Limnos... cu emoții

TIPĂREȘTE

Nu e vară dacă nu e Grecia, vorba surorii mele!

Vacanța principală a anului 2023 ne-a găsit în Limnos. În urma unui lobby puternic din partea surorii mele am ajuns aici. De câțiva ani ne bătea la cap, dar eu și cumnatul mereu eschivam locația sub pretextul ba că e aridă, ba că nu găsim plaje cu copaci, ori nu prea avem ce face dar în final am fost de acord. Noi am fost în perioada 23.08-01.09 iar locația cazării a fost la Vicky Studio Platy din micul sătuc Platy ce se află la 5 minute cu mașina de principalul oraș Myrina.

Anul acesta am fost un grup format din 17„suflete” , din care 13 erau adulți. Plecarea a fost în data de 22 august cu o zi înainte de a ajunge pe insulă iar o noapte am dormit în Alexandroupoli. Ca de fiecare dată călătoria pentru noi începe la ora 05.00 din parcarea Lidl- din comuna 1 Decembrie, unde grupul se adună pentru o țigare ori o gură de cafea, stabilirea ultimelor detalii și primirea stațiilor emisie-recepție. Dacă sunt mai multe mașini recomand din inimă să aveți așa ceva. Sunt foarte utile.

Vama Giurgiu în jurul orei 06.20 nu era aglomerată așa că trecerea a fost foarte rapidă. Nu că dau sfaturi dar în ultimii ani am văzut că pentru a evita aglomerația pe drum e bine de plecat marți ori miercuri, iar de alimentat cu combustibil evitați benzinăria din vama Giurgiu. În perioada verii e o super aglomerată. Timpi mari de așteptare plus cu tiruri aflate în staționare ce aproape blochează ieșirea. Drumul prin Bulgaria a fost liber, iar waze-ul ne-a băgat pe traseul Giurgiu-Stara Zagora-vama cpt. Petko Voyvoda.

La intrarea în Grecia pe ambele sensuri de mers din vamă noi eram singurii cetățeni. Bucuria noastră că nu așteptăm. După ce am intrat în Grecia în următorii kilometri ne-am oprit pentru o mică pauză. Nici nu am coborât bine din mașini că ne-am și pomenit cu un pisic ieșit din boscheți ce a dat buzna în brațele celor din prima mașina. Le-a topit inima instant și au decis că o să-l ia cu ei și să-i facă domiciliu pe Limnos, iar pe drum motănașul a și primit numele de Lunișor. Pe autostradă cam la 40 de kilometri de Alexandroupoli am fost direcționați de către poliție pe o rută secundară din cauza incendiilor de vegetație. Noi am avut bafta de pleca în concediu fix la 2 zile după ce a început acest„blestem asupra bătrânei Elade” .

Ajunși în Alexandroupoli ne-am despărțit la cazări, fiindcă eu la începutul anului nu am vrut la hotel pe principiul că e cam scump, și m-am hotărât la o vilă de pe booking cu prețul de 570 ron pe noapte pentru 4 persoane, aflată la marginea orașului.

În oraș plutea sentimentul de neliniște și în timpul zilei cerul era brăzdat de elicoptere și avioane de stins incedii și era de culoare gri-roșiatic iar în aer plutea un miros puternic de lemn ars. Nimeni nu se simțea în largul lui. Cam anost pentru mine în aceea zi orașul, eu fiind obișnuit cu acel sentiment plăcut când ajungi în Grecia dar acum nu mai era. Multe taverne și baruri închise. Cu siguranță a fost din cauza incendiilor, dar în schimb se pare că orașul e frecventat de către turci. Multe mașini înmatriculate din Turcia am văzut în oraș.

Noaptea am dormit-o cu emoții și abia așteptam să plec. La ora 06.00 ne-am pus în mișcare către ferry unde am ajuns în 5 minute iar gașca era gata pentru îmbarcare. Anul acesta mi-am făcut cont pe ferryscaner, și pentru prima dată am cumpărat bilete online de frică că nu o să prindem locuri pentru mașini. Le-am cumpărat în luna mai la un preț de 67,50 € dus și 61,00 € întors de mașină iar pentru pasager cu loc la economy prețul a fost de 18 și 20 € dus-întors. Recomand să cumpărați biletele din timp pentru destinații de genul acesta îndepărtate, fiindcă am cunoștințe ce au fost plecate în luna august și înainte de plecare cu 2 săptămâni nu au mai găsit bilete pentru mașini. Au ajuns să închirieze auto pe insulă.

Regulamentar ne-am îmbarcat pe vas, dar ca de fiecare dată există un„dar” ! Între timp un bun prieten a devenit finutzul meu, el fiind totodată și personajul principal în urmă cu ceva ani, (vezi impresii) acum era să piardă vasul. Obligat de anumite circumstanțe a plecat seara din București pe ideea că va ajunge dimineața în port.

Însă ca de fiecare dată socoteala de acasă nu se potrivește cu ce-a din târg. În jurul orei 3 dimineța, la 39 de kilometri de port au fost opriți de către poliție. Drumul era blocat din cauza incendiilor. Noi după ce am aflat eram aproape resemnați că va pierde cursa de ora 08 însă la ora 7.40 le-au dat drumul, dar pe un drum secundar. A început o cursă contracronometru prin micile localități unde zbura cu peste„suta” la oră. Noi pe vas ne uitam pe telefon la deplasarea lui în timp real și am început discuțiile cu căpitanul de vas care se afla jos la îmbarcare dacă există posibilitatea de a pleca cu 5 minute mai târziu. Nu vroia să audă, a început să comenteze că de ce a plecat târziu, că nu poate, iar apoi că ne dă 2 minute. La ora 08 când vasul trebuia să plece noi băieții din grup și 3 membrii ai echipajului eram cu ochii pe telefon și urmăream locația finului în timp real. Până la urmă a văzut și căpitanul și ne-a dat de înțeles că îl așteaptă. La 8 și 5 minute intra în port ca o rachetă. Le-am spus și polițistelor de acolo că o să vină cineva cu viteză, să nu se sperie că nu e nimeni cu intenții ostile. Așa emoții în vacanță nu am mai trăit de ceva ani. Vasul a plecat, a urmat o escală în Samotraki și după 5 ore jumătate am ajuns în Limnos. Am debarcat și ne-am îndreptat către cazarea doamnei Vicky, unde pe lângă alte pisici crescute de ea, și-a găsit domiciliu și motănușul Lunișor.

După 9 zile petrecute pe insulă sentimentul principal întipărit în minte ce mi-a rămas e lipsa vegetației și că e foarte aridă în comparație cu alte insule văzute de mine. Însă tocmai această caracteristică îi oferă un farmec aparte și insula nu trebuie ratată. Ai ce face și ai ce vedea. În schimb nu prea am fost așa încântat de mult lăudata gastronomie a lor. Sincer să fiu am venit aici cu mari așteptări și asta datorită multor oameni de pe facebook ce lăudau mâncarea, dar eu consider că nu a fost ceva nemaipomenit. Au fost locații de top din toată insula unde la unii din noi carnea nu a fost preparată cum trebuia și era puțin crudă. Per ansamblu cam la fiecare tavernă unii din noi seară de seară am avut de comentat câte ceva. Dar partea pozitivă aici au fost prețurile. Ca și comparație față de Thasos când am fost la început de iunie aici în Limnos erau mai mici. Nu că aș fi mare amator de bere dar cam peste tot prețul era între 3 și 4 € sticla la jumătate de litru. Pentru prețurile la mâncare și băutură insula are un mare da din partea mea. Dacă sunteți grup mare, neapărat să faceți rezervare la taverne cu cel puțin câteva ore înainte. În toate serile am mers să mâncăm la restaurante ce se aflau destul de departe, iar kilometrii sunt raportați de la cazarea noastră din Platy:

- Taverna Man-Tella (30 km. dus întors) 2 seri am petrecut acolo, foarte aglomerată cu amplasamentul în centrul satului și are parcare proprie;

- Taverna ΠΑΛΙΑ ΜΑΣ ΓΕΙΤΟΝΙΑ (OUR OLD NEIGHBORHOOD), ce se află puțin ascunsă lângă celebra tavernă Man-Tella nu e așa aglomerată, noi am o fost singură dată dar am plecat foarte mulțumiți. (30 km. dus întors). Ambele se află în satul Sardes.

- Taverna To Kyma (60 km. dus întors.) se află în satul Moudros lângă port. O singură seară am petrecut aici.

- Taverna Cosmos situată în zona de promenadă a capitalei pe malul apei, unde am fost de două ori. Foarte aglomerată și tot din această cauza pun pe seamă unele greșeli ale angajaților în servitul mesei.

- Taverna Barbounaki Lemnos situată într-o locație de vis pe țărmul apei, (20 km. dus întors) unde am fost de 2 ori. Aici se fac și nunți fiindcă lângă ei pe o stâncă există o capelă.

În privința plajelor ai de unde alege dar asta înseamnă că trebuie să faci niște kilometri pe zi. Noi ne-am plimbat pe tot timpul vacanței și am adunat aproape 800 de kilometri prin insulă. Am rămas plăcut impresionat privind politica plajelor. Dacă era să stai la umbrelele lor trebuia să platești o minimă consumație de 5 € de om, nimic mai mult iar prețurile au fost de bun simț și dacă erai cu lada ta frigorifică nu te oprea nimeni să nu o aduci. Iar dacă ești cu umbrela ta ai loc la toate plajele să o pui, plus cam toate aveau duș și toalete. Recomand la portbagaj să aveți o umbrelă dar să fie de calitate să nu o zboare vântul. Eu o să enumăr plajele la care am fost iar ca fapt divers toate plajele sunt cu nisip fin și perfecte pentru copii.

Paralia Plati: plajă situată chiar în dreptul localității cu același nume. Acces foarte ușor și cu locuri de parcare. Noi am stat în dreptul tavernei Grigori.

Paralia Thanous: Plajă aflată lângă Plati, iar în apropriere de ea la un kilometru jumătate drumul e de nivel macadam. Recomandarea e să parcați pe partea stângă în dreptul Beach Bar Pantelis. În partea dreaptă e parcarea unei taverne ce anul acesta era închisă iar proprietarul zilnic venea în inspecție, și comenta de mașinile aflate în dreptul lui. Plaja are toate utilitățile și la umbrelele lor consumație minimă e de 5 €, iar pe apă există un traseu aplicativ-tobogan gonflabil ce îi va bucura pe copii. Tot aici avem și plajă pentru nudiști dar e ascunsă după niște stânci. Aici am fost două ori.

Paralia Mikro Fanaraki: Una din cele mai frumoase. Aflată la o distanță de 33 kilometri de capitală, petreci cam 40 de minute de mers pe drum. De două ori am fost aici. Ideal la aceste plaje de top din insulă e bine să ajungi până în ora 10.00 ca să prinzi cele mai bune locuri. Noi fiind grup mare aici mereu ne-am așezat într-un colț unde erau 4 umbrele imense, plus că le-am mai ridicat și pe ale noastre ca să avem un climat plăcut. Acces bun, ai toate utilitățile, se cere o minimă consumație de 4 € om, iar locația plajei e într-un golf cu adâncime foarte mică ideală pentru copii. Pe partea stângă poți urca urca pe deal, urmezi o potecă și ajungi în dreptul unor stânci de unde poți sări în apă. Bucuria noastră a adulților dar și a copiilor.

Paralia Fanaraki: plajă aflată lângă Mikro Fanaraki, acces bun și găsim pădure de pini unde poți să stai la umbra lor. Ambientul foarte plăcut pentru cei cu corturi. Era un mic beach-bar dar nu am văzut toalete. Ca și descriere e puțin mai sălbatică. Noi aici am petrecut o jumătate de zi. Inițial am vrut să stăm la Paralia Chavouli dar am fost descurajați de lipsa turiștilor și vântul ce bătea în aceea zi, plus că accesul de câțiva kilometri e pe drum nivel macadam.

Paralia Agios Ioanis: preferata mea J! Se află cam la 12 ori 8 kilometri de capitală în funcție de ce traseu urmezi. Recomand traseul prin oraș apoi pe marginea apei. E cel mai spectaculos iar drumul e îngust și are o multitudine de curbe strânse. De două ori am fost aici și ne-am așezat în dreptul barului Raratonga. Ai toate facilitățile și multe șezlong-uri sunt sub copaci, iar timpul petrecut sub ei e de vis. Ca și consumație nu am fost constrânși de nici un fel. Băiatul de la bar foarte prietenos cu noi ne-a spus că putem sta fără să facem comsumație de la ei dar nu a fost cazul. Loc ideal pentru snorkeling plus că pe partea dreaptă ajungi la unele stânci de unde poți face sărituri în apă. Multă bucurie pe noi adulții dar mai ales pentru copii. Ajungi la stânci prin apă ori prin dreptul plajei Agios Ioanis Beach ce se află alături.

În cazul obiectivelor de vizitat avem o„mică” problemă. Sunt superbe dar accesul către majoritatea lor e pe drum de nivel macadam. Bine ar fi ca articulațiile mașinii să fie în stare bună, și de mers cu viteză mică. Sigur în următorii ani o să vedem schimbări în bine. Descrierea mea e strict doar pe obiectivele din insulă ce le-am vizitat. Au mai fost câteva dar nu am reușit să le văd.

Castelul din Myrina: primul și cel mai mare obiectiv din insulă. În ziua când l-am vizitat, mai întâi am trecut și pe la capela Sfântul Nicolae. Situată lângă port la înalțime ai o minunată panoramă asupra portului, a castelului și a unei părți din oraș. După vizita la capelă a urmat vizita la castel. Am găsit loc pentru mașină în parcarea din port, iar de acolo am urcat pe jos. Pe timp de vără din cauza soarelui recomand ceva să vă acopere capul precum și o sticlă de apă. Intrarea era la liber. De cum intri pe sub zidurile lui simți o vibrație, energie, ceva special al locului. După câteva sute de ani în care diferite nații și-au revendicat autoritatea asupra locului cum ar fi venețienii, otomanii și germanii în al doilea război mondial e normal să ai unele trăiri. Înainte de încheierea războiului mondial sub ploaia de bombe aruncate de către armata germană au fost distruse importante părți ale castelui, ca de exemplu unele clădiri și o parte din ziduri. Oricum priveliștea e minunată și nu poți rata o vizită la acest obiectiv dacă ajungi pe insulă.

Lacul de sare Aliki aflat la o distanță de 33 kilometri de capitală, te cucerește prin simplitatea albului pur al sării aflat în fața ochilor. Și bate un vânt... dar așa de plăcut e! Accesul foarte ușor din drumul principal. De la lac am continuat către nord să vedem fântâna germană, construită de către militarii germani în timpul celui de-al doilea război mondial. Nu e cine știe ce obiectiv, dar priveliștea cu coasta Turciei face toți banii, dar atenție la roaming. Telefonul mai trece pe rețea turcească. La întoarcere am băut un suc și la Plaka Beach. O locație ce era în lista mea dar nu am fost satisfăcut de cele văzute. Plajă frecventată de localnici, cu toate facilitățile și copaci.

Am avut și o zi numai de vizitat obiective. O să povestesc de ele în ordinea de cum le-am bifat. Începem cu zona deșertificată Ammothínes. Din localitaea Katalakko avem de mers pe drum tip macadam aproape 5 kilometri. Aveți parcare, intrare liberă în parc, dar și aici să aveți apă de băut la purtător. Căldura iși cam spune cuvântul, mai ales că ai de urcat, coborât și iar de urcat. Zona e ceva de vis iar nisipul așa de fin de parcă ești în deșert. Neapărat de văzut.

De aici am plecat către plaja Gomati pe ideea că poate facem o baie. Până acolo drumul a fost pe macadam dar nu am stat. Bătea un vânt iar plaja era pustie. Eu unul m-am limitat cu o vizită la tancul aflat pe un pisc de lângă plajă. Păcat că cineva și-a trecut o semnătură în grafiti pe el și stricat patina timpului de pe el. A urmat Parcul geologic Faraklou, cu unele formațiuni stâncoase de genul trovanților de la noi, dar eu unul nu am fost dat pe spate de locație. De aici ne-am îndreptat spre situl arheologic Hephaestia. Binențeles că în jur de 5 kilometri drumul până la el a fost macadam, dar a compensat cu frumusuțea lui. Situl foarte bine întreținut, biletul de acces 3 € dar aveți grijă la programul de vizite să nu găsiți închis, dar de principiu se închide la ora 14.00.

De aici am continuat către peștera lui Philoctet legendarul erou din Iliada, dar pe fugă și aici fiindcă la ora 14.00 se închidea. Ca o paranteză în apropiere de peșteră pe partea stângă se vede și un complex turistic părăsit. A fost investiție serioasă acolo dar nu am idee ce sa întâmplat de nu mai funcționează. Aici drumul către peșteră se face pe drum principal iar accesul în locație costă 3 €. În același loc mai avem un complex antic dar nu l-am vizitat. Drumul e într-o pantă destul de înclinată iar accesul se face prin apă ori să te strecori prin pereți. Noi am ales accesul cu strecuratul. Simpatică peșteră, dar de genul venit, văzut, plăcut și cam atât.

De aici am plecat către Ekklisia Agios Nikolaos un obiectiv extrem de frumos ce îmi amintește de insula Chios. Capela se află în zona aeroportului, iar pe o distanță de 4 kilometri accesul până la ea e pe drum de macadam. După ce ai parcat ca să ajungi la ea mergi pe o limbă de pământ ce trece prin apă. Foarte pitorească locația ei și binențeles e un obiectiv ce nu merită ratat. Tot aici în apropiere avem și Lemnos Cenotaph o construcție tip piramidă, iar din cele scrise pe google ar fi vorba de un monument costruit de cazaci. Insula are o mică legătură cu refugiați ruși ce au venit în urmă cu 100 de ani. Poți urca în vârf dar grijă la coborâre, fiindcă treptele sunt foarte înguste. Aici din neatenție când am întors mașina nu am văzut unele pietre ieșite din pământ și am perpelit pragul la mașină. Oricum a fost o zi antrenantă și cu multe obiective vizitate. Doar că accesul la multe din ele și binențeles unele plaje e pe drum de macadam.

Capitala Myrina... foarte animată și foarte populată! Asta a fost impresia generală! Noi seara parcam mașinile la marginea orașului și apoi ne deplasam pe jos. Pe marginea apei se află tavernele, iar pe lângă ele avem strada principală cu magazine și baruri destinate turiștilor. Un lucru curios e că aici nu am găsit ulei de măsline produs pe plan local. Pe final am aflat de existența unei fabrici, dar cu produse foarte scumpe unde jumătatea de litru costa 23 €. Așa că ne-am limitat la cel din market.

Insula per ansamblu e foarte ofertantă dar nu așa populară pentru conaționali. Avem plaje unde poți practica sporturi de apă ori să campezi cu cortul. Drumurile principale sunt foarte bune, combustibilul e puțin mai scump față de continent dar e normal. În capitală sunt 3 marketuri mari de unde te poți aproviziona în liniște cu orice produse ai nevoie. Ca un fapt divers Limnos e foarte militarizată, și o mulțime de unități militare sunt răspândite în toate colțurile insulei și dai de ele pe unde nu te aștepți. Grijă cu fotografiatul ori folosirea dronelor în zona lor, ca să evitați unele discuții cu autoritățile fiindcă nu își au rostul ori pot degenera.

---

VIZUALIZĂRI: 3790 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI