Lindos, frumuseţea cicladică din Rhodos

TIPĂREȘTE

E aproape sigur că cine merge în vacanţă în Rhodos, la un moment dat va vrea sau va fi sfătuit să vadă Lindos. De ce? Simplu, pentru că, după capitala Rhodos, este primul loc pe care-l recomandă toate ghidurile turistice, toate birourile de informaţii turistice, toate broşurile despre insulă, fiind în acelaşi timp sit arheologic, sat romantic, staţiune la malul Mediteranei. Deci, se bucură de cea mai mare popularitate şi mediatizare, drept pentru care aş spune că a cam devenit prea comercial, în opinia mea, dar asta nu-i ştirbeşte nimic din frumuseţe, doar că la fața locului este nevoie de răbdare și rezistență la... aglomerație!

Fără modestie, aș spune că Lindos mi s-a părut a fi cel mai frumos loc din Rhodos, un loc aproape magic, de care e imposibil să nu te îndrăgostești. De cum îți apare în față, abia poți să-ți dezlipești ochii de la peisajul ce s-a deschis privirii: un munte îmbrăcat cu pini ce susține în vârf o acropolă spre care oamenii care urcă sau care deja sunt sus, se văd ca niște furnici și care desparte două golfuri stâncoase. În titlu am făcut referire la termenul de cicladic referindu-mă la casele de-un alb strălucitor de la poalele colinei pe care se înălța odinioară acropola, cunoscut fiind stilul caselor din Ciclade, acelea albe cu ferestre albastre, despărțite de alei pietruite.

Așadar, se află în estul insulei Rhodos, la aproximativ 55 km sud de capitala Rhodos Town de care îl leagă o șosea foarte bună, străbătută de numeroși turiști, ba cu mașinile închiriate, ba cu autobuzele din rețeaua de transport în comun. Fiind o așezare situată la țărmul Mediteranei, se poate ajunge ușor și cu vasele de croazieră din portul Rhodos, sau în cadrul excursiilor organizate de agențiile locale. Autobuzele din reţeaua KTEL circulă spre/dinspre Lindos aproape din jumătate în jumătate de oră începând de dimineaţa devreme, până seara târziu, iar călătoria costă 5,50 €/persoană/sens.

Astăzi, localitatea modernă cu case albe, strălucitoare, care contrastează puternic cu culoarea brun-roșcată a pământului, se găsește la baza unei coline de 116 m înălțime, acolo unde, în antichitate, se ridica mândru, orașul care se bucura de o importanță deosebită în Elada. Acropolisul, sau orașul de sus, a reprezentat chintesența Lindosului milenii de-a rândul, iar stânca proeminentă pe care este cocoțat are o poziție privilegiată la mare, separând două golfuri superbe: Agios Pavlos și Lindos în care se găsesc câteva plaje cel puțin la fel de frumoase: în primul, Mikros Gialos și Agios Pavlos, în cel de-al doilea, Pallas și Paralia Megali.

Lindos poartă amprenta tuturor civilizațiilor care au trecut peste insula Rhodos, de la fiecare dintre acestea împrumutând câte o latură de caracter. A fost unul dintre orașele-stat ce alcătuiau odinioară Hexapolis, liga celor șase cetăți de acest fel întemeiate de grecii dorieni. Cu riscul de a mai repeta afirmații din alte articole, trei dintre acestea se aflau în „insula soarelui”, două pe coasta continentului asiatic, iar unul în insula Kos, după cum am scris în articolul despre Knidos.

Deşi locuit încă din jurul anilor 3.000 Î. C., Lindos a cunoscut perioada de glorie între secolele VII-VI Î. C., fiind chiar liderul acestor cetăți grecești, condus pe atunci de tiranul Kleoboulos care se număra printre cei șapte înțelepți ai lumii antice. Se pare că în acele timpuri a fost ridicat, pe temelia unuia şi mai vechi, templul Athenei Lindia, cel mai important monument de pe acropolă. Lindosul a început să intre în declin odată ce locuitorii săi, împreună cu cei din celelalte două orașe rhodiene din ligă s-au concentrat către nordul insulei unde, în 408 Î. C., aveau să pună bazele noului oraș ce avea să poarte același nume ca și insula. Acropolisul, însă, datorită poziției sale excelente, a continuat să fie folosit ca fortăreață atât în antichitate, cât și în vremurile următoare: cele romane, bizantine, perioada Cavalerilor Ioaniți sau epoca otomană.

În secolele XIV-XV, Cavalerii Ioaniți au adus cea mai de seamă contribuţie Lindosului: au consolidat fortificaţiile de pe acropole, au refăcut vechile construcţii datând din perioada bizantină şi chiar mai vechi, au ridicat altele noi, printre care şi Palatul Guvernatorului, dar şi scara mare care face intrarea în palat.

Lindos, binecuvântat cu o amplasare fabuloasă pe colina proeminentă ce i-a asigurat dintotdeauna o poziţie strategică, a avut o deosebită importanţă în istoria insulei, fiind considerat unul dintre reperele antichităţii.

Nu în ultimul rând, Lindos este locul de naștere al sculptorului antic Chares Lindios, cel care a desăvârşit Colosul din Rhodos.

În prima zi în care am luat mașina închiriată, primul gând a fost să ajungem la Lindos. Știam că vrem să ajungem sus, la acropole, dar nu înainte de a vizita și satul împreună cu teatrul antic, aflat la baza dealului. Fiind un loc foarte traficat, Lindosul a fost dotat cu câteva parcări generoase, dar insuficiente pentru hoardele de turiști doritori să-l viziteze, de parcă acesta este „buricul” Rhodosului. Am găsit cu greu un loc în care să lăsăm mașina, aflat destul de departe, dincolo de golful Agios Pavlos, undeva la sud, la vreo 800 m de centrul satului. Aceea a fost o parcare fără plată, dar majoritatea percep taxe, e drept, nu foarte piperate. Ne-am îndreptat către sat cu gândul să rătăcim un pic prin el.

Satul se desfășoară în formă de amfiteatru, pornind de la poalele acropolei și urcând ușor pe pantele colinei, ceea ce îi conferă imaginei unei creste „strânsă” cu o cingătoare albă, de case cu arhitectură destul de asemănătoare în care s-au amestecat elemente medievale, bizantine, otomane și tradiționale grecești. În zilele noastre, satul are cam 5.000 de locuitori.

Ne-am lansat pe străduțele-i pietruite pe care casele albe cu porți colorate și arcuite stau lipite, unele lângă altele, mărturie fiind a prosperității căpitanilor de vase de acum trei-patru secole când au fost ridicate. Aproape toate au specifice gardurile înalte de piatră, intrări boltite cu stemă sculptată, uși de lemn cu detalii gravate pe ele și se numesc archontika (conace). Floarea de hârtie sau bougainvillea se iţeşte aproape în dreptul fiecărei curţi. Astăzi, cele mai multe dintre arătoasele case au fost transformate în hoteluri de tip boutique. Trebuie știut că satul este un labirint de ulicioare strâmte, întortocheate, pe care se găsesc, alături de case, tot soiul de prăvălii, cafenele, localuri mici, unele cu etaj care atrag ca un magnet valurile de turiști care trec pe acolo. Se înţelege că arealul acesta este numai pietonal, maşinile neavând nici măcar loc să treacă pe asemenea străduţe.

Am căscat și noi gura pe la suvenire, am intrat în biserica bizantină Panagia (având hramul Adormirii Maicii Domnului) cu al ei turn măreţ, apoi am purces la drum urmărind indicatoarele spre „acropolis”, nu înainte de a ne aproviziona cu câte o sticlă de apă de la „ultimul stop pentru apă”, așa cum era scris pe un panou deasupra unui magazinaș.

La acropole se poate ajunge fie urcând per-pedes pe aceeași potecă/scări ca și în antichitate, fie apelând contra cost la stația de „taxi-uri locale”, adică la măgărușii conduși de stăpânii lor, care aveau un alt traseu pentru a urca. Noi am ales calea clasică, fiindcă ne țin încă picioarele și fiindcă vroiam să admirăm și să pozăm în voie peisajele care se deschideau splendid către amplul golf Lindos, deși afluența de turiști care se îndreptau către intrare în sit ne cam încurca.

După ce am stat la o coadă lungă la casa de bilete, cumpărăm două, plătim 24 € și primim câte o broșură informativă despre Lindos, pe urmă sesizăm că acropolele se desfășoară pe etaje și că mai aveam ceva de prcurs până la partea cea mai de sus.

Prima dată, în calea noastră am întâlnit o structură semicirculară (exedra) , lângă care am remarcat în peretele de stâncă o sculptură imensă în relief a unei nave trireme rhodiene realizată în 180 Î. C. pentru a sublinia puterea maritimă pe care a avut-o Lindos în antichitate. În acest sens, se spune că primele legi care alcătuiau un cod maritim respectat chiar din secolul al II-lea Î. C., au fost elaborate chiar aici, în Lindos.

Apoi am urcat pe scara construită în vremuri medievale de cavalerii Sfântului Ioan, cu multe trepte, care duce la poarta medievală ce te introduce ca printr-un tunel în partea cea mai de jos a acropolei, acolo unde se află şi Palatul Guvernatorului. Imediat ce am pătruns în areal, privirea mi-a fost atrasă de zidurile înalte, solide, de apărare, pline de creneluri ce înconjoară toată stânca acropolisului pe forma sa naturală. Astăzi, dintre cele cinci turnuri de apărare clădite de ioaniţi, au mai rămas în picioare două: cel de vest şi cel de sud-vest. Alături, se află biserica Agios Ioannis, reconstruită de ioaniţi în secolul al XIII-lea pe temelia uneia mult mai vechi, ce data din secolul al VI-lea. La acest nivel se mai pot vedea vestigiile unui templu, probabil din perioada romană deoarece se crede că era închinat împăratului Diocleţian şi multe alte resturi antice de marmură răspândite prin areal.

Păşind cu mare grijă pe pietrele deja lustruite de tălpile multora ca noi, dar şi de vânt, soare, ploi, am trecut la nivelul de mijloc al acropolei urcând alte multe trepte datând din perioada elenistică târzie. Acestea ne-au condus la o colonadă generoasă constând în rămăşiţele numeroaselor coloane aflate în diverse stadii de conservare. Acestea se desfăşoară cumva de-o parte şi de alta a bazei scărilor impozante ce duc spre nivelul superior al acropolei.

Urcând treptele numeroase şi extrem de largi ce deschid calea către punctul culminant al acropolei, dăm de multitudinea de coloane interioare sau exterioare ale monumentalei Propylaia, adică a porţii grandioase ce permitea accesul către sanctuar.

În fine, atracţia sitului antic şi cea mai importantă piesă a acestuia o reprezintă templul Athenei Lindia ce se află pe cel mai înalt nivel al acropolei. Era un templu construit în stil doric, o clădire maiestuoasă ce avea în interior statuia zeiţei. Se spune că ar fi fost unul dintre cele mai sacre temple din Grecia antică, până şi Alexandru cel Mare venind în pelerinaj până aici. Nu au mai rămas decât câteva dintre coloanele sale, dar chiar şi aşa, continuă să ofere o privelişte fabuloasă asupra împrejurimilor.

Ne-am cocoţat şi noi peste tot mânaţi de peisajele splendide ce se puteau surprinde către sat, către cele două golfuri, cu plaje frumoase în dorinţa de a prinde cât mai multe cadre în fotografii. De sus, se vedea excelent, inclusiv micuţa biserică albă închinată Sfântului Pavel din golful cu acelaşi nume, unde în anul 43 apostolul a debarcat pentru a aduce creştinismul pe insulă.

După ce soarele nemilos ne-a cam tăiat pofta de a hălădui prea mult prin sit şi ne-am terminat rezervele de apă din sticle, am coborât cu gândul să ajungem la maşină să ne bucurăm de un pic de răcoare de la aerul condiţionat. Totuşi, în drum ne-am abătut puţin să vedem şi teatrul antic, noi fiind mari amatori de genul acesta de construcţii. Chiar dacă nu este deschis publicului, acesta poate fi admirat alături de ruinele tetrastoonului, adică acea clădire cu patru arcade ce se afla în prelungirea scenei teatrului. Teatrul, care odinioară putea găzdui 1.800 de spectatori, se află acum într-o stare avansată de degradare, abia putându-se identifica forma semicirculară a câtorva rânduri de scaune.

Sătui de vipie şi aglomeraţie, deopotrivă însetaţi şi înfometaţi de-a binelea, fiindcă timpul se scursese repede şi uşor, dar şi cu poftă nebună de o bălăceală în mare, ne-am luat tălpăşiţa repede către una dintre plajele ce ne fusese recomandată musai de Christina, tipa de la centrul de închirieri auro.

Lindosul merită vizitat, chiar dacă e obositor şi istovitor un traseu complet prin sat şi acropole. În ciuda faptului că e aglomerat că abia îţi croieşti drum printre mulţimile de turişti, Lindosul are ce arăta şi cu ce se mândri, fiind cel mai fotografiat loc din Rhodos. E adevărat că natura s-a dovedit a fi destul de generoasă cu Lindos dăruind-i cu prisosinţă din pitorescul de care dispune, făcând din acesta vedeta insulei. Colina Lindosului, cu strălucitoarele-i case albe de la poale, mereu mi s-a părut că aduce, așa cum am văzut-o eu în fotografii, cu gâtul unei femei cochete împodobit cu un șirag de perle albe, poate nu degeaba fiind supranumit giuvaerul Rhodosului.

Dacă aveţi ocazia să mergeţi în Rhodos câteva zile, nu ezitaţi să ajungeţi şi la Lindos, veţi vedea un loc în care istoria se împleteşte cu frumuseţea spre încântarea celor ce-l vizitează.

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

youtube

---

VIZUALIZĂRI: 5171 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI