O seara si o zi incredibil de pline

TIPĂREȘTE

Ca de fiecare data cand plec pe undeva incerc sa ma informez pentru a acoperi cat mai multe obiective. Apoi incerc sa imi fac niste calcule. Din pacate aveam la dispozitie doar doua zile intregi si o seara. Era varianta de a vizita obiectivele gratuite, dar ma atrageau mai mult cele pentru care trebuia platita intrarea. Asa ca am ales London Pass. (poate imi voi face timp si voi incerca sa demonstrez utilitatea cardului).

In prima seara am ajuns la hotel undeva in jur de 19:30. Eram deja fermecat de Londra, este cu totul si cu totul altfel decat orasele din Europa. In plus urma sa plec deja la plimbare pe strazi pe care le stiam de mic de la Monopoly.

Nu am ramas mult in camera, am luat metroul spre Leicester Square. Seara ne-am petrecut-o in acea zona si spre Trafalgare Square. Plimbarea a fost extrem de placuta si erau multe magazine deschise pana tarziu. Aici am luat si prima plasa – am luat ceva de mancat si ne-am gandit sa ne asezam la masa, sa nu umblam cu mancarea in mana. Pentru asta am platit in plus cate 2 lire de persoana, taxa de stat la masa. Nu am stiut dinainte, am aflat de-abia cand am platit.

Ceea ce m-a frapat cel mai tare a fost ca erau un fel de sarete trase de catre biciclisti. Este incredibil ca intr-unul din cele mai civilizate orase sa vezi asa ceva ce tine de sclavagism, sau macar de evul mediu. Mai ramanea sa doteze pe turistii care apelau la un astfel de mod de a se plimba si cu un bici. Groaznic!!!

Acesta este singurul lucru care mi-a displacut. Restul a fost minunat, ne-a placut atat de mult ca ne-am reintors si in alta seara.

Prima zi (sau a doua de fapt) a fost de-a dreptul nebuneasca. Pot sa spun ca am fost pur si simplu cuprins de lacomie, am vrut sa cuceresc toata Londra intr-o singura zi. Datorita London Pass, am avut si putinta financiara de a acoperi atat de multe obiective. Am crezut ca la asemenea amalgam de obiective nu voi ramane cu nimic. Surprinzator, am totul in minte extrem de limpede, ceea ce nu face decat sa ma bucure. Am speculat inclusiv orele de deschidere si de inchidere a obiectivelor, astfel incat sa cuprindem o arie cat mai larga.

Ne-am sculat de dimineata. Am luat micul dejun excelent si am pornit la drum. Am luat autobuzul de langa hotel si ne-am indreptat spre Saint Paul’s Cathedral. (Ne-am asezat in statie si ne-am trezit cu autobuzul care mergea in sens opus. Atunci am inteles ca trebuie sa asteptam autobuzul pe partea opusa.) Cel putin traseul din prima zi il recomand, este usor si, incepand cu St. Paul’s Cathedral l-am parcurs exclusiv per pedes. Nu imi propun sa prezint istoricul fiecarei locatii in parte si nici sa fac o prezentare exhaustiva. Dimpotriva, ma voi rezuma la ceea ce am simtit sau am pastrat in amintire. La fiecare locatie am pus insa site-ul oficial de unde puteati extrage mai multe informatii.

La ora 8:35 eram la St. Paul’s Cathedral. Catedrala este impresionanta si cu siguranta nu trebuie sa lipseasca din obiectivele vizitate la Londra. Ulterior, cand am vizitat Sevilla, am aflat ca St. Paul este a doua catedrala din Europa ca marime (cea din Sevilla fiind a treia, iar basilica Sf. Petre din Roma prima). Pe de alta parte St. Paul mi s-a parut mai austere decat surorile lor de pe podium. Oricum acesta nu e un criteriu pentru mine (desi as putea fi acuzat de ipocrizie, dat fiind ca le-am “marcat” pe toate trei). Totusi va rog sa ma credeti ca a fost absolut intamplator.

Interiorul este cu adevarat uimitor, iar sfatul meu este sa o includeti in parcursul dvs –merita.

Nu am urcat in dom din cel putin 2 motive, se deschidea la ora 9:30 si apoi aveam de urcat in jur de 300 de trepte. Am ales sa vizitam celelalte obiective, daca urcam in dom am fi obosit prematur. Site-ul official este: stpauls.co.uk

Asa ca, ne-am indreptat spre Millenium Bridge. In fata se vede Tate Modern, insa l-am lasat pe altadata, acum aveam de “consumat” London Pass. Asa ca, dupa am admirat designul futurist al Milenium Bridge ne-am “trezit” fata in fata cu Shakespeare's Globe Theatre. Intre primele doua obiective am facut in jur de 10 minute. De altfel intre obiective nu am facut mai mult de 15 minute din cate imi amintesc.

Se strangeau grupe care apoi erau preluate de catre un ghid si se facea un tur al teatrului dupa care eram invitati in amfiteatru (parca din 30 in 30 de min se succedau grupele). Am avut noroc, urmatoarea serie incepea in 7 minute. Marturisesc ca nu am inteles nici jumatate din povestea ghidului. Avea genul acela de accent englezesc la care ma pierd pe drum. Nu este prima data cand mi s-a intamplat cu englezii (poate si datorita faptului ca ei vorbesc cu adevarat engleza). Ciudat este ca nu patesc asta cu toti, banuiesc ca este totusi vorba de accent. Teatrul nu este cel original, este reconstruit, dar evoca perfect atmosfera vremurilor demult apuse. Dupa prezentare puteai sa vizitezi o mica expozitie cu costume de teatru, diaporame, etc. Si bineinteles magazinul. Nu am sa scriu la fiecare atractie in parte, dar trebuie sa asociati fiecare atractie cu cel putin un magazin. Altfel nu se poate! Ar trebui sa invete si autoritatile romanesti sa ataseze la fiecare atractie un magazine si acolo unde se poate un bufet. Mai multe detalii gasiti aici: shakespearesglobe.com.

Am pornit mai departe si, aproape fara sa vrem am ajuns la Borough Market. Este o piata in care se pot gasi fructe proaspete, carne, peste, branza, produse traditionale, etc. Este considerate una din marile atractii ale Londrei, eu o consider insa o exagerare. Nu se compara de exemplu cu La Boqueria din Barcelona si nici macar cu vreo piata din Bucuresti (va rog nu aruncati cu nimic in mine –aceasta este parerea mea). Poate pentru ca la ei nu prea mai exista piete traditionale si de aceea este atat de celebra. Ce nu au insa pietele noastre este un site boroughmarket.org.uk.

In imediata apropiere este Southwark Cathedral – cathedral.southwark.anglican.org. Istoria acestei catedrale porneste undeva in sec. XII. In 1220 a fost reconstruita in urma unui incendiu. Este prima biserica in stil gotic din Londra.

Apoi la cativa pasi, imdeiat dupa ce treceti strada care apoi devine London Bridge, intr-un gang am gasit London Bridge Experience. Asteptam cu infrigurare si ceva teama aceasta atractie. Si aici intrarea se face din ora in ora, dar si aici am avut noroc si am intrat imediat. Exista 2 parti ale atractiei. In prima parte se prezinta o istorie romantata si condimentata cu scene teribile a London Bridge, pornind de povestea Reginei Boudicca si lupta acesteia cu romanii in anul 60 d. Ch. si pana in zilele noastre. Practic esti mutat dintr-o camera in alta si este recompusa cate o scena din istoria London Bridge. Actorii care interpreteaza fiecare scena sunt la granita intre inspaimantatori si amuzanti. Prima parte, a durat 45 de minute. Dupa incheierea primei parti, femeile insarcinate, cei suferinzi cu inima precum si cei care pur si simplu nu isi doresc sa treaca prin momente de teama sunt avertizati ca pot renunta la cea de-a doua parte. Astfel incat sotia mea a iesit iar eu cu fiica mea ne-am continuat parcursul. Esti initial invitat sa tipi si ti se face o poza pe care ulterior o poti cumpara de la magazine (asa cum se practica in multe locuri). Apoi intri in London Tombs, un adevarat pasaj al terorii. Vizitatorii sunt invitati sa se tina unul de altul (cu mainile pe umerii celui din fata) si esti aruncat in intuneric. Noi doi am ramas ultimii in grupul nostru si am sfatuit-o pe fata mea sa treaca inaintea mea. Si bine am facut, in general cele mai surprinse de situatiile de groaza sunt prima si ultima persoana din lantul uman. Aici alti actori (sa le zicem asa) nu prididesc sa te sperie pe parcursul a 25 de minute (zic ei, dar pesemne ca iau in calcul si timpul pierdut cu pozele). Oricum ti se va parea interminabil datorita starii de mister si frica ce iti sunt impuse. Se dispune de o serie de mijloace tehnice: lumini, sunete, cosciuge care se deschid, schelete, cadrave, sobolani morti care imbinate cu prestatia actorilor care apar din neant si te trag de picioare, te imping (nu tare), te ciupesc, te ameninta cu drujba sau cutitul, sar de unde nu astepti, iti ridica adrenalina la maxim. Este mai lung ca timp si ceva mai infricosator decat Castelul Groazei de la Bran (asa cum era la inceput, caci acum la Bran a scazut calitatea). Si apoi gata, intri in magazinul tematic. Suntem gata pentru a ne continua aventura in Londra. thelondonbridgeexperience.com/index.asp.

Mi-a fost destul de greu sa le conving pe fete sa mergem si pe HMS Belfast, insa eu nu am vrut sa renunt in ruptul capului la aceasta idee. Ar fi fost a doua cand as fi ratat o vizita a unui vas de razboi de aceste dimensiuni. Si oricum se afla in drumul spre London Tower Bridge. Sa le impac le-am luat o inghetata foarte buna de pe drum.

Vizita a fost de-a dreptul impresionanta, am fost cu totii foarte incantati de ceea ce am vazut. Daca initial s-au impotrivit, ulterior fetele au hotarit ca HMS Belfast este in partea de sus a topului a ceea ce au vazut la Londra. Asta pentru ca de fapt nu vezi doar o nava ci, cu ajutorul celor ce au amenajat muzeul naval, vezi si simti cum traiau marinarii pe nava. Vezi bucataria, magazia de alimente, dormitoarele, spitalul, carcera, dentistul, ba chiar si proviziile de rom (se distribuia gratuit o portie in fiecare zi). Sigur ca la fel de interesanta este camera motoarelor, radarele, cabina de comanda. Si sa nu uitam ca HMS Belfast este un crucisator asa ca trebuie admirat si armamentul de la bord. HMS Belfast a participat la cel de-al doilea razboi mondial si in razboiul din Coreea. Mai trebuie mentionata si panorama extraordinara asupra Londrei pe care o poti avea de pe vapor. Si magazinul (iarasi magazinul) era extrem de interesant. Site-ul este: iwm.org.uk/visits/hms-belfast.

10 minute mai tarziu am ajuns la Tower Bridge Experience towerbridge.org.uk/TBE/EN ... Exhibitions.htm– o interesanta expozitie despre Tower Bridge. Exista o prezentare cu poze a podului, precum si filmulete ce prezinta istoria acestuia. Ce mi s-a parut foarte interesant este ansamblul original care ridica podul in era victoriana.

Ne cam ajunsese oboseala, asa ca am strabatut ceva mai greu distanta dintre Tower Bridge Experience si Tower of London – ultimul obiectiv ce trebuia vizitat. Aici ne propusesem sa si mancam la Armouries Café, unde aveam asigurat si un discount de 20% datorita London Pass. Nu prea s-a potrivit cu socoteala de acasa, caci deja cantina se inchisese. Trebuie neaparat sa vizitati Tower of London – hrp.org.uk/TowerOfLondon – este impresionant. Am avut un regret ca deja eram destul de obositi si ne-am miscat mai greu si cred ca ne-a mai scapat cate ceva. Am reusit totusi sa vizitam si bijuteriile coroanei, la care am stat la o coada imensa. E drept ca mergea foarte repede. Acesta a fost ultimul obiectiv ce il planificasem pentru aceasta zi. Nu-mi aduc aminte sa fi mers mai mult de 15 minute intre obiective, dar de cele mai multe ori am mers mai putin.

In final am reusit sa vizitam destul de multe obiective intr-o singura zi. Nu am folosit niciun mijloc de transport, toate distantele dintre obiective le-am parcurs pe jos.

Cum am iesit de la Tower of London am cautat sa mancam ceva. Am luat un hot-dog mare cu 4,5 LS (extrem de scump) pe care nu-l recomand nimanui. Asta dupa ce am stat la coada. Asta a fost una din cele trei plase pe care le-am luat la Londra. Un prieten de al meu care sta in apropierea Londrei a ras de mine si mi-a spus ca 50 de metri mai sus gaseam mancare ieftina si buna.

Chiar daca eram la doua minute de hotel, l-am ignorat. Acum ar fi trebuit sa ajungem sa facem un pic de shopping (sau doar sa cascam gura prin magazine).

Mai aveam un obiectiv, pasionat fiind de muzica rock mi-am propus sa ajung si la magazinele Save at The Beatles Store & It’s Only Rock ‘n’ Roll aflate pe Baker’s street. Aceasta a fost cea de-a treia teapa, am pierdut timpul absolut degeaba. Magazinele nu numai ca erau foarte scumpe dar erau inghesuite si neatractive, chiar mi-au creat o impresie neplacuta. Nu va recomand.

Apoi ne-am grabit sa ajungem pe Oxford Street oxfordstreet.co.uk– trebuie si un pic de shopping, nu? Nu pot sa spun ca am vazut ceva deosebit cu o singura exceptie: Primark. Aici era bataie pe haine si cozi imense. Nu ne-am uitat foarte atent prin magazin (are 4 etaje), fiind speriati de cozi. Mi-ar fi parut rau sa gasim ceva care sa ne placa si sa nu luam. Preturile pareau a fi foarte bune, dar aveam de ales intre a sta la coada aici si a rata toate celelalte magazine. Am preferat varianta 2. Noi alergam si pentru magazinele in care puteam gazi jocuri de Xbox. Plimbarea pe Oxford Street a fost interesanta, dar dupa ora 20:00 se cam inchideau toate magazinele. Nu mai stiu ce am facut ulterior dar in camera am ajuns dupa ora 23:00.

--

---

VIZUALIZĂRI: 3529 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI