Sabbiadoro, modus vivendis est.

TIPĂREȘTE

Dupa o seară placută întregită de, „duşuri” de bere salz”burgheză” băută cot la cot cu rudele noastre aciuite în zona Austriei Superioare şi cu gândul că odihna se va extinde până la o oră civilizată de trezire, visam cu plăcere că în zonă nu există cocoşi excitaţi care să guiţe orgasmic în urechea mea la ceasul „crăpat” de o nouă zi. Din păcate, aşa cum la cozonac, faraoana mănâncă stafidele şi eu ce rămâne, adică rahatul... evident cocoşul este superfluu, când...

- Magaziaaaaaa, TREZIREEEEA!!!

Buimac şi năucit de parcă mă lovise coşmaru' că sunt într-un lagăr de concentrare şi simţul că îmi creşte o... micoză pă creieri, cu fălcile lipite de gingii, încerc să mă răţoiesc...

- Măi, femeie... e ora... e ora... CÂÂÂT? (după ce dibuiesc orologiul) E ŞASE?!?!? Unde te grăbeşti? ... Că doar nu mergem la sapă!

- Hai, hai, hai, că azi începe vacanţa... e sâmbătă şi aglomeraţie pe autostradă!

- Faraoano, sunt numai 400 de kiloinchi până-n Lignano, chiar de aici, din patul meu. Ce-i cu tine? Ai mâncat mormoloci cu lotuşi speriaţi?

- Păi... până îţi ridici fofeaza... până trompeşti cafeaua... până îţi iei budigăii, zise madam cu, convingerea lu' Nostradamus.

Brusc, mă loveşte o idee de a mai trage de timp, pentru o mică afundătură a meclei în pernă, preţ de... măcar 15 minute...

- Apropo' de budigăi... nu-i mai găsesc, nene... Nu te duci tu să-i cauţi?

- Nix! Ţi le-a luat neamţul ăla... ehm... de fapt evreu... da', mă rog... ştii tu!

-... Ce neamţ? ... Ce evreu? Ai dormit în dungă? , zic cu gândul că faraoana s-o fi dilit în timpul nopţii.

- Ştii tu! Alois! , continuând să mă calce pe deja panatul, creier rămas.

- Who the... FucK is... is... Alois??!!??

- Păi... cel ce ţi-a ascuns budigăii: Alois ALZheimer!!! , zise apăsat, ca nu cumva să-mi găsesc vreo ieşire.

- Auzi, madam! Am şi eu nervii mei şi nervii mei au şi ei nervii lor!

... dar, vorbeam pentru mine şi mă deşteptasem deja, chiar dacă arătam ca prostu', in mijlocul patului.

La 7 juma', lovit încă de benga somnului ne punem la drum. Cazările în Italia, de obicei sunt din sâmbătă-n sâmbătă, efervescenţa traficului şi bara la bară e mai mult pe ieşirea din staţiuni, intrarea fiind destul de lejeră, la orele dinaintea prânzului. În sfârşit ajungem “acasă” şi direct la agenţie să ridic cheile de la rezidenţă. Evident că ajunserăm prea devreme şi apartamentul nu era... ehm... pulito, eram noi nişte p... ăstârnaci, c-am plecat prea devreme din Österiech. Doamnele de la curăţenie erau pe balcon, cu fofezele lejer înfipte-n scaune... la o ţigară... şi la mâncat resturi de prin frigider, lăsate de cei de dinaintea noastră. Am fost nevoiţi să ne plimbăm o oră şi ceva, tocmai bine, să facem plinu' la siloz de la mercato.

Ceea ce mie mi-a plăcut dintodeauna sau, mă rog, ceea ce prefer de fiecare dată când „mă repet”, in a mă duce pe aceleaşi alei ale vacanţei anuale este să găsesc locul exact aşa cum l-am lăsat cu un an în urmă. Schimbările mă scot din sărite, mai ales dacă-s gândite prost sau nu-s de bun augur. Macaronarii nu vin cu idei cretine, de a schimba litoralul an de an... sa-ţi mai arunce vreo trei tarabe-n plus... să-ţi proţăpească vreo cladire idioată pe faleză şi să-ţi ia vederea la mare... oferindu-ţi beton, prin nu-ş ce gândire arhitecturală de factor grobian... sau un bussines mort din start: să deschidă saloane de bronzat!... că-i, Lignano sau cartierul „suedez” Ferentari, ar fi la fel de proastă afacerea.

Sabbiadoro, rămâne o destinaţie, „părerul” meu, sigură cam în... orice. Plajă/cazare/servicii/spectacole sau divertisment pentru cine e doritor.

CULCUŞU'

Nu am apelat la agenţia „Hahalera” şi ca în fiecare an, ne-am mitocosit singuri în a găsi hambarul cât de cât potrivit şi rezon ca preţ. Rezidenţa chiar în „pupu' târgului”, parcare proprie, 2 camere, 2 balcoane, unu' de scos fumu' din bucătărie şi celălalt de stat la şpriţ. Cârpele de învelit şi cearceafuri, le-am adus d'acasă că, aşa-i cutuma la macaronari. Din păcate nu avea safe, ca în alte locuri, pe unde am mai călcat. Cassaforte, cum zic italici, e bună la... casa omului, netrambalând caşcavalu' la tine, mai ales dacă, camera/ele sunt la parter (nu recomand!). Faraoana, speriată de bombe, ca de fiecare dată, n-a bagat niciun comentariu... că o fi, că n-o fi... şi subsemnatul are oricum modulul dureri-în-pix activat, atâta timp cât e curat, bine împărţit, cu liniştea inclusă în preţ şi proporţionat pentru doi adulţi.

NUTREŢURI ŞI HIDRATĂRI

Cum se ştie deja... sau... mă rog, cum mulţi dintre voi ştiu... din alte povestiri d'ale mele, furajarea s-a facut la Crapelnizza di Macedo, dupa ce stocul a fost burduşit cu alimente din Austria plus loco de la Liedl sau IN's Mercato. Fiind vară, mâncarea e ca spriţul, mai light. A băga la jgheab, la terasele/restaurantele/cantinele, tip „Mânca-ne-aţi pizza” ale staţiunii e ca un... idem italian culinar. Porţia în farfurie e un fel de... mânuţă de paste, în mijlocul blidului cu diferite variaţiuni şi majoritatea au şi acelasi preţ, 8 oiro. Dacă mănânci ceva cu cleşti şi coadă, sare de la 12 oiro. Berea Moretti, recomandabilă când te loveşte canicula-n ceafă. Seara merge un Prosecco... sau, de ce nu, un vin Alastro, regiunea Sambuca di Sicilia, din struguri „călcaţi” în picioare de nanele / mamele / nevestele, mafiossi-lor din peninsulă. Evident, la licoarea asta merge un camembert panat cu topping de afine îmbuibate!... şi chiar dacă pentru unii sună destul de ciudat dish-ul, e oricum mai bun decât un fel de manelism compus din, buze de găina fripte prelinse-n gem de vacă.

PLAJA

În fiecare an, fac rezervare în acelaşi loc având în vedere că şi locuim în aceeaşi zonă. Faraoana are Carta Obisnuinţa la purtator, când vine vorba de plajă şi mă conformez... deh... eu fiind un tip... normal, că aşa îmi zic... vocile, de obicei! .

Mă bezmeticesc, pe site-ul cu umbrele, până cred că voi gasi un loc fără copii mici, ceea ce e o idioţenie himeriană, neavând cum să te fereşti de micuţii urlători. Oricât ai căuta, chiar şi la sectorul mai aerisit şi deloc ieftin, reuşita e o glumă proastă, în privinţa... ”Denişilor, pericole publice”. Anul ăsta am căutat ceva mai retras, nu chiar în buza plajei şi când am ajuns în prima zi, parcă eram în... tabăra Năvodari! Aceeaşi copii cu aceleaşi mame. Fiind al treilea sejur aici, am observat un... pelerinaj al unor mămici care vin, cred, an de an. Hai că, nu ar fi o tragedie dar, mame-loanele fostului imperiu, au un obicei destul de... de... piţiponc. Pruncii sunt lăsaţi la liber, aşa cum ai scoate hamu' de pe un nărăvaş, pe o plajă pustie, ... cam aşa se prezenta viziunea lor... maternală. „Solista” şi unica preocupare fiind telefonul. Unele şi-au cumpărat, cum e moda mai nou, o ditamai namila de receptor, (izbitor de geamăn cu tilifoanele alea ale poliţiei de sector, de pe vremuri, negre cu disc), care se conecta la mobil printr-un jack şi... dăi şi turuie. Sunt convins că, italiencele le întrec pe doamnele noastre, în obiceiul „pierde-vreme”. Mai sunt cele, care au boala să stea la soare cu dopuri în urechi, deja bronzate dar care au plăceri dorite şi provenite din arsuri de gradul 4 (patru) !... şi staaaauu până depăşesc stadiul de stafidă. Taţii, normal, la cafea pe corso, prezenţa lor, în gândirea... mamară italiană, nefiind necesară. Copiii se pot juca neliniştiţi cu nisipul, la nivel orgasmic şi non-stop, în aşa fel încât pe faraoană ar fi trebuit s-o-mbrac în costum de... apicultor şi subsemnatu' cu, vizor de scafandru!

Progeniturile italiene, înalte cât bastonu' lu' bunicu', aveau... ahm... ”extazuri”, în a împrăştia, de multe ori şi dinadins, nisipul în forme felurite tip... ţâşnitoarea, ploaia, dat-u-n ochii altuia, e. t. c. Durerea la banană a părintelui de sex feminin, duce-n psihoză unu' ca mine cu educaţie mai... nordică, care nu calcă pe oule nimanui dar, nici nu vrea să fie călcat. Evident mai sunt unii care, adolescenţi fiind te bagă-n benga, folosind o jucărie tip picătura chinezească, compusă dintr-un fel de... ou de struţ care, culisează pe nişte frânghii, cu mânere la ambele capete şi care... normal, „ouloiul” pasat de la unul la altul, din mâner în mâner face... toc... toc... toc şi la... cât mai multe „tocuri”!! Bănuiesc că, această jucărie provine din ciclul de invenţii „Dacă vreţi să vă rămână copilu' cretin! ”... eh... nu te poţi supăra prea tare dar, aşa începi să-l înţelegi pe, sfântul părinte Arsenie Boca. Îţi vine să te iei şi să te duci văzduhului. În acele clipe, îmi făceam autoterapie imaginativ cerebrală cu serenitatea şi... „blândeţea” Prislopului. Eliminând toate acestea, totul e la semi-superlativ, adică, marea nisipul, locul în sine, nu au nicio vină.

... şi opţional

”JOIE DE VIVRE”

De obicei sunt sictirit când trebuie să-mi urnesc organele şi oasele către casă şi cu capsa pusă că mi s-a terminat concediul dar, după două săptămâni şi nu în ultimul rând, două trompe de espresso, ne luăm adio de la Lignano Sabbiadoro. Plecând cu noaptea-n cizme şi creier bleg ne-am pregătit de făcut... ţuşti, ca melcu', către casă. Având în vedere că eram în nevoi de... vignetă maghiareză şi neposedând câte două vezici pe cap de mort... pardon... de locuitor, ne oprim în the last gas station al hotarului sloven dar, fără a scăpa de „instrucţiunile” în formă continuată ale faraoanei făr' de tron...

- Stai în maşina şi aştepţi aici, că arătăm de parcă ne mutăm de-acasă, la câte bagaje avem! , zise coana.

- Adecăăă... să nu ma dau jos din... „rotobil”??? Să stau să mă tasez pân-ajung liliputan? Get outta here!!! , ... repetând de fapt, ce-mi spunea propria-mi vezică, în creier.

- Ssssst! Eu mă duc prima şi pe urmă... urmezi tu!

- Da', de ce neaparat in ordinea asta? Ce? 'Io-s “dă-lemn-Tănase”? 'Io n-am vezică?

- Pentru că-s femeieeeeeee, domnu' Einstein!

- Hei, Pocahontas, slow down!... că doar nu suntem în Kur... pardon Kârgâstan!

Mă uit prin parcarea destul de aglomerată la acea oră, nefiind de mirare că în sfarsit de iulie, agitaţia orgasmică de a ajunge acasă, în vacanţă, a expaţilor noştri, era ca ajunsă la paroxism. Plin de mioritici, semi-mioritici şi alte neamuri, îşi flendureau posterioarele agitaţi să se aşeze la coadă de vignetă sau vezică. Un băştinaş, din zonă cred, era îmbracat în cosmonaut şi făcea, bănuiesc, reclamă la ceva gogomănie pentru fraieri, gen “Vaca dintre nori” sau “Cum să-ţi plimbi varanul pe Lună”... mă rog, ... neinteresant... aşa că, i-am dat pace. Eram mai preocupat de pelvisul meu care, începuse un dans cu ţipurituri, că trebuie dus la toaletă.

Dar, cum sunt întrerupt...

- Vezi că hoţii ăştia colcăie ca şerpii şi abia aşteaptă să-şi găsească „clientelă” naivă! , zise „Miami C. S. I. -ista” cu tărie.

- Speriatas-De-Bombes, du-te şi lasă-ţi incontinenţa, nene, că mor aici cu zile!!

- Te las aici sa fii... mangusta parcării!... şi plecă, chicotind pe nervii mei.

Normal, că prostu', tre'să rămână. M-am apucat şi eu, ca şi copii ăia zgubilitici care se prostesc în oglindă, cu o perie de cap în chip de microfon să... cânt în retrovizoare aşa ca un Domingo mai... placid dar, cu voce tare şi cu strâmbături, á la Jim Carrey:

Când eram tânăr ficiorrr

Îmi dă'n tâmplă a mea doamn...

“Bătături” bine bătute in geamul lateral...

- Hello! Excuse me! You need help?

Era să-mi cadă apendicele în călcâiu' lu' Achile, aşa m-am speriat! Ce să vezi!!! Cosmonautul din parcare, îmi bătea în geam!!! Omu' şi-o fi zis că-s beteag şi urlu după help. Era să pic de pe fese şi să mă scurg prin maşină.

Mă uit spre el şi prin geam-i zic, în ideea că nu mă aude prea bine:

- Hakuna Matata, duschbag! Planeta e plină. Du-te acasă!

El, nimic... tot bătea darabana cu degetele înmănuşate într-un grotesc-argintiu, parte din costumul cel ridicol.

- Aloo, Magazia! Tu n-auzi, să laşi... castagnetele!

Normal, că râia...

- Hey! You're from Romania? , zise ridicându-şi viziera de la caşcheta-de-râsul-curcilor

- No!... from... Indian Teritory!... just... just go home and... may The Force be with you!

- Ouh, oh, ... you... gipsy??

- Hey, watch it!... ca poate-ti dau cu... gipsu'n your head!

- My name is Jakob! What's your name? , insistând ca cei, ce trebuie să-ţi vândă ceva...

- Chankoowaşhtay Chavata n'Gâţiikwulva..., daca tot întreabă omu'...

- C'mon!! That's joke!! What is that mean?!?!?

- No, no! Really! It means: „The One Who Lost His Visa Card And Doesn't Give A Fuck”

- Hey, we have park in Slovenia... amusement... you know?? , zise de parcă eu eram amator de aşa ceva.

- Whatever you're selling, I'm not buying!

Realizează, finally, dezinteresul meu pentru... orice, în acel moment şi pleacă în căutare de clienţi noi. În răstimp sau râs-timp, mă apucă o toropeală idioată... cred că venise ca o salvare sau calmare, pentru ca începeam să „văd” paradisul, eram într-un miraj plăcut, visam minunat... scutece impermeabile! Holly shit! Tresar ca ars, la gândul că visul era un fel de ecstasy contra incontinenţei. Mă dau jos speriat, ca de un coşmar ce-ţi dă mâncărimi sub ţeastă. Lânga maşină faraoana, cu ochii în lacrimi!

- Ce-i baiu'?

- Oricum n-o să mă crezi! zise, cu privire tristă şi căzută-n deznădejde.

- What the fuck is goin'on??? ,

- M-a prins de de fesă un... un... un... un... cosmonaut!!! , spuse cu o faţă disperată

Ok, Ok, după cum stiţi nu am fost, nu sunt şi nu voi fi în rând cu... lumea planetară... atitudinea de clovn mă scapă de, depresii inutile şi ca unu' care poate fi numit şi nesimţit, nu pot lăsa o glumă/farsă, când o pot întinde cât mai departe, ca elasticul unui chilot mai nou dar, ... care se poate rupe şi-ţi vine înapoi în mufă! Adevarat, sunt şi riscuri de acest gen.

Aşa că..., cu privirea crocodilului care ştie că, într-un final, antilopa trebuie să se adape din baltă...

- Refrazează, te rog!

- Eşti nebuuuuuun? Tu nu auzi? , spuse madam-n disperare

- Eşti sigură că ceea ce spui, ESTE ceea ce spui??? , zic răspicat în ideea de a o lungi.

- Fuck you! În loc să mă aperi, tu... ! , spuse, cu intenţia de a îmi da cu naveta spaţială-n cap.

- Stai să-mi revin!... cu gesturi teatrale de parcă eram, Sherlock Holmes... Am parcat, nu am aterizat... port şpilhozăn şi tricou de pieţar şi nu costum cu caşchetă... şi... ia planeta de unde nu-i! Să ştii Houston, că avem o problemă!

- Termină odată, măi omule!!

- Hei, hei, fi bucuroasă că ai trecere şi pe alte planete! , zic nelăsând garda jos.

- Termină cu cretineala... tu nu'nţelegi că era un... om... om îmbrăcat în ceva costum!

- Îl chema cumva Jakob Brâncâ Argintie?

- De unde naiba să știu!!! Ești cu capu'? ... Ia stai! L-ai întâlnit, nemerniculeeee!!

- Neah! I-am zis numa': Engage Enterprise and kiss my a... vatar!!

Se uită la mine așa cum se uita Freddy Krueger la o victimă proaspată, pregatit să-i bage ghearele-n beregată.

- Consideră că ți-am dat delete, tot drumu' pân' acasă!!

Este de nesperat, cum poate să-ți cadă o pleașcă ca asta-n cap și mi-am ascuns bucuria, la gândul că urechile mele vor avea liniște până acasă, preț de 900 și ceva fâs, de kilometri. Faraoana va tace și liniștea îmi va reveni în creierul uscat deja, ca stafiditele doamne ce stau vraiște pe nisipul din Lignano Sabbiadoro.

Pe... oricând!

---

VIZUALIZĂRI: 7174 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI