Insula Gozo, ea însăşi un monument

TIPĂREȘTE

Dacă ai ajuns în Malta, vei putea oare rezista tentaţiei de a-ţi petrece măcar o zi în Gozo? Eu cred că nu. Mister, credinţă, istorie, tradiţie, frumuseţi naturale în stare pură, toate te învăluie cu vraja lor şi te cheamă doar răsfoind ghidurile turistice. Pornind de la transport, obiective de vizitat, servire a mesei, ofertele sunt foarte variate. Cu autocarul, cu autobuzul, cu maşina închiriată sau cu taxiul, în safari, cu barca sau chiar pe propriile-ţi picioare dacă te încumeţi la drumeţii mai lungi, posibilităţile sunt multiple.

Dar, cum am ajuns şi ce am făcut noi în Gozo?

Spuneam în review-ul de început - Malta în 7 zile - că ziua petrecută de noi în Gozo a fost de fapt o excursie opţională pe care am achiziţionat-o acolo, în Malta. Autocarul ne-a preluat din faţa hotelului şi ne-a condus doar până în nord, la Cirkewwa, în port. După câteva minute de aşteptare în sala care se aglomera tot mai mult, "Ta' Pinu", unul dintre cele trei feriboturi care fac transferul în Gozo, ne-a preluat pe toţi şi în numai o jumătate de oră ne-a debarcat în Mgarr. Nu are rost să descriu scurta călătorie pe mare şi frumuseţea coastelor stâncoase pe care le-am admirat - parţial - şi în această călătorie pentru că despre Plaje şi ţărmuri malteze am scris deja.

Important de ştiut este că în Mgarr, după debarcare, vei fi întâmpinat de taximetriştii care se vor oferi să te conducă oriunde. City Sightseeing Gozo HopOn HopOff, cu un tarif de 15 euro/persoană adulţi şi 9 euro/persoană copii, chiar dacă nu par atrăgătoare pentru toată lumea, au trasee bine puse la punct şi includ cele mai importante atracţii turistice din insulă. Chiar şi numai pentru atât, cele două trasee ale acestor autobuze merită studiate. Ceea ce vreau să mai adaug este că autobuzele turistice au plecări din Mgarr la fiecare 45 de minute şi că primele două curse nu asigură legături cu toate punctele de interes turistic.

La Mgarr, în aceeaşi mare parcare de la ieşirea din port, am fost preluaţi de autocarul pus la dispoziţia noastră pentru întreaga zi.

Gozo, cu o suprafaţă de 67 km² şi cu puţin peste 37000 de locuitori, insula verde a arhipelagului maltez, mai rustică, mai liniştită decât sora ei mai mare, are un sol mai fertil şi este cea care furnizează Maltei majoritatea produselor agricole.

Legendele antice spun că în călătoriile lui, Ulise a fost captivat de frumuseţea nimfei Calypso şi a rămas lângă ea vreme de şapte ani în Ogygia, una dintre cele mai frumoase insule din Mediterana, aceeaşi cu insula Gozo din zilele noastre. Dacă ajungi în nordul insulei, la Ramla Bay, plaja cu nisip roşu (pe unele hărţi însemnată ca Ramla l-Hamra), abate-te la ruinele romane şi la Calypso’s Cave, obiective pe care - din păcate - noi le-am ratat! N-am văzut nici Templele Ggantija, dar asta nu pentru că am fi pierdut prea mult timp la plajă, ci pentru că tocmai vizitaserăm cu o zi înainte alte temple megalitice, la Hagar Qim şi Mnajdra.

Ta' Pinu - biserica făcătoare de minuni, un obiectiv de recomandat mai ales celor credincioşi, cu cele două muzee ale sale, a fost vizitată pe îndelete. Nu voi insista cu amănunte pentru că despre Ta' Pinu - biserica miracolelor am scris câteva rânduri separat.

Dwejra - situată în vest, este fără doar şi poate una dintre cele mai căutate destinaţii de pe insulă.

Pentru că Dwejra Tower - turnul de apărare construit în 1652 în timpul Marelui Maestru Lascaris se află chiar lângă locul în care opresc autocarele, aproape de micul golf denumit Marea Interioară, l-am vizitat. Într-un peisaj sălbatic, pe o ridicătură de stâncă deasupra mării, turnul pătratic recent renovat are o scară exterioară şi o alta interioară, mai anevoios de urcat decât prima. În interior este un mic muzeu, iar de pe platforma superioară se pot admira şi fotografia peisaje de neuitat. De menţionat că intrarea este liberă, dar - dacă cineva doreşte - poate lăsa o mică donaţie. De asemenea, este important de ştiut că atunci când nu flutură steagul deasupra, este inutil efortul de a mai urca panta. Atunci turnul este închis pentru vizitatori.

Micul golf format de apele mării după ce străbat un tunel săpat în stâncă, Marea Interioară, este locul de unde se pleacă în safari. Am văzut, aliniate, mai multe maşini în care urca un grup mare de nemţi, dar nu pot da amănunte legate de preţ. Sunt sigură că cei interesaţi de acest mod de a explora insula, se vor descurca la faţa locului.

Dacă Dwejra este una dintre cele mai căutate destinaţii de pe insulă, Fereastra Albastră este cel mai atractiv loc din Dwejra. Arcul natural săpat în stâncă de apele mării în mii şi mii de ani de necontenită agitaţie, este de o frumuseţe greu de redat în cuvinte. Prin fereastra din piatră de culoarea mierii vezi cerul şi marea într-o îmbrăţişare fără de sfârşit. Din păcate, specialiştii ne întristează afirmând că eroziunea va duce la prăbuşirea magnificei ferestre. Nu îi mai dau decât vreo 25 de ani de viaţă, aşa încât, cine n-a fost acolo trebuie neapărat să meargă.

Stâncile din preajmă sunt denivelate şi greu de traversat (voi ataşa o poză care reflectă special acest aspect). Cu toate acestea, curioşii se apropie cât pot de mult pentru a admira şi fotografia minunea naturii din Gozo.

Fereastra Albastră este locul care a atras şi pe cineaşti, câteva scene ale uneia dintre versiunile filmului Contele de Monte Cristo fiind filmate aici. La numai câteva zile de la întoarcerea din Malta, am văzut acest film la Tv şi am recunoscut cu plăcută surprindere neasemuitele imagini.

Fereastra Albastră este şi unul dintre locurile mult căutate de scufundători. Am văzut câţiva temerari plonjând în valuri, dar asta nu era şi nici nu va fi vreodată pentru noi. În afară de a sorbi cu ochii peisajele, o plimbare cu barca (opţional, 4 euro/persoană) pentru a admira mai de aproape coasta stâncoasă şi grotele ei, a fost tot ceea ce am putut face.

Tot în Dwejra, lângă Fereastra Albastră, se află Fungus Rock, o mică insulă pe care cavalerii ioaniţi au descoperit o ciupercă cu proprietăţi medicinale. În vremea aceea, atât de apreciată a fost această ciupercă încât o ofereau cadou persoanelor notabile care vizitau insula, iar Marele Maestru Pinto a instituit o pedeapsă pentru cei care o vor fura. În prezent, Fungus Rock este rezervaţie naturală.

La Fontana - satul spălătoreselor, urma să facem un scurt popas nu doar pentru a vedea izvorul captat şi amenajat pentru spălătorie încă din timpuri străvechi, ci şi pentru a vizita Fontana Cottage Industry, singurul magazin cu produse tradiţionale din Gozo. Lângă drumul care duce spre Xlendi, pe partea stângă, sub o arcadă mare, de piatră, deşi nu mai sunt folosite în acelaşi scop, încă se pot vedea jgheaburile şi bazinele pentru apă în care localnicii îşi spălau rufele.

Fontana Cottage Industry a fost întâlnirea cu bunătăţile gozitane din care am şi degustat (gemuri, vinuri, lichioruri de mai multe feluri), dar şi cu meşteşugul oamenilor de aici. Pe fundalul unei muzici locale, doamna şi cei doi fii care se ocupă de magazin ne-au întâmpinat zâmbitori, gătiţi cu haine tradiţionale.

La numai câţiva kilometri, Xlendi, un fost sat pescăresc, acum o frumoasă staţiune, ne aştepta cu prânzul pregătit. La restaurantul St. Patrick’s Hotel, în Golful Nimfelor, cu o minunată privelişte spre larg, am servit Un prânz la Xlendi. După masă, n-am zăbovit prea mult în Xlendi deoarece ne aşteptau încă multe de văzut în Victoria.

Se spune că toate drumurile din Gozo duc la Victoria, iar dacă priveşti harta, vei constata că aşa şi este. Şi cum nu puteam părăsi Gozo fără a vedea capitala insulei, iată-ne apropiindu-ne în goana autocarului de Victoria. N-am să povestesc nimic din istoria acestui străvechi oraş. Cei interesaţi o pot descoperi şi singuri. Rabat, oraşul din vremea arabilor, în timpul protectoratului britanic, în cinstea reginei, a fost denumit Victoria.

Victoria este un oraş ca mai toate oraşele din Malta. Străzile înguste sunt pavate cu piatră, iar clădirile înghesuite au balcoane mici, închise şi uşi care dau direct pe trotuar. În centru sunt multe magazine cu produse proaspete, brânzeturi, vinuri şi lichioruri locale, artizanat, tricotaje, suveniruri.

Citadella, vizibilă din orice punct al oraşului, aflată pe o înălţime, este o puternică fortificaţie care i-a apărat nu doar pe arabi, ci şi pe normanzi, pe ioaniţi, pe britanici, dar şi pe inchizitorii din Roma. În prezent, masiva construcţie fortificată, adăpostul localnicilor în timpul raidurilor piratereşti, dar şi a invaziei otomane, are partea de nord ruinată. La partea cu intrarea principală, atât la exterior cât şi la clădirile din incintă, încă sunt în curs lucrări de reparaţii şi renovare.

Când am ajuns noi, muzeele (program zilnic, orele 09.00-17.00) erau închise. Totuşi, informez pe cei interesaţi că Citadella ticket (adulţi - 8 euro/persoană, studenţi şi seniori (peste 60 de ani) - 5 euro/persoană, copii - 4 euro/persoană) permite accesul la Muzeul Arheologic, Muzeul de Ştiinţe Naturale, Muzeul Folcloric, precum şi la vechea închisoare.

Între zidurile cetăţii, în sec. XVII, pe locul unui templu roman, a fost înălţată Catedrala. Proiectată de Lorenzo Gafa, acelaşi arhitect maltez care a proiectat şi Catedrala din Mdina, biserica are pardoseala din plăci funerare. Dar ceea ce se reţine aici ca o curiozitate, este tavanul. Deşi biserica nu are un dom aşa cum ne-am fi aşteptat, privind tavanul, n-am crede că acesta nu există. Pictorul Antonio Manuele din Mesina, prin lucrarea sa (sec. XVIII), a creat această iluzie.

Din deal, de lângă zidurile fortificate, se vede ca-n palmă oraşul de jos cu impresionanta biserică Sf. Gheorghe pe care am vizitat-o şi noi înainte de a părăsi Gozo. Biserica dedicată sfântului protector al insulei, cu multă marmură şi stuc aurit, este atât de frumoasă încât a fost denumită "biserica de aur". Lăcaşul iniţial datând din 1670, a suferit mai multe transformări şi renovări. În interior se pot vedea nenumărate lucrări de artă datorate unor artişti celebri, Sf. Gheorghe ucigând balaurul, semnată de Mattia Preti, aflată în altarul principal, fiind cea mai importantă dintre acestea.

---

VIZUALIZĂRI: 7441 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI