Kavala, sub parfumul teilor în floare

TIPĂREȘTE

Vă spuneam în articolul de anul trecut despre Akontisma, că un film controversat m-a făcut să deschid multe pagini din ceea ce credem noi că este istoria reală a zonei balcanice, mi-a adus mie, pigmeu în această parte a culturii, câteva raze de soare, adică ceva lămuriri despre ce cred că a fost real, ce a schimbat drumul popoarelor în timp și spațiu și, o spun fără să șovăi, mi-a dat o imagine mult mai clară a ceea ce se petrece azi în lume, în Europa, în credința noastră creștină dar asta este altă poveste. Urmând pașii istoriei și ai lui Suleiman Magnificul, anul trecut doream să văd Kavala, să o înțeleg dar, negăsind cazare, am fost doar în treacăt, așa că pt. anul acesta am luat măsuri serioase să-mi împlinesc visul și despre partea legată de cazare deja v-am scris, așa că să "intrăm" în Kavala de azi și de demult. Dar pentru a înțelege orașul de azi, trebuie trecut puțin măcar prin istoria lui.

Kavala este pentru foarte mulți turiști doar un punct de tranzit, de cele mai multe ori ocolit pe cea mai nouă și rapidă cale, autostrada Egnația Odos, prin partea de nord a orașului. Pentru cei ce urmează drumul apropiat țărmului mării, traseul 2 sau antica șosea Egnația - dacă vreți să știți acesta a fost întâi drumul armatei persane conduse de Xerxes I împotriva Atenei - este măcar șansa de a trece pe sub kamares și de a arunca o privire spre Panagia sau biserica Sf. Nicolae, asta dacă aglomerația orașului nu le dă puțin de furcă. Dar Kavala este mult mai mult pentru cultura fiecăruia dintre noi, de aceea un minim de o zi plină merită alocată și nici atunci nu se poate vedea tot sau nu se reține totul din vizite.

Kavala este capitala prefecturii cu același nume care, la rândul ei face parte din Macedonia de est și Tracia, una din celel 13 regiuni ale Greciei. Este un oraș construit la poalele muntelui Simvolo, de pe pantele căruia cei harnici la drumeții pot admira Delta Nestosului, Muntele Athos, Thasosul și foarte des insula Samothrace.

Din anii 1050 - 700 î. H. au fost găsite urme de așezare umană pe peninsula Panagia și se pare că tracii au fost aici. Primul său nume, Neapolis (Nea Polis) adică "noua cetate" este din sec. VII î. H. când locuitorii Thasosului au ocupat această zonă ce avea legătură cu metalele prețioase exploatate din minele muntelui Pangheos sau Pangaio. Devine independent în sec. V î. H. și își bate chiar propria monedă de argint cu capul zeiței Venus, pe revers fiind capul sirenei Gorgia; este cucerit de Filip al II-lea, tatăl lui Alexandru Macedon și devine port al orașului Philippi, perioada ocupației macedonene ducând la o dezvoltare a lui. Urmează o altă ocupație benefică cetății, cea romană, atunci când devine o stație importantă pe celebrul Egnația Odos dar și un port important pentru flotele implicate în bătălia de la Philippi din 42 î. H.

Kavala este primul oraș al continentului nostru pe care a poposit Apostolul Pavel în truda sa de răspândire a creștinismului în anul 49 e. n., de aici plecând la Thesalonic și apoi la Veria.

Din anul 815 apare în documente cu numele de Christoupolis - Orașul lui Hristos și este pe rând ocupat de franci, venețieni, genovezi, turcii fiind cei care-l distrug aproape până la temelii. Din 1470 apare cu numele Kavala, nume dat de genovezi și care vine de la "cavallo"- cal, variantă ce pare cea mai credibilă după spusele unor istorici. Se dezvoltă foarte mult în timpul lui Suleiman Magnificul, apeductul (kamares) fiind construit în sec. XVI după ultimele cercetări și nu de romani și, tot acum se extind zidurile cetății, peninsula devenind prea mică pentru grecii, turcii, evreii ce locuiau acolo.

Istoricii spun că anul 1864 este foarte important pentru Kavala, deoarece este prima dată când orașul se extinde dincolo de zidurile peninsulei Panaghia: Sultanul permite comunității creștine construirea unei a doua biserici în afara zidurilor cetății, biserica Aghios Ioanis, târnosită în 1867, fapt ce a permis înființarea unui nou cartier de case ale comerciantilor bogați

La 26 iunie 1913 Kavala ridică cunoscutull drapel grec devenind parte a Greciei, nu pentru totdeauna căci va avea de trecut printr-o primă distrugătoare ocupație bulgară până în 1918, urmată de a doua când bulgarii, în 1941 primesc orașul cadou de la nemți și distrug tot ce se crease în perioada interbelică, producția și comerțul cu tutun. Așa de dură a fost perioada ocupației încât această ramură economică ce antrena 80% din populația activă a Kavalei, dispare definitiv în 1960.

Istoria Kavalei este mult mai bogată. Cartierele și clădirile importante au nume de sfinți sau sunt legate de istorii dureroase, de exemplu Ghirtzi sau Hilion (o mie) este unul din cartierele ridicate pentru o parte din grecii expulzați din Capadocia.

Kavala de astăzi are două zone cu obiective turistice importante: Peninsula Panagia sau Palia Polis (orașul vechi), acolo unde a existat Neapolis și partea a doua, centrul de astăzi cu depozitele de tutun, karnagio (docul) și clădirile cu arhitectură deosebită ridicate în sec. XIX și început de sec. XX, la care se adaugă Muzeul de Arheologie.

Alături de castel, kamaresul este un simbol al orașului Kavala. Monumentala construcție ridicată în timpul lui Suleiman Magnificul, când Ibrahim era Pașă de Kavala, împarte orașul în două și o vreme a fost chiar frontieră greco-turcă. Ridicat sau reparat între 1530-1536 pentru a aduce apa potabilă în peninsulă, pe deasupra lui trecea conducta care se alimenta din 5 cisterne construite după moda turcă. Cele 2 rânduri cu 60 de arcade de 4 dimensiuni diferite și cu cea mai mare înălțime de 25 m, pe o lungime de 200 sau 270 m, uneau castelul cu muntele Lekani unde erau izvoarele, fiind parte a unui sistem de 6.400 m lungime. Kamaresul a avut doar două rânduri de reparații, în 1818 și în 1997-98 și a fost funcțional până în sec. XX. Culoarea de astăzi a zidului se zice că este la fel cu cea originlă, fiind din granit pe zid de cărămidă.

Numit "frurio" de localnici, este cel mai înalt edificiu de pe peninsulă, din turnul său se vede tot orașul și insula Thasos. Primele ziduri au fost ridicate în sec V î. H. apoi de-a lungul timpului au fost extinse. Cetatea totuși a fost construită de turci și venețieni pentru a se putea apăra de pirați și barbari. În forma de astăzi, există un teatru de vară la prima intrare care cuprinde și trei turnuri. Intrarea a doua avea un rezervor de apă, un depozit de muniție ce ulterior a devenit închisoare și un turn central de observare și refugiu. În prezent este un muzeu vizitabil, se poate urca în turn de unde priveliștea este superbă și, dacă aveți o monedă de 1 €, puteți admira zările pentru putin timp. La prima intrare, lângă teatru, este și o terasă care vinde bere, sucuri, cafea, pizza.

Biserica Panagia

Se află în piațeta peninsulei și a fost reconstruită în 1965, pe locul fostei și unicei biserici bizantine acceptată de otomani.

Este tot în zona pieței peninsulei și este casa în care s-a născut fondatorul ultimei dinastii egiptene în 1769. Muhammad Ali, albanez, copil orfan dar foarte inteligent, ajunge soldat în Egiptul ce se lupta cu Napoleon Bonaparte și, dintr-un om simplu ajunge comandant militar și apoi regent al sultanului. Fără a fi un fanatic religios, impune respectul pentru creștini în Egipt, introduce învățământul obligatoriu pentru copiii egipteni și atrage europeni, încurajând formarea unei comunități grecești puternice. Așa se explică existența statuii ecvestre de bronz din peninsulă, lucrată de un sculptor grec, Dimitriadis și dăruită Kavalei de comunitatea greacă din Alexandria în 1934. Casa cu două apartamente, unul pentru bărbați- selamlik și unul pentru femei -harem, este considerată proprietatea statului Egipt și este sediul Institutului Muhammad Ali. A fost cea mai mare casă de pe peninsulă, prima alimentată cu apă curentă și cu frumoase grădini în jur. În curte se află mormântul mamei pașei, mutat aici când s-a amenajat Piața Eleftherias din zona modernă a Kavalei. Nu mereu se poate vizita casa, noi n-am avut noroc și oricum am înțeles de la un grec că destul de rar se deschide.

Numită așa după un militar, om de cultură și diplomat egiptean ce a făcut parte di apropiații lui Muhammad Ali. Este ridicată pe fundațiile unei biserici din perioada de început a creștinismului și are alături un minaret din sec. XVI și o medresă (școală islamică). Prin podeaua de sticlă se poate vedea mozaicul bisericii creștine închinate Sfintei Parascheva. Aici, după alungarea turcilor, fanfara făcea de obicei repetitii așa că este cunoscută și drept Moscheea Muzica. Restaurată în 2008 este de fapt sală de spectacole ocazionale și de obicei se vede doar pe afară.

Situat în partea vestică a peninsulei, a fost construit în anul 1817 din donațiile Pașei de Egipt Muhammad Ali, drept școală religioasă ce, pe o suprafață de 4500 mp avea săli de clasă, hamam, moschee, birouri și curte interioară, plus sala de mese unde oricine primea o supă caldă. Aici a funcționat în timpul domniei pașei Ali o școală profesională pentru copiii săraci, indiferent de religie. Devenit centru cultural important până la sfârșitul Imperiului Otoman, este lăsat în paragină din 1967 până în 2001, când este cesionat pe 50 de ani și devine un hotel elegant, unde prețurile cazării încep de la minim 300 € pe noapte. Actuala construcție este mai mică decât cea inițială, lărgirea străzii în 1931 a dus la ceva demolări.

Se poate vizita între anumite ore și numai în curțile și spațiile care nu deranjează clienții cazați, taxa este sau era 5 €/ persoană. Noi am ratat perioada vizitei, din păcate n-am notat programul dar este afișat la intrare. Dacă mergeți să-l vizitați, scrieți ceva pe aici să știu dacă merită să pun la ciorap 5 €.

Este chiar la ceea ce se consideră întrarea în orașul vechi. Aici se bănuiește că a stat apostolul Pavel când a venit prima dată în Kavala și tot aici a fost o bisericuță creștină transformată în moschee de Ibrahim Pașam, cea mai mare din oraș. În 1920 a fost din nou trecută la creștini și a primit clopotniță deasupra bazei minaretului, primește hramul Sf. Nicolae, patronul pescarilor. Alături s-a ridicat un monument de marmură în 2004, cunoscut ca "Pasul Apostolului" și în care se redă debarcarea apostolului Pavel în vechiul Neapolis.

Farul

La capătul peninsulei există încă un far mic, vopsit în alb, construit în 1880-1900, reconstruit prin 1945. A încetat să funcționeze în 1956.

Toate cele descrise mai sus fac parte din orașul vechi și vizitarea lor se poate face în timp de 3-4 ore dacă luați trenulețul turistic pentru urcat la cetate. Despre acesta vă voi povesti în partea doua a articolului despre Kavala, despre fosta "regină a tutunului".

Se spune despre frumosul amfiteatru Kavala că, de-a lungul veacurilor a fost iubit atât de locuitorii lui de drept, cât și de cotropitori și vizitatori și fiecare a făcut ceva pentru oraș.

Și împrejurimile Kavalei ascund multe legende, istorii, dovezi istorice, una din ele legată de ultimele clipe de viață ale lui Decebal.

---

VIZUALIZĂRI: 4548 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI