe engleză, a trântit și-a bufnit, s-a enervat, ne-am enervat și noi și am vrut să plecăm, dar când ne pregăteam să ne ridicăm ne-a luat în primire un tinerel vorbăreț și zâmbăreț, care știa și câteva cuvinte românești, care ne-a împăcat și ne-a cucerit și am rămas.

Am mâncat cap de miel la recomandarea lui, păstrăv la grătar, o salată mare, coaste de porc, caisia, beri și ne-a costat 64 de leva pe toți 4. Terasa era plină, mesele sunt prin curtea în pantă pe două, chiar 3 nivele. Ziua următoare am mâncat/băut de prânz o grămadă de țuici, veșnicul cârnat traditional al soțului, o sach (mâncarea tradițională bulgărească în vase de lut, care înseamnă carne cu legume multe), imensă, pe care n-am putut s-o dovedim, focaccia cu usturoi, o salată Shopska, beri și totul a făcut 59 de leva.

Seara am mâncat la terasa hotelului nostru și el foarte recomandat pentru mâncare bună în Lovech, despre care am detaliat în articolul de cazare. Iar ziua următoare am mâncat la Veliko, în drumul spre casă.

O pauză între obiective a fost la o cafenea din Piața Todor Kirkov (pe stânga, chiar înainte de intrarea pe Podul Acoperit) și am mâncat o înghețată cu fructe, imensă și am băut frappe superalcoolizate. Serviciu foarte, foarte bun la cafeneaua asta și produse prezentate excelent.

Spre casă ne-am oprit la Veliko pentru o plimbare scurtă și masa de prânz și apoi la Mănăstirea Preobrajenski (Schimbarea la față) ca să ne luăm de-o grijă. Am făcut multe drumuri la Veliko și la fiecare drum ziceam că ne abatem cei 2 km spre mănăstire, așa cum arată indicatorul din șosea, dar mereu am amânat. Iată că i-a venit rândul și ei, ne-am așteptat la mai mult decât am văzut, dar la vreun drum merită să vă abateți și spre ea.

Cum spuneam și la început, Lovech poate fi o destinație de week-end relaxant și vă recomand din toată inima să-l alegeți.

Orașul Podului Acoperit și al Cetății Hissarya, cea aspectuoasă. La pachet cu Cascadele de la Krushuna și Peștera Devetashka, ambele din împrejurimi.

Absolut de voie printr-un orășel fermecător.

---

VIZUALIZĂRI: 3185 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI