Descoperind Gozo, cu autobuzul Hop On - Hop Off // prima parte

TIPĂREȘTE

Ziua a doua a excursiei in Malta a fost dedicata insulei Gozo. Imediat dupa micul dejun am pornit spre statia de autobuz. Tot aglomeratie, statia plina de oameni. Autobuzul care merge direct la feribot este 222, spre Cirkewwa Ferry Terminal.

Ne gandeam cat o sa fie intarzierea, nu era afisaj electronic, doar orarul. Cred ca toata Sliema pleca in Gozo. Si nu e imposibil, pentru ca prognoza meteo anunta evenimente costiere pentru a doua zi. Cand in sfarsit a venit autobuzul se facuse o coada imensa. Noi am avut noroc si am gasit locuri, astfel ca cele 85 minute facute pe drum au trecut placut. Am admirat peisajul, statiunile prin care am trecut, ritmul in care se construieste peste tot (dupa numarul macaralelor), indemanarea soferului de a se strecura printre masini.

Traseul trece prin St Julien, Bugibba, Mellieha, in total 54 de statii. Bineinteles ca nu a oprit in multe dintre ele. Imi era mila de bietii oameni care faceau disperati cu mana. Uneori erau doar doi, dupa mine cred ca mai aveau si ei loc! Dar astea sunt regulile.

Ajunsi la feribot, am cumparat bilete, aproape 5 E/persoana dus-intors si am avut timp si de o cafea. Biletele se valideaza la intoarcere. Drumul a durat putin, de-abia cat sa admiram marea. Am debarcat in portul Mgarr (exista o lacalitate cu acelasi nume si in Malta, am vazut din autobuz).

Cateva cuvinte despre insula Gozo, culese mai ales din ghidul Calator pe mapamond.

Este o insula micuta, de numai 67 km. p. La cat am mers cu autobuzul, mie mi s-a parut mult mai mare. Nu este asa de aglomerata ca Malta. Nu are statiuni turistice deosebite, totusi am vazut una care ne-a placut, Marsalforn. Se spune ca numeroasele golfuri reprezinta unul din cele mai bune locuri de scufundari din Mediterana. Este plina de verdeata, cineva pe AFA a numit-o chiar „insula verde”.

Asa cum am mai spus, in timpul traversarii am hotarat sa optam pentru autobuzul Hop On Hop Off, pentru 10 E/persoana. Pretul era de 18 E, dar fiind sapte persoane am obtinut o reducere substantiala.

Cateva informatii cred ca sunt utile. Autobuzul este etajat, am calatorit numai la etaj, de unde aveam vizibilitate buna. Uneori, cand se mergea cu viteza mai mare, era curent puternic, dar aveam jachete de vant si a fost in regula. Ne temeam de ploaie, uneori se adunau nori, dar cele mai multe autobuze aveau o copertina care se putea intinde.

Soferii vand apa rece, cu 0,8 Esticla de 0,5 l. O idee foarte buna, mai ales daca afara e foarte cald.

Autobuzul are doua rute, schimbul se face in Victoria. In total sunt 14 opriri, autobuzele vin la interval de 45 minute. Am observat ca orarul era respectat, rareori au fost intarzieri de maxim cinci minute. Daca ajungea mai devreme, stationa pana la ora exacta trecuta in program. La urcare primesti casti pentru audioghid.

Aici am avut un gust amar, erau 16 limbi, inclusiv bulgara si maghiara, dar nici urma de limba romana. Ma gandeam atunci ca o sa scriu ambasadorului roman in Malta, nu cred ca e greu sa se faca o traducere si in romana, avand in vedere cat de multi turisti romani am intalnit. Chiar am vrut sa fac asta, dar am vazut ca nu avem ambasada in Malta, reprezentarea diplomatica a Romaniei in Malta fiind asigurata de Ambasada Romaniei in Italia. In Malta exista doar „Consulatul Onorific al Romaniei la Valetta”, iar consul onorific este, asa cum am gasit pe internet, ” dl. Nicholas Parnis, England”. Un englez, consul al Romaniei? Sau ceva imi scapa mie.

Si, totusi, amaraciunea a mai fost indulcita de faptul ca in pauzele dintre prezentarile obiectivelor care figurau pe traseu, pe o portiune foarte mare din acesta, in casti se revarsa minunata muzica a lui Gheorghe Zamfir si a naiului sau fermecat. Deosebita combinatia, este ceva sa admiri peisajele naturale si urbane ale unei insule malteze, proiectand impresiile pe muzica genialului nostru artist!

Deci, am debarcat in Mgarr. Inca de pe feribot am remarcat, ce altceva decat silueta unei biserici, asezata pe un deal. Ni s-a parut impresionant de mare, mai ales raportata la mica asezare Mgarr. Se numeste Sf. Fecioara din Lourdes. Langa aceasta se afla Fortul Chambrey, construit de cavalerii ioaniti si transformat in zilele noastre intr-un complex hotelier si apartamente de lux.

Autobuzele turistice asteptau intr-o parcare din apropiere. Am plecat fix la ora din program.

Trecem prin Xewkija, cel mai vechi sat din Gozo, al carui reper distinctiv este reprezentat de Rotonda Sf. Ioan Botezatorul, care are unul din cele mai mari domuri fara suport din lume. Dimensiunea lui a creat rivalitati intre gozitani si maltezi, ultimii sustinand ca domul bisericii din Mosta este mai mare. Si aceasta biserica pare mult prea mare fata de localitatea in care se afla, dand impresia unui urias in tara piticilor in comparatie cu celelalte cladiri.

Am ajuns repede in capitala Victoria sau Rabat (Orasul). Numele actual il poarta din 1887, cand a fost numit asa in cinstea jubileului de diamant al reginei Victoria.

Din trecere, pentru ca noi am ales sa nu coboram inca in oras, ci sa ne continuam drumul spre vest, pe ruta 1, observam ca Victoria este un oras elegant, cu strazi si cladiri foarte ingrijite, care imbina armonios trecutul cu prezentul.

Am trecut apoi prin satul mestesugaresc Gharb, de unde se pot cumpara obiecte artizanale din sticla, ceramica, dantela. Noi ne-am multumit sa le privim.

Urmeaza Dwejra, locul prabusitei Ferestre albastre. Aici marea este strajuita de un bloc de piatra inalt de 60 metri – Fungus Rock, declarat rezervatie naturala. Pentru ca am ajuns cu cateva minute mai devreme, ne-am multumit sa facem poze, plecand cu acelasi autobuz.

Am citit ca aici creste o planta numita Cynomorium Coccineum, despre care cavalerii credeau ca are puteri atotvindecatoare. I se mai spune si ciuperca malteza. Era oferita in dar oaspetilor de seama. Ca sa nu fie furata, cavalerii au pus paza permanenta in jurul stancii iar cei care erau prinsi la furat erau trimisi la galere pentru 3 ani! Intre timp s-a dovedit ca planta nu este o ciuperca ci este o planta parazit, care nu isi poate sintetiza clorofila si ca nu are puteri vindecatoare.

In apropiere de Dwejra, relieful este stancos si arid, cu vegetatie specifica climatului uscat. In drum, am observat si o cariera de calcar, in care blocurile de piatra taiate pe diferite dimensiuni erau atat de ordonat depozitate, incat locul iti lasa impresia unui sit arheologic, mai degraba decat a unei cariere. Eu chiar i-am zis sotului: uite, acolo se fac sapaturi arheologice. Cand ne-am apropiat, am vazut despre ce e vorba.

Ne-am intors pe acelasi drum, urmatoarea oprire fiind la Biserica Ta’Pinu. Aceasta este o constructie mai recenta, ridicata intre 1920 si 1931, pe locul unei vechi capele, din secolul al XVI-lea. Legenda acesteia a fost povestita foarte frumos de @iulianic, asa ca nu o sa mai reiau. Vreau sa spun doar ca biserica este impresionanta, atat in interior cat si in exterior. Aici autobuzul face o oprire pentru fotografii, am avut timp sa vedem pe fuga si interiorul.

Se spune ca cei care se roaga la icoana Fecioarei Maria vor avea parte de implinirea unor miracole.

Am mai aflat despre aceasta ca a fost vizitata in 1990 de catre Papa Ioan Paul al II-lea si ca, dupa slujba, a impodobit icoana Fecioarei Maria din Ta’Pinu cu cinci stele de aur.

Urmatoarea oprire, a opta, este in Fontana, o mica localitate in apropierea capitalei. Denumirea malteza a localitatii este "It-Triq tal-Għajn" (drum spre primăvară) si provine de la numele unui izvor din apropiere. De fapt exista mai multe izvoare, valorificate inteligent de localnici. Inca din secolul al XVI-lea au construit adaposturi arcuite la izvoare, pentru a-si face mai usoara activitatea de spalare a hainelor. In timpul raidurilor aeriene din timpul razboiului, ele au fost folosite pentru protectie. Am inteles ca si astazi unii localnici mai folosesc acest mod de a spala (ca la noi, la Valtoare, prin Maramures).

De asemenea, au construit un sistem de irigare format din jgeaburi din piatra. In aceasta zona pamantul este foarte fertil, am observat si noi, din autobuz, terenurile cultivate si ingrijite. Oamenii se ocupa cu agricultura dar si cu pescuitul, golful Xlendi fiind la mica distanta.

In urma cu mai bine de 100 de ani, pescarii au hotarat sa isi doneze profitul pentru ridicarea unei biserici, numita Biserica Catolică a Inimii Sacre.

Trecem pe langa mai multe apeducte, despre care placutele de la fata locului ne informeaza ca vor fi restaurate, fiind cuprinse in programul „Eco Gozo” care se doreste a fi implementat pentru o dezvoltare durabila pana in anul 2020 de catre Ministerul pentru Gozo. Am citit pe internet ca acest program are in vedere transformarea Gozo intr-o insula eco, care se bazeaza pe imbunatatirea vietii prin educatie, dezvoltare economica si progres social, toate in scopul protejarii stilului de viata gozitan, a mediului, resurselor, culturii si identitatii. Evident, la loc de cinste in acest program, data fiind importanta, este capitolul legat de apa: extragerea din panza freatica, investitii in rezervoare si in conservarea si reciclarea acesteia, colectarea apei de ploaie, dar si reutilizarea apei epurate.

In continuare ajungem in Xlendi, pe coasta de vest a insulei. Este un sat pescaresc, dar in care au inceput sa apara si facilitati turistice: hoteluri, restaurante, baruri. Este strajuit de Torri ta Xlendi, un turn de observare construit in 1650. In zona sunt multe formatiuni carstice. Golful este propice pentru snorkelling si scufundari.

Si aici erau cladiri in constructie, in special hoteluri (macaralele erau la datorie), cu aceeasi arhitectura specifica malteza si din aceeasi piatra de calcar de culoarea mierii. Bravo lor!

Pe alt drum, admirand alte peisaje, ne indreptam din nou spre capitala Victoria. Mai vedem cateva biserici, numeroase constructii deosebite, ne strecuram pe stradute intortocheate - pe o straduta ingusta, cu o curba stransa, un politist a oprit circulatia din sens invers pentru a face loc autobuzului nostru! Si asa ajungem in Victoria.

Multumiti de ceea ce am vazut pana acum, coboram si pornim spre Citadela.

Dar despre ea si despre ruta nr 2 in episodul urmator, pentru ca povestea despre Gozo a iesit prea lunga si nu vreau sa va plictisesc.

Am stat mult pe ganduri daca sa fragmentez sau nu articolul, m-am decis sa fac asa la sfatul tovarasei de calatorie, care a si venit cu multe completari.

---

VIZUALIZĂRI: 3057 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI