Am aflat că Malta este un arhipelag (O săptămână prin Malta – Partea IV-a)

TIPĂREȘTE

De fapt, aflasem încă de acasă, când mă documentam referitor la obiectivele posibile. Alesesem încă de atunci Catedrala și Citadela din Insula Gozo. Urma să mă lămuresc la fața locului cum voi ajunge la acestea. Odată ajunși în Malta, am avut o surpriză plăcută. 😊 Toate agențiile din zonă organizau excursii de o zi în acea direcție. În plus, în traseul excursiei era inclusă și Insula Comino. Prețul era variabil, de 35 – 36 euro de persoană. Ne-am înscris imediat.

Ziua a șasea

Agenția de la care am cumpărat bilete avea plecarea programată pentru ora 10.00 și nu asigura transferul la debarcader. Pentru că doream să ocupăm locuri cât mai bune, imediat după micul dejun, am luat un taxi neconvențional (preț 14 euro pentru 6 persoane) și am ajuns la punctul de îmbarcare cu vreo oră mai devreme. Aici, pe un cheu destul de îngust, este aglomerație mare. Sunt 4 sau 5 vase care își așteaptă turiștii. Al nostru este ultimul. Odată ajunși, primim o brățară de identificare ca participant la excursie, plătim câte 5 euro de persoană pentru un transport local în Gozo, pentru care mai primim o brățară, și încă o brățară pentru acces în Laguna Albastră. Și mai aveam și brățara de la hotel.

Ocupăm locuri destul de bune pe puntea inferioară și așteptăm. Vasul nostru este ultimul care pleacă. La ieșirea din Golful Sfântului Pavel este o mică insulă pe care se află o statuie imensă a sfântului. Este pe partea cealaltă a navei față de locurile noastre, așa că îmi propun să îi acord atenție la întoarcere. Nu durează decât circa un sfert de oră ca să ajungem în vecinătatea primei destinații, Insula Comino. Pentru început, navigăm paralel cu coasta estică a acesteia. Prima impresie este că această insulă este nelocuită. Totuși, este perfect vizibilă o clădire destul de mare. Aflu că este un hotel, dar care nu este în funcțiune, fiind în renovare. Ceva mai târziu am aflat că insula are doi locuitori permanenți, îngrijitori ai rezervației naturale instituită aici.

Țărmul insulei îmi pare a fi deosebit de spectaculos. Faleze stâncoase, neregulate, mai mult sau mai puțin înalte, aproape verticale sunt străbătute de numeroase grote. În programul excursiei, acestea sunt considerate „peșteri” . O documentare ulterioară îmi spune că unele ajung la adâncimi considerabile și că, beneficiind de ape cristaline, este un adevărat paradis pentru înotători, practicanți de snorkeling și scafandri. 👍

Câteva dintre acestea sunt renumite și constituie puncte de atracție în excursiile organizate aici. Noi „vizităm” trei dintre acestea. „Vizităm” este nițel cam mult spus. Vasul se apropie cât de mult poate de gura peșterii, ghidul spune în 3 limbi câteva vorbe, staționăm câteva minute, facem câteva poze și plecăm mai departe. Remarc faptul că o serie de turiști au venit aici special pentru peșteri, în bărci sau ambarcațiuni mici, care pot intra în interiorul peșterii.  Din păcate, nu am reținut numele peșterilor la care am oprit.

Ajungând pe latura nordică, cam în colțul vestic al acesteia, oprim la primul obiectiv important al excursiei, Laguna Albastră. Aceasta este, practic, un golf, cu un debarcader ce îmi aduce aminte de Nea Kameni, Santorini, și un țărm cu oarece accesibilități de acces spre interiorul insulei. Debarcăm și ni se spune că avem la dispoziție o oră și jumătate. Cine dorește, poate beneficia de una din facilitățile navei. Un tobogan, lipit inițial de tribordul navei, desfășurat acum, permite alunecarea, de pe puntea superioară, direct în mare! 😁 Nu am remarcat foarte mulți amatori! Ulterior, am aflat că apa era cam rece.

Coborâm pe mal. Primul lucru care ne iese în cale este o tejghea unde se vând diverse băuturi, alcoolice și nonlcoolice. Mă amuză modelul de pahar folosit: un fruct de ananas, scobit pe dinăuntru, la care s-a păstrat capacul. Din acestea se bea cu paiul. Ceva mai încolo, două statui, siluete feminine complet albe, par a întruchipa un altar. Nu există nici o explicație. 😒 Apoi, vreo două panouri informative ne explică faptul că insula este o rezervație naturală, un adevărat paradis al păsărilor marine.

Pentru noi, cei care nu suntem mare amatori de bălăceală, mai ales în apă rece, nu ai prea multe lucruri de făcut la Laguna Albastră. Eu aleg o potecă pietruită care urcă undeva către interiorul insulei. Sus am o surpriză plăcută. Se vede clar de unde vine numele golfului. Apa din interiorul acestuia are o culoare albastră, mult mai deschisă decât culoarea mării. Tot de aici se vede foarte bine următoarea noastră destinație.

Totuși, timpul a trecut destul de repede. Revenim la navă câteva minute înainte de ora stabilită, timp suficient pentru a hrăni câțiva peștișori ce au apreciat foarte mult pâinea Doinei. Apoi pornim către Insula Gozo.

Porțiunea asta de navigat are doar puțin peste 2 km. Însă, este primul moment - și singurul,  de altfel - în care avem parte de câteva valuri mai evidente. Ajunși în port, grupul nostru se desparte. „Aripa tânără” își propune să parcurgă pe jos cât mai mult din conturul insulei. Vor reveni în Malta cu un alt vas. Noi, ceilalți, suntem îndrumați către un autobuz, care ne va duce în Orașul Victoria, capitala insulei, aflat exact în centrul acesteia.

Șoferul autobuzului - care își asumă și un rol de ghid - alege, la dus, un drum mai ocolit care, la un moment dat, oferă un punct de belvedere ce oferă o frumoasă imagine asupra celorlalte două insule ale arhipelagului. În Comino se identifică foarte bine și Laguna Albastră.

În oraș oprim într-o parcare destul de mare, unde mai sunt și alte autobuze. Șoferul, după ce ne dă informațiile necesare pentru a ajunge la obiectivele turistice, ne acordă două ore și jumătate până la momentul întoarcerii în port. Noi pornim pe un drum în zigzag care, pe cea mai mare parte, urcă accentuat. După circa 900 m, ajungem la Citadela care constituia unul din obiectivele noastre. În interiorul acesteia se află și Catedrala, al doilea obiectiv vizat de noi.

Citadela ne întâmpină cu un zid înalt. Pentru a intra în interior trebuie să luăm un lift. Pentru mine, acesta este destul de ciudat. În primul rând, are p cabină cilindrică. Apoi, turnul liftului se termină la partea superioară într-un cilindru transparent. Și, nu în ultimul rând, nu am idee cum este acționat, deoarece nu are un motor de tracțiune la partea superioară. Ieșind din lift, dăm de un alt zid, cu o intrare închisă de o ușă dublă glisantă pe care este desenată schema Citadelei.

Accesul în Citadelă este liber. Se plătește intrarea numai în muzeele din incintă, dar, fiind o zi de luni, acestea erau închise! 😒

Noi intrăm pe o poartă mai mică, în lateral. Urcăm câteva trepte și ajungem în „Piața Catedralei” . O placă informativă ne spune că în 1956 nivelul acesteia a fost coborât pentru a asigura o racordare mai ușoară la drumul de acces. Ca urmare, pentru a intra în catedrală se urcă pe o scară monumentală.

Istoria lăcașelor de cult din citadelă începe în jurul anului 2500 Î. Hr. După un templu preistoric a urmat un templu fenician, unul cartaginez, apoi un templu roman, o biserică bizantină, o moschee și, mai târziu, o biserică latină. Actuala catedrală, construită în stil baroc, a fost inaugurată în 1711 și închinată Adormirii Maicii Domnului.

O legendă însoțește construcția Catedralei: primele cele mai mari clopote, turnate la fața locului, au fost realizate cu succes, dar cel mai mic nu a emis un sunet corespunzător. 😒 A fost necesară topirea acestuia pentru a fi returnat. În timpul turnării, o doamnă frumoasă a apărut lângă platforma de lucru. Șorțul ei era plin de aur, pe care l-a răsturnat în cazan. Satisfăcută, a dispărut în noapte. Clopotul rezultat are, zice-se, un sunet splendid. 😉

Intrarea în Catedrală se face pe laterala dreaptă a acesteia. La intrare plătim 2 euro de persoană. Biserica are o navă centrală bordată de o serie de stâlpi, după părerea mea, un pic cam supradimensionați, ce par a delimita două nave laterale destul de înguste. Dar nu este așa. Între doi stâlpi este amenajată câte o capelă, care nu este separată de capela vecină. În acest fel, între ultimele perechi de stâlpi înaintea altarului se creează două abside laterale, denumite „transeptul nordic” și „transeptul sudic” . Și acestea adăpostesc câte o capelă. Capelele, cu diverse închinări sau destinații sunt, toate, relativ asemănătoare. Pr peretele din fundal este un tablou cu o temă religioasă. Acestea sunt datate din secolele XVII și XVIII. În fața acestuia este masa altarului cu 4 sfeșnice. Unele au și cupola pictată, altele sunt însoțite de o statuie.

Pentru mine, ies în evidență „Capela Sfintei Relicve” și 1Transeptul sudic” . Conform plăcuței indicatoare, prima adăpostește întregul corp al martirei Sfinte Lucida, descoperit în cimitirul San Saturnino, din Roma. Ca urmare, sub masa altarului este o statuie a Sfintei, într-o poziție relaxată. Tot aici este și un frumos crucifix din lemn, datat 1557. În transeptul sudic, sub altar a fost amplasată statuia culcată a Papei Pius al IX-lea, cu haine papale autentice, realizată în 2007.

În pardoseala capelelor am remarcat plăci funerare, posibil morminte. Deasupra fiecărei capele, acestea fiind mai puțin înalte decât transepturile, există câte o fereastră. Mă dezamăgesc vitraliile acestora, în câteva forme geometrice extrem de simple. Mai este de menționat plafonul navei, pictat în totalitate.

Altarul principal este spectaculos! 👌Absida este bogat ornată și pictată. Pictura de fundal, de mari dimensiuni, ilustrează hramul bisericii, Adormirea Maicii Domnului, aceasta având o coroană încrustată cu diamante și pietre prețioase. Pictura este datată 1791 și este surmontată de o cornișă din argint masiv de 3,40 x 1,20 m. Masa altarului este sculptată într-un singur bloc de marmură, în 1855, și este împodobită cu malachit înrămat în argint. Deasupra este un baldachin  ce servește pentru Sfânta Euharistie.

În partea stângă a altarului principal este bustul Papei Pius al IX-lea. Acesta este onorat în Catedrală pentru că, până în anul 1864, Gozo a făcut parte din Episcopia Romano-Catolică de Malta, dar Papa, acceptând cererile clerului și ale poporului, a înființat o eparhie separată, supusă imediat și direct Sfântului Scaun.

O ieșire în partea dreaptă a altarului principal ne conduce la Muzeul Catedralei. Inaugurat pe 21 octombrie 1979, muzeul a fost renovat complet și a fost redeschis pe 30 iulie 2022. Cuprinzând trei săli frumos împodobite, muzeul include obiecte de cult și din tezaurul Catedralei, veșminte preoțești și chiar obiecte ce au aparținut unor foști preoți, lăsate moștenire Catedralei. Toate sunt bine protejate în vitrine de sticlă.

O vitrină separată, ce atrage imediat atenția prin forma cilindrică și amplasamentul în mijlocul unei camere este dedicată Papei Pius al IX-lea. În afară de efigia acestuia și câteva obiecte personale, la baza vitrinei este scrisă în engleză, pe scurt, biografia Sfântului Părinte.

La ieșirea din muzeu, într-o nișă boltită, îmi atrage atenția o trăsură. O placă alăturată îmi spune istoria ei.

Părăsind Catedrala, pătrundem în Citadelă. Nu știu dacă să fiu dezamăgit, sau nu :-?? Oricum, nu este ce mă așteptam🥺Documentarea de acasă îmi spunea, printre altele că:

Dar, ceea ce văd eu aici este circa un hectar de, să le zic, „ruine” de ziduri de piatră, refăcute toate la aceeași înălțime, între care este plin de bălării. Nu le găsesc o formă logică, nu identific structuri de imobile sau o tramă stradală.

Singurul lucru acceptabil este zidul de incintă, construit între 1599 și 1622. Deși aceeași documentare spune că „au fost lăsate intacte și astăzi își păstrează încă o formă în mare parte medievală” , cred că au fost refăcute de curând și permit o plimbare de jur împrejurul sitului. Ceea ce facem și noi. Un mare avantaj al zidului este că oferă imagini frumase asupra orașului. Cu această ocazie identific singura construcție, cât de cât, mai întreagă și singura care are o explicație: „vechea închisoare” .

În dreptul Pieței Catedralei coborâm de pe zid și părăsim incinta Citadelei cu același lift cu care am urcat. Mai avem ceva timp până la revenirea la autobuz, așa că facem o scurtă oprire la o terasă în Piața independenței pentru o gustare și o bere. Avem aici posibilitatea de a admira fațada Bisericii Sfântului Iacob, la fel de frumoasă ca și fațada Catedralei.

Revenind la autobuz, mergem spre port pe un drum mult mai scurt decât cel de la venire. 😉

Pe navă, ocupăm aceleași locuri ca la venire. În drum spre Malta, de data aceasta, ocolim insula Comino pe partea vestică. Și aici țărmul este la fel de spectaculos ca pe partea estică. Bineînțeles că și aici sunt nenumărate peșteri. Cea mai renumită este „Peștera Tunelului” din Laguna de Cristal, în dreptul căreia facem și noi tradiționala oprire. Deși se zice că aceasta, ca și toate celelalte peșteri, sunt săpate de valuri, se pare că este suficient de adâncă încât ajunge pe partea cealaltă a insulei.

Aproape de destinație ajungem, din nou, la Statuia Sfântului Pavel. De data aceasta este pe partea noastră. Și, cu părere de rău, remarc faptul că este cu spatele la noi.  Acostăm la debarcaderul de la care am plecat de dimineață după fix 7 ore de excursie.

Ca o concluzie, trebuie să recunosc că nu am fost foarte încântat de această plimbare. Nici peșterile, nici Laguna Albastră, nici Citadela nu mi-au spus mare lucru. Totuși, am avut parte de o serie de imagini frumoase și interesante și am văzut locuri în care nu am mai fost și nici nu voi mai ajunge. Dacă nu m-aș fi înscris în excursie, aș fi regretat.

---

VIZUALIZĂRI: 57 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI