Castell de Lloret — sau cum devine simularea 4D apocalipsă reală...

TIPĂREȘTE

În ultimul meu articol despre stațiunea Lloret de Mar -- vezi impresii -- am promis că voi scrie despre cealaltă parte din Lloret de Mar. Mă grăbesc în schimb să scriu mai întâi despre atracția Castell Lloret vizitat de noi cu ocazia sejurului petrecut pe Costa Brava, veți vedea mai jos de ce...

Există momente în călătoriile noastre când realitatea ne lovește direct în suflet, transformând o simplă vacanță într-o trezire brutală la realitate. Ca simpli călători prin lume, adunăm amintiri cu peisaje de poveste, dar uneori, destinațiile ne oferă lecții grele despre fragilitatea vieții și despre viitorul omenirii.

O astfel de revelație am trăit-o intrând în celebrul Castell de Lloret din Lloret de Mar, o fortăreață artificală neo-gotică superbă care veghează asupra mării Mediteranei. Dincolo de silueta sa superbă, acest loc ascunde acum un manifest tulburător dedicat urgenței climatice globale.

De asemenaea știu că și introducerea este dramatică dar tocmai pentru a atrage atenția și a conștientiza despre urgența globală...

Deși silueta sa spectaculoasă, cu turnuri zimțate asimetrice și ferestre în arc, lasă impresia unei fortărețe medievale desprinse din legendele cu cavaleri, adevărul din spatele zidurilor este cu totul altul. Cel puțin eu personal habar n-aveam ce o să văd în interior, eu m-am gândit la un muzeu, istorie sau altele. Până la urmă am fost surprins...

Castelul adevărat și istoric se află dincolo de plaja de Lloret spre Fenals (descris în articolul meu anterior) Sfântul Ioan și are 1000 ani. Dar să revenim la castelul Lloret.

Construcția clădirii, cunoscută istoric sub numele de Castell d’en Plaja, a început relativ recent, în anul 1935, fiind comandată de Narcís Plaja Martí, un magnat industrial de succes din Girona, producător de... biscuiți. Proiectat de arhitectul Isidor Bosch, castelul a fost finalizat în anii 1940 Castelul a fost ridicat strict ca reședință de vară sau de weekend pentru familia industriașului, stilul neo-gotic fiind ales special pentru a reflecta opulența, prestigiul social și ambiția burgheziei din acea perioadă.

Timp de decenii, porțile sale din lemn masiv au rămas închise pentru publicul larg, asta după ce industriașul de biscuiți a murit, transformându-se într-un simbol vizual controversat, dar iubit al stațiunii Lloret de Mar. Face parte din peisaj și dă bine în orice fotografie. După ce familia magnatului a lăsat în urmă cheile fortăreței, zidurile au tăcut zeci de ani, rămânând o simplă proprietate privată. Costurile de întreținere erau pur și simplu exorbitante nu s-au mai putut plăti. Castelul s-a degradat în timp mai ales din cauza proximității mării Mediterane, umezelii, etc.

Abia recent, când castelul a fost preluat de investitori privați (grupul hotelier Rosamar Hotels) din industria turismului local și protejat ca monument istoric, porțile s-au deschis pentru prima dată. Dar nu pentru a găzdui o nouă formă de opulență, ci pentru a deveni această scenă digitală a conștiinței noastre.

Schimbarea radicală de destin a avut loc în 2023, când monumentul arhitectural, declarat deja bun cultural de interes local, s-a deschis oficial pentru prima dată ca

Interiorul privat a fost complet reinventat și dotat cu tehnologii de ultimă generație, de la metavers la simulatoare 4D, tocmai pentru a trage un semnal de alarmă global. Există o ironie profundă și un contrast tulburător în această transformare: un monument născut din ambiția și industrializarea secolului trecut a devenit astăzi spațiul sacru în care omenirea își conștientizează greșelile și învață cum să își salveze viitorul din calea propriilor excese.

Așa cum am povestit habar n-aveam despre ce o să găsesc în muzeu.

Adresa exactă pentru Castell de Lloret este

Carrer Costa d’en Josep Macià, 5,17310 Lloret de Mar, Girona, Spania

Costul vizitei este 12 euro, nu există reduceri, este un muzeu privat. Muzeul dispune de un local o terasă în aer liber, biletul combinat cu o băutură inclusă costă 15 euró, dar asta nu înseamnă că nu se pot bea mai multe :)

Orarul de vizitare a muzeului este 10.00-20.00 din mai până în octombrie în extrasezon se închide publicului. Localul este deschis de la 10.30 până la ora 1.00 noaptea.

Intrând în muzeu, am pășit dintr-o realitate lipsită de griji direct în mijlocul crizei noastre existențiale. Prima sală, dedicată Cauzelor, m-a purtat prin tehnologia metaversului direct în inima poluării generate de lăcomia și ignoranța umană. Am văzut cum activitățile noastre zilnice au sufocat, bucată cu bucată, atmosfera terestră.

Acest lucru a fost posibil datorită uneor ochelari VR primit de ghidul tânăr originar din Ucraina. Ne prea vizitând cinematografe 3D, 4D, de fapt nu am fost niciodată :) experiența m-a prins, mai ales că se mișca și podeaua cu mine, nu știam în ce lume sînt :) Pe lângă faptul că te simți acolo, totul se mișcă cu tine, simți atât frigul cât și căldura (cu ajutorul unor automatizări, AC-uri sau încălzitoare), simți chiar și mirosuri, de ars de ex.

Șocul cel mare a venit însă în Sala Consecințelor. Acolo, ecranele imersive și simulările 4D te fac să simți, la propriu, cum pământul fuge de sub picioare, de fapt am și fost legați în fotolii (centuri ca în avion). Am privit neputincios distrugerea pădurilor amazoniene și am fost simbolic „naufragiat” în mijlocul unei furtuni de proporții biblice. Și aici se simte temperatura, ori frig ori cald. Simulatorul îți umple plămânii cu o neliniște profundă: pe ecrane, natura se dezlănțuia violent, pedepsind specia care a crezut că o poate îngenunchea.

Ghidul ucrainean ne-a spus din start în timpul vizionării fotgrafiatul sau filmatul este interzis, nu îmi dau seama de ce, poate pentru niște drepturi de autor, dar oricum nu puteai reda ce simțeai la fața locului.

Muzeul din Lloret are o a treia sală, dedicată Soluțiilor. Un spațiu plin de speranță, lumini și interactivitate, care ne arată că încă deținem cheia pentru a opri această cursă nebună spre autodistrugere. Însă soluțiile nu pot rămâne blocate pe niște ecrane tactile din Spania. Ele trebuie aplicate acum, în comunitățile noastre, în deciziile liderilor politici și în comportamentul fiecăruia dintre noi.

În altă ordine de idei la toate întrebările în fața acelui ecran interactiv am răspuns corect, și mă consider o picătură în ocean din punct de vedere lupta pentru mediu.

Din punct de vedere personal fac tot ce pot omenește (și financiar bineînțeles) să mai salvez un picuț din acest glob pământesc. Începând de acasă unde reciclez tot ce este posibil, economisesc tot ce este posibil și am transformat parțial casa într-o casă (aproape) verde, până la locul de muncă unde învăț pe alții cum să mai salveze din... planetă, în stradă, în natură, dar mă tem că poate este prea târziu... Speranța moare însă ultima, astfel luptăm încontinare...

Voi ce faceți pentru a mai întârzia un pic autodistrugerea planetei?

Ieșind pe terasa superbă a castelului, cu marea infinită și liniștită în față, am respirat ușurat, gândindu-mă că totul a fost doar o expoziție digitală spectaculoasă. Cât de tare m-am înșelat...

Astăzi, privind imaginile de la știri din Spania și mai ales în locurile unde am fost în urmă cu 3 săptămâni, inclusiv strada unde se află hotelul htop Amatista unde am petrecut fain vezi impresii (am înțeles că apa de pe strada a intrat și în recepție)

, realizez că acea furtună „de proporții biblice” din muzeu nu mai este o animație digitală. Este realitatea crudă a acestor zile. Inundațiile catastrofale care au măturat comunități întregi, transformând străzi betonate în râuri de noroi și distrugând destine într-o singură clipă, sunt dovada vie că avertismentele din laboratoare și muzee au trecut pragul caselor noastre. Natura nu ne mai trimite notificări sau rapoarte pe care să le ignorăm; ea a spart ușa...

Diferența dramatică este că, de data aceasta, nu există un buton de „Exit” și nici o terasă cu vedere la mare unde să ne relaxăm după spectacol...

Vizita mea la castel a încetat să mai fie o simplă amintire din vacanță. A devenit o busolă morală, inundațiile apocaliptice recente (sau alte nenorociri de pe această planetă) ne arată că timpul a expirat. Nu mai vorbim despre salvarea planetei – planeta va supraviețui și fără noi, regenerându-se în câteva milenii. Vorbim, în cel mai dramatic mod posibil, despre salvarea propriei noastre specii, despre viața copiilor noștri și despre dreptul omenirii de a mai avea un mâine.

Și nu înțeleg de ce dracu unii conducători mari de tot :) nu prea departe de noi sau în orientul mijlociu încă luptă pentru putere și teritorii în loc să canalizeze toată energia și banii pentru viitorul planetei... Dacă nu ne trezim acum, viiturile viitorului vor mătura nu doar casele noastre, ci însăși istoria noastră.

Nu-mi iasă din minte imaginea apocaliptică din ultimul cadru văzut din Sala Consecințelor.

Arăta un oraș în ruine (cred ca era NYC) și o inscripție Happy New Year 2047, dar am o vagă bănuială că în acest ritm acel an 2047... pare prea optimist...

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 12 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI