Despre plajele orașului Kavala şi cele din împrejurimile sale

TIPĂREȘTE

Unul dintre subiectele mele preferate din vacanţe este cel al plajelor din zona în care mergem mai ales când este vorba de vacanţele mai lungi petrecute la soare, la mare, în general, la relaxare. Kavala şi zona sa adiacentă nu au făcut excepţie de la un mai vechi obicei, adică acela de explorare în căutarea celor mai reprezentative plaje. Am găsit plaje de toate felurile: de la cele foarte amenajate, unele publice, altele private, oricum destul de căutate, la cele sălbatice şi foarte greu de accesat, preferate de rulotişti. M-am gândit să vă prezint plajele pe care le-am încercat şi să le amintesc şi pe cele pe lângă care am trecut şi doar am zăbovit la o poză-două.

Aş începe cu plajele oraşului Kavala, trei la număr, una aflată în apropiere de zona centrală, pe nume Rapsani, celelalte două la extremităţile oraşului, la vest Kalamitsa, la est, Perigiali, fiecare cam la trei kilometri de inima oraşului, deci destul de departe pentru a le accesa pe jos, însă există către acestea transport public bine pus la punct.

Rapsani este plaja publică cu marele avantaj de a se afla la îndemâna tuturor, fiind frecventată în special de localnici, dar și de turiști. Nu este cine știe ce, dar îți faci treaba cu ea, adică atunci când ai chef de o bălăceală scurtă de răcorire și de stat un pic la soare ca beșnița, fără să te deplasezi prea mult, dai o fugă la ea. Se găsește lângă parcul Faliro, după ce ai trecut de Muzeul de Arheologie, fiind flancată de artera principală de circulație ce intră în inima orașului.

Destul de lungă, cu nisip mare, grunjos, care nu se lipește de piele, cu apă care se adâncește în câțiva metri de mal, Rapsani nu deține Steagul Albastru, dar beneficiază de multe dotări care o fac căutată. Are câteva pâlcuri de șezlonguri, dar și locuri de prosop din belșug, are dușuri, cabine de schimb, o tavernă mare, Yalos, cu prețuri bune în spatele său, pe faleză. Aproape se află și Muzeul Maritim, la care nu am ajuns, din păcate. Nu are parcare, nici acces pentru persoanele cu dizabilități și nici posibilități de a efectua sporturi nautice. Noi am experimentat-o de câteva ori, mai ales în primele zile când aveam cazarea la hotel Europa, situat destul de aproape.

Perigiali este plaja care poate fi găsită în partea estică a orașului, la trei km de centru, spre care circulă autobuzul 11. Lungă și îngustă, cu nisip auriu, intrare lină în mare, cam acestea ar fi caracteristicile de bază ale acestei plajei premiate cu Blue Flag. Fiind publică, accesul nu costă nimic, iar amenajările constau în câteva grupuri de șezlonguri, dușuri, cabine de schimb, parcare, multe taverne, terase și cafenele în spatele său. Există loc suficient pentru cine vine cu rogojina sau prosopul, dar nu se pot practica sporturi nautice. Din păcate, la Perigiali am fost doar în vizită, dar pe viitor, cine știe, poate o vom încerca mai mult!

În schimb, ni se pusese pata pe Kalamitsa, plaja situată în extremitatea cealaltă a Kavalei, chiar la intrare dinspre Nea Peramos și Nea Iraklitsa, însă tot la trei km fașă de centrul orașului, până la care circulă autobuzele 8 și 4. Bine, noi am fost cu mașina de fiecare dată, existând o parcare generoasă peste stradă de plajă, ba chiar și un hotel pe nume Kalamitsa View. Ocupă un golf măricel, de vreo 500 m, aflat între două promontorii, unul pe care se află hotel Lucy, celălalt, împădurit cu pini, marcând capătul orașului, în spate fiind mărginită de șosea. Acoperită cu nisip, fin, auriu, cu o intrare lină în mare și același nisip fin pe fund, cu o apă cristalină și caldă,

Kalamitsa ne-a vrăjit imediat, așa încât am „călcat-o” de mai multe ori. De fiecare dată, ne-am așezat în „colțul” său vestic, sub umbrele de stuf care nu aveau șezlonguri. Șezlongurile se găseau grupate doar în vreo două locuri, la mijlocul plajei, însă dușuri, cabine de schimb, peste tot. Plaja deține Steag Albastru, poate fi accesată și de persoane cu dizabilități fizice, are și posibilități de sporturi nautice și mai presus de toate, fiind publică, intrarea este gratuită. O mulțime de taverne, baruri și cafenele se găsesc înapoia sa, spre stradă. Într-una dintre zile, am plecat la plimbare spre celălalt capăt al său, spre hotelul Lucy, unul dintre cele două hoteluri de cinci stele ale Kavalei. Am văzut pe alocuri platformă de stâncă în apă, iar în apropierea lui Lucy, un mic port de bărci și vase mici care părea a fi al hotelului, un club de navigație și un supermarket Masoutis.

Batis se află la un kilometru vest de Kalamitsa, aici având stație autobuzul 8. Auzisem de câțiva ani de Batis, de când o colegă de serviciu îmi lăudase locația, descriind-o în „culori” foarte îmbietoare. Batis este un complex (Batis Multiplex Kavala pe numele adevărat) administrat privat ce constă într-o plajă uimitor de frumoasă, cuibărită într-un golf ce nu depășește o sută de metri, în spatele căreia se află un camping generos (Terra Camping), o tavernă bună (Elia), un club pentru copii (Anemi), o clădire înaltă cu multe cafenele în terase (Selini), un restaurant cu grădină pe acoperiș (Uranos), un beach bar (Aquarella), piscină și un bar la aceasta (Ilion).

Parcarea este de dimensiuni rezonabile, iar intrarea în complex se face contra sumei de 6 €/persoană din care de 3 €/persoană se poate face consumație pe plajă: un suc, un frappé, o bere. Plaja era amenajată cu șezlonguri distanțate, așijderea umbrelele, totul era foarte civilizat, doar că lipseau turiștii, aceștia fiind foarte puțini în comparație cu capacitatea plajei.

Nisipul semăna cu cel de la Rapsani, fiind de granulație mai mare, apa mării, de altfel foarte curată, avea o nuanță plăcută de smarald și se adâncea în câțiva metri, iar plaja era premiată cu Blue Flag. Este de prisos să vă spun că existau dușuri, cabine de schimb, chiar și un loc de unde puteai închiria hidrobiciletă sau alte chestii pentru sporturile pe apă (Athlos Sport Club).

La Batis am fost de vreo trei ori și am rămas câteva ore bune de fiecare dată, alegând să mergem la masă, la prânz, la taverna Elia, accesul făcându-se în complex între orele 09,00-18,00. Prețurile la Elia au fost ușor mai ridicate față de cele din oraș, dar au compensat mâncarea foarte bună și porțiile îndestulătoare, deși nu găteau chiar tot ce era trecut în meniu.

Zilele petrecute la Batis au fost foarte plăcute și relaxante, iar pentru iubitorii de stat la plajă într-un cadru natural aproape perfect, Batis poate fi considerat un veritabil colț de rai pe care îl recomand din toată inima.

Într-o zi, fiindcă primiserăm recomandări serioase din partea gazdei noastre de la hotel Europa, ne-am dorit să mergem la plajă la Ammolofoi, curioși să vedem frumoasa plajă descrisă ca pe un obiectiv de neratat. Din Kavala până la Ammolofoi sunt vreo 25 km care trebuie parcurși pe șoseaua spre Nea Iraklitsa și Nea Peramos, practic pe țărm. În drum, ne-am oprit la un moment dat și am fotografiat de sus și o altă plajă care ne-a atras atenția prin aspectul său deosebit. Este vorba de Bomo Tosca Beach, o plajă mică aflată în spatele unei șosele înalte, dincolo de o pădurice de pini, flancată de versanți de stâncă în laterale și animată de turiștii care sunt oaspeții unui resort emblematic care poartă același nume: Bomo Tosca Beach Hotel. Însă, este tot o plajă privată, iar accesul pentru cei necazați la hotel, este cam piperat: 10 €/persoană.

Denumirea de Ammolofoi vine din greacă, însemnând practic „dune de nisip” și, pe bună dreptate, plaja este mărginită din spate de adevărate movilițe de nisip, fin, auriu. Este o imensitate de plajă (circa 3 km), separată din loc în loc de promontorii stâncoase care, în mod natural, o împart în vreo patru sectoare. Noi am nimerit pe cel de-al doilea fiindcă ne-am ghidat după primul semn ce ne indica o parcare. Am lăsat mașina, într-adevăr, într-o parcare mare, acoperită (excelentă pentru zilele toride), situată în vecinătatea barului-restaurant Ammos.

Plaja este premiată cu Blue Flag și este bine organizată, având o mulțime de șezlonguri, care, deși așezate distanțat, tot păreau numeroase. În plus, intrarea este gratuită. În perioada când noi am fost acolo, totul era aerisit, turiști străini nu prea erau, însă cum nimeriserăm o zi de sâmbătă, grecii veniseră și ei plajă, așa încât era un pic de animație pe plajă. Îmi imaginez că dacă toate locurile ar fi fost ocupate, atunci se putea vorbi despre un sentiment de aglomerație similar celui de la marea noastră. De altfel, este recunoscută ca locul unde distracția este la ea acasă pentru tinerii din zonă.

Plaja, însă, este foarte frumoasă, având un aer exotic autentic. Apa mării uimește printr-o culoare bleu de vis, este foarte lină la intrare, adâncindu-se în vreo 70-100 m în larg și este de o claritate rar întâlnită. Ne-am bălăcit zdravăn în apa aceea de cleștar, am trândăvit pe șezlong ceva vreme, după care eu m-am învrednicit la o plimbare spre capătul său vestic: o stâncă ce se ițește din mare, dincolo de care urmează altă bucată zdravănă de plajă. Plaja este împărțită între diverși operatori ce dețin, pe lângă șezlonguri și umbrele, taverne, baruri, cafenele în spatele său și au obligația să asigure pentru vizitatori dușuri, toalete, cabine de schimb și alte facilități. Prețurile nu sunt mici deloc, un frappé și o bere ne-au costat vreo 12 €, drept pentru care ne-am decis ca atunci când ne-o răzbi foamea, să nurămânem acolo, ci să găsim vreo tavernă în altă parte.

Pentru cei interesați de o vizită la Ammolofoi în viitor, vă recomand consultarea ammolofoi.com, un site foarte util care vă poate răspunde la multe întrebări și vă poate fi de real folos.

La întoarcere spre Kavala, ne-am propus să trecem de la o extremă la alta, adică de la o plajă superamenajată precum Ammolofoi, să vizităm plaja Vrasida aflată în capătul micii peninsulei omonime, situată între Ammolofoi și Nea Peramos, la câteva sute de metri de șoseaua principală, de la care se lasă, evident, un drum de pământ. Am trecut pe lângă ruinele (nevizitabile) ale cetății medievale Anaktoroupolis, apoi ne-am continuat parcursul pe un drum care s-a dovedit din ce în ce mai prost, a cărui stare, se pare, se înrăutățise de curând, de la ploile ce căzuseră în primăvară. Așa ne-a spus un localnic ce trecea cu greu pe-acolo cu o mașină de teren, pe care l-am întrebat ce şi cum după ce am constatat că nu mai putem înainta. Ne-a lămurit că nu mai putem merge mai departe, am făcut cale întoarsă, dar ne-am abătut un pic la o „glumă” de plajă, pe nume Elies, unde-și aveau rulotele câțiva temerari și iubitori de locuri retrase, în natură. Am făcut câteva fotografii și ne-am luat tălpășița cam dezamăgăți că nu ne-am putut satisaface plăcerea de a vizita și vestita plajă sălbatică Vrasida.

Pe drum, ne-am oprit la masă în Nea Peramos, la taverna Ta Tria Pitharia, pe care am ochit-o din mașină, având mese și scaune pe plajă, în felul acesta luând seama și la plaja din Nea Peramos: lungă atât cât tine orășelul, foarte îngustă, cu nisip grosier, apă mică la intrare. Cât despre mâncarea de la tavernă, aceasta a fost absolut delicioasă că ne venea să ne lingem pe degete, în plus, un acordeonist local, ne-a făcut o dedicație în graiul nostru strămoșesc, după ce se informase în prealabil de unde suntem. Iar, priveliștea la mica insulă Vrachonisida Petrani completa un tablou idilic, cum numai în Elada ne-a fost dat mereu să vedem.

Concluzie

Cam aceasta a fost trecerea mea în revistă asupra plajelor Kavalei și a celor de pe lângă aceasta, cu observația că plajele zonei sunt mult mai numeroase, însă, probabil că am fi avut nevoie de încă vreo două-trei vacanțe pentru a le vizita. Însă, tot ceea ce vreau eu să subliniez eu este că și partea aceasta de nord-est a Greciei, din punctul de vedere al plajelor, este foarte ofertantă, așa încât oricine își poate găsi plaja preferată dacă se hotărăște să-și petreacă vacanța aici.

Vă rog, atașați următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 49983 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI