Kufstein - ieri, azi, maine - povestea merge mai departe

TIPĂREȘTE

De ce am ales acest titlu? Pentru ca in acest moment cam asta pot spune despre legatura dintre mine si acest oras caruia pentru nu stiu exact cat timp ii voi spune casa. Ieri si azi sunt bine definite, maine insa este deocamdata o necunoscuta. Cum insa am decis sa ma bucur din plin de ceea ce inseamna “azi” voi vedea ce surprize imi va oferi “maine”. M-am lamurit ca indiferent de planurile noastre facute ieri sau azi, maine e stapanul suprem.

Daca in articolul dedicat orasului vechi vezi impresii vi-l prezentam asa cum reuseste sa atraga el turistii, acum am sa va prezint orasul asa cum il vad locuitorii lui zi de zi (pentru ca intr-o oarecare masura printre ei ma numar si eu) punctand anumite elemente. Nu stiu daca am sa va povestesc despre blocuri (acestea au inceput sa apara mai la perifiera orasului) ci mai degraba am sa va povestesc cate ceva despre ceea ce inseamna organizarea unui oras.

Transport: aici va asumati transportul local sau autopicioarele (daca nu vreti si un taxi). Asa cum va spuneam exista (intre timp am elucidat misterul celor 3 linii care erau 4 de fapt) si asta deoarece in timpul saptamanii avem liniile 1,2 si 3 asa cum din pagina oficiala, iar duminica sau de sarbatori linia 4 dar cu traseul oarecum similar celor 3 linii. Nu am urmarit traseul liniei 4 deoarece circula mai greu si nu merita. De luni pana vineri programul este la fiecare 20 de minute incepand cu ora 6 am si pana spre ora 7pm, sambata mai devreme cu o ora incheierea programului. Exista si niste linii preorasenesti care fac legatura intre diferitele orase, sate, etc si care circula si duminica, iar traseele snt afisate in statiile pe unde trec. Poate ca nu va intereseaza biletele dar va povestesc asa ca daca va plictisesc mergeti mai departe. Am urcat in masina pe la sofer, i-am dat banul (2 euro- biletul costa 1,40 euro) si a apasat niste clapete de unde cadea restul, fiecare tip de moneda avand compartiment separat, si in acelasi timp se printa biletul. Acesta poate fi luat si de la automatul care exista in masina, dar cum e doar in germana deocamdata prefer sa achit la sofer (acum nu mai e cazul, am cardul si accesul anual platit, despre card am sa mai vorbesc). Schimbul intre soferi se face pe traseu, fiecare isi ia caseta cu bani si pleaca acasa sau intra in tura, sau eventual schimba masina. Am vazut intr-o statie cum cele doua masini si-au schimbat soferii intre ei si apoi au plecat mai departe. Vrei sa cobori, semnalizezi si mai ales daca esti o persoana mai in varsta sau ai bagaje, te scoli de pe scaun dupa ce opreste masina, nu te alearga nimeni. Daca esti mai in varsta soferul chiar lasa masina mai jos in statie, aproape la nivelul trotuarului. In functie de cat de aglomerate sunt zonele pe unde circula statiile sunt mai apropiate sau mai indepartate intre ele. Intr-una dintre pozele atasate am pozat soferul si acolo o sa vedeti “ingineria” prin care soferul poate sa emita si bilete dar sa isi si respecte orarul de mers, ba chiar am asistat la o chestie draguta, ajungand mai devreme intr-o statie, a coborat in statie, a fumat o tigara si a plecat mai departe (incadrandu-se in program).

Economie: nu fac =)), dar imi place cum esti tratat in magazin cand esti salutat la intrare sau in timp ce esti prin magazin, iar oferte sunt destul de des intalnite pentru ca asa atragi lumea la tine. Aici exista un singur Mall (desi pentru ei nu exista notiunea de mall), mic si doar cu un etaj, ceea ce pentru tinerii nostri ar fi jale (si exista un cinematograf), dar pentru mine este perfect. Pana in prezent nu am vazut piete (poate ca or fi vara), exista doar niste tonete la intrarea in oras. Sunt adult, insa uneori dau si eu in mintea copiilor (stiu ca unii dintre voi ar spune ca mai des insa) si as pofti la un McDonalds, insa spre norocul meu este ceva mai departe asa ca pana acolo imi piere cheful (cred ca ajunge si o masina dar cat inca ma mai pot abtine am sa o fac).

Am fost intrebata si despre cofetarii ca fiind un punct de interes, din pacate nu pentru mine, am intrat insa intr-o cofetarie si cred ca daca mi-ar fi pofta m-as cam abtine, preturile sunt cam mari. Mi-am luat odata de la supermarket un fel de negresa si o tarta cu mere asta deoarece erau la un pret bun si spre surpriza mea erau si delicioase, si o data mi-am luat o gogoasa ca prea le lauda lumea, insa nu erau diferite fata de ce mananc in tara asa ca nu m-ai impresionat.

Daca tot vorbim de economie ar trebui sa mentionez si ceva despre bancile prezente aici, asadar avem (si aici am sa fiu subiectiva si am sa incep cu Sparkasse, apoi Reiffeisen, Volksbank si inca cateva dar ceva mai mici).

Am mentionat Sparkasse ca prima banca datorita faptului ca aceasta este banca unde mi-am deschis cont (te programezi pentru discutii/ contracte) iar pentru firma la care lucrez exista o conventie conform careia in primii doi ani nu se percep comisioane lunare care sunt din cele aflate cam 7-8 euro/luna.

Am mai mentionat aceasta banca si dintr-un alt motiv, cladirea principala in care se afla banca si care este una deosebita, normal avand in vedere ca are mai mult de 100 de ani.

Scoala: este bine reprezentata aici, am vazut scoli frumoase, mai noi saiu mai vechi, cu ferestrele decorate de anumtite sarbatori (Craciun, Paste) si deoarece sunt multi angajati straini in zona exista si o scoala internationala, de asemenea orasul Kufstein este cunoscut ca fiind si centru studentesc deoarece aici se afla cateva facultati (cred ca stiinte-tehnic). Am vazut ca aici copiii chiar se deplaseasa dintr-un oras in altul deoarece mi s-a mai intamplat sa merg cu trenul la firma si am vazut o multime de copii cu ghizdanele in spinare.

Biserica: nu am sa povestesc aici despre ea, dar ca sa nu-mi ingrozesc prietena, ii promit ca am sa scriu un singur articol despre bisericile de aici.

Posta: Acum pentru ca stau la bloc primesc o multime de materiale in casuta postala si sunt puse dragut intr-un fel de coperta a postei si stau si ma gandesc cata risipa de hartie, numai ca aici hartia se colecteaza separat asa incat este trimisa la reciclare.

Daca tot vorbim despre posta as putea mentiona existenta unor oficii in cadrul unor supermarketuri si unde poti lasa pachete si probabil si scrisori, totul facut astfel incat sa-ti rezolvi mulumitor problemele.

Sanatate: O au :)), inca nu am avut de a face cu sistemul medical desi ar trebui sa-mi gasesc un medic de familie, dar atata vreme cat ma uit in ziarele lor si vad ca cea mai batrana femeie (intre timp a murit) a fost celebrata de oficialitati la implinirea varstei de 105 ani, si in rest pagina era plina de 91-97 ani si sarbatorite perechile care facusera 60 de ani de casnicie, cred ca o duc bine.

Apropo de asta, un alt lucru amuzant care mi s-a intamplat aici a fost cand imi cautam casa, intram in toate cladirile posibile sa vad nume de proprietari sau agenti imobiliari si la un moment dat m-a atras un bloc unde se vedeau apartamente frumoase, dar la parter parea ca este o receptie si o sala de mese (nu arata chiar a restaurant) si am intrat si acolo ca arata bine insa nu era nimeni prin zona, dar am vazut niste poze in care erau aniversatii saptamanii si am inteles ca eram la un camin de batrani, asa ca nu am avut noroc aici ca era frumos.

Deci, spitalele nu prea stiu pe unde sunt decat aproximativ, insa stiu cateva farmacii in oras si aici am sa va povestesc si o intamplare draguta. M-a rugat o prietena din Romania sa ii aduc un medicament care la noi in tara nu se gaseste. Era a doua zi de Craciun, deci sarbatoare si vad un ghiseu de farmacie deschis si intreb de medicamentul meu, ii arat pe telefon recomandarea medicului si imi spune insa ca nu poate sa imi dea decat o cutie fara reteta, ii spun ca am recomandarea medicului, in fine dupa discutii si tiganeli (din partea mea pentru ca am intrebat-o daca vin in fiecare zi, o sa-mi dea cate o cutie pana fac cele 3 de care am nevoie) mi-a dat cele 3 cutii, dupa ce m-a intrebat daca sunt de acord si cu plata unei suprataxe pentru sarbatoare. Deci daca vreti sa luati medicamente in zi libera sau de sarbatoare, ziua platiti cam 1,70 euro in plus la reteta (nu per medicament) si 3,5 euro (cam asa ceva) noaptea.

Administratie: ceea ce la noi in tara ne ingrozeste aici e o placere (am putine retineri referitoare la program dar trecem peste ele) si cu ocazia asta am sa va prezint si experientele mele cu aceste institutii ale statului. Prima experienta a fost inregistrarea la Primarie. Aici programul zilnic este pana la ora 17.00 joi insa este program pana la ora 18.00. Cu contractul de proaspat chirias in mana si cu formularul completat am mers la primarie unde am solicitat obtinerea unui document care se numeste Meldezettel. Functionarul a dat sa scoata un formular sa mi-l dea sa il completez, i l-am aratat gata completat, l-a verificat, m-a intrebat daca vin direct din Romania (aceasta fusese adreasa pusa) i-am spus ca am stat pana acum la hotel si in 5-7 minute aveam certificatul.

Urmatorul certificat a fost si mai dragut de obtinut, am inteles ca trebuie sa ajung la Bezirk... si nu mai stiu cum si am intrebat, la randul meu am fost intrebata daca caut Bezirk... si nu mai stiu cum am zis ca da si am primit indicatiile de rigoare. Acolo insa am dat peste o doamna functionar necunoscatoare de limba engleza si pe care incercam sa o conving ca eu vreau acolo, si am si contract de munca si de casa si nu inteleg de ce nu intelege ca eu vreau acolo. M-a trimis acasa sa ma mai gandesc si sa revin cand stiu ce vreau si unde vreau. Am plecat putin nedumerita ca nu ma doreste acolo si spre norocul meu profesoara de germana careia m-am plans cand i-am explicat unde am fost si cum nu m-am inteles a inceput sa rada spunandu-mi ca acolo este tribunalul si a fost si puscaria, si am inteles de probabil ca eram singura persoana care voia acoo cand de fapt lumea vrea sa plece de acolo.

Am ajuns si la locul corespunzator (cateva strazi mai incolo) unde pentru ca doamna care trebuia sa se ocupe de mine era ocupata 2 minute am fost intrebata daca nu vreau o cafea cat astept, de era sa ma inec de ras gandindu-ma la cum merg lucrurile la noi. Nici aici nu cred ca am stat mai mult de 5-7 minute, timp in care am completat un formular iar in calculator fusesera introduse datele din documentele mele (fara copii, original si alte nebuneli).

Contractul la electrica s-a facut la fel de bine si civilizat si ne miram de ce oamenii sunt linistiti.

Up-date, cele 2 institutii se numesc Bezirkgerichte (unde am mers prima data) si Bezirkhauptmannschaft (unde trebuia sa ajung de fapt).

Parcare: Aici pot fi spuse multe povesti si asta deoarece exista tot felul de parcari, pentru masini, pentru biciclete, pentru rulote, cu sau fara plata (depinde de noroc). In zonele comerciale mai ales exista parcari unde ai gratis o ora apoi platesti in functie de zona, durata, etc, iar in zonele unde exista scoli, administratie si alte institutii, parcarea se plateste cu ora, dar in afara programului sau in weekend este gratis.

Turism: nu este lasat ca amaratul la sfarsit, dar numai despre asta as avea o inepuizabila sursa de inspiratie. Iarna mai greu cu traseele, insa pe vreme frumoasa o minunatie sa te plimbi prin zona.

Kufstein are si diverse feluri in care atrage nu numai turistii (pe astia oricum ii atrage) dar si localnicii, incercand sa le creeze diverse avantaje, astfel incat mi-am achizitionat Kufstein card (89 euro + 2 euro cardul) si in care am inclus transportul local, 2 stranduri (oferta valabila vara), patinoarul (nu stiu daca este deschis doar iarna, parca vad lumina in sala si seara chiar si acum- vad asta din balcon), Kaiser lift (un telescaun pe care de abia astept sa il probez insa este deschis doar in perioada mai-octombrie) si Riedel Glas Factory despre care v-am povestit deja aici.

Acest card poate fi achizitionat si de turisti si exista chiar si carduri de familie foarte avantajoase.

Articolul l-am inceput ceva mai in urma si cu fiecare zi care trece descopar noi si interesante lucruri, astfel incat cred ca cel mai bine ar fi sa inchei aici deoarece ajung sa scriu un roman fluviu. Ce am mai descoperit intre timp, lucruri care lor li se par normale, pentru noi sunt anormale, am vazut o caravana instalata in centru orasului pentru verificarea gratuita a vederii. Cum s-a facut primavara spatiile au fost invadate de panselute care au murit din cauza vremii (se racise din nou si chiar a dat putina zapada) si care au fost inlocuite. Nu cred ca au stat mai mult de 2 luni, acum peste tot sunt puse altfel de flori, si cred ca am sa fac poze ca sa nu zic ca am luat-o razna si nu mai stiu ce flori am vazut. Nu este o risipa de bani ci o bucurie ochiului, o stare de bine. Si daca vorbim de flori si pentru ca tocmai am citit un articol al Mihaelei Voicu despre “lumanarile” castanilor din aceasta perioada am atasat si eu o astfel de poza care binenteles ca nu reflecta realitatea de care se bucura ochiul atunci cand esti in preajma lor.

Si daca tot vorbim de obiceiuri si traditii, am vazut ca aici se poarta (poate ca este si mai simplu asa) si eu am avut parte de cateva astfel de evenimente, sa nu fie aduse neaparat prajturi (desi si acest capitol nu este neglijat) ci mai degraba acei covrigi bavarezi care sunt umpluti cu diferite compozitii, covrigul este uns cu unt si se adauga – pe segmente- cascaval, sunca, salam, peste care se pune ardei gras, salata, dupa dorinta. Dimensiunea covrigului este in functie de numarul de persoane care vor manca din el: 3-5-10... Si ca sa vedeti cum arata (chiar arata bestial) am atasat o astfel de poza, cu un astfel de covrig adus de un coleg de-al nostru care s-a insurat si special l-am fotografiat taind pentru a vedea marimea covrigului prin comparatie cu mana lui.

La final insa va salut din departare cu o calda salutare si va invit sa vedeti pozele care sper sa va placa. Prima poza insa recunosc cinstit este preferata mea din cele mai mult de 2000 de poze facute pana in prezent.

Si tot cinstit recunosc ca mi-ar fi placut ca articolul sa aiba si o ilustratie muzicala, insa sunt lipsita de inspiratie, poate web-ul are vreo idee?

---

VIZUALIZĂRI: 1098 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI