Creta în septembrie

TIPĂREȘTE

E greu să scrii despre Creta sau Santorini la numai trei săptămâni de la întoarcerea din Irlanda cea verde și misterioasă, cu aerul ei curat și cu iarba deasă ca cel mai prețios covor. Voi încerca totuși să scriu câteva cuvinte pentru că nici insulele grecești - stâncoase și aride, vizitate în septembrie - nu ne lasă fără amintiri frumoase. N-am să fac o comparație între cele două zone atât de bătute de turiști pentru că diferențele dintre ele (de orice fel) sunt prea evidente și prea mari. Din orice vacanță, din orice colț al lumii, trebuie să luăm doar ceea ce ne poate oferi.

Scopul principal al acestui articol este de a mulțumi comunității AmFostAcolo care a apreciat scrierile mele de până acum, lui Cornel care veghează neobosit asupra noastră și nu în ultimul rând agenției turistice care a sponsorizat minivacanța mea în Creta. Știu că regulamentul îmi interzice a menționa numele acesteia, totuși pot spune că a fost foarte operativă în a-mi comunica prin e-mail toate detaliile legate de plecarea mea, inclusiv făcând o revenire în chiar preziua plecării.

Marți, 20 septembrie 2016, la ora 7.00 - după trezirea cu noaptea în cap (la ora 3.00), după drumul cu taxiul din sudul capitalei până în nord, la aeroport și după toate formalitățile de îmbarcare - iată-ne la bordul unui avion Tarom, un charter cu destinația Heraklion. Vreo 150 de turiști români, din toată țara, prin intermediul a trei agenții (menționate de comandantul aeronavei), plecau o dată cu noi înspre însoritele și mult lăudatele țărmuri ale Greciei, în Creta. Trebuie să menționez că în dimineața aceea, de fapt în cursul întregii nopți, la București a plouat. O ploaie urâtă, cu cer plumburiu, amintind că toamna a sosit deja. Norii încărcați de ploaie ne-au însoțit o bună parte din drum, după care, printre straturi când cenușii când albicioase, și-a făcut loc soarele înalbăstrind în cele din urmă tot cerul. La Heraklion era neașteptat de cald, iar aerul umed. Nu știu dacă în noaptea precedentă plouase și acolo.

Nu insist asupra primului contact cu insula Creta. Voi spune doar că în harababura specifică momentului, căutând cu privirea agentul turistic ce trebuia să ne preia și să ne conducă la hotel, am ajuns în spatele aerogării. Acolo sunt mai multe ghișee și tot felul de reclame turistice. Simona, o româncă, ne-a înmânat un plic în care se afla o ilustrată și o filă cu urarea de bun venit în Creta, cu datele de contact ale agenției partenere, precum și cu cinci succinte recomandări pentru activități turistice opționale. Tot ea ne-a indicat autocarul care avea să ne ducă la Golden Beach Hotel din Hersonissos (vezi impresii). Nu ne-a însoțit, dar ne-a dat întâlnire pentru ora 15.30 în holul hotelului pentru discuții și - eventual - pentru a cumpăra o excursie opțională.

Pe strada El. Venizelou - o stradă centrală în Hersonissos, intens circulată și aglomerată cu mici magazine și cu plimbăreți de vacanță - la numărul 191 autocarul a oprit debarcând patru persoane: noi și o familie din Mediaș. Cum este hotelul, cum am fost primiți și care au fost primele impresii la intrarea în cameră - pentru că regulamentul așa o cere - voi scrie separat atunci când timpul îmi va permite. Voi spune totuși că trebuind să așteptăm pregătirea camerelor (ajunseserăm la hotel înainte de ora 12) am lăsat bagajele în încăperea de lângă recepție, special destinată acestui scop, și ne pregăteam pentru plimbarea de recunoaștere, mai bine zis de cunoaștere pentru că nici unul dintre noi nu mai fusese în Hersonissos.

O țigară neterminată ne-a făcut să amânăm momentul plecării. Din senin, cerul s-a înnegurat și s-a pornit o ploaie cu furtună cum nu cred că am mai văzut vreodată. Copacii se îndoiau până aproape de pământ, iar străzile - majoritatea în pantă ușoară - se transformaseră în râuri care duceau spre mare preaplinul norilor grei, dezlănțuiți. Poate că nu ar fi rămas atât de bine întipărită în memoria mea furtuna de la Hersonissos dacă - în terasa acoperită a hotelului - n-aș fi tresărit la un zgomot deosebit de puternic venind dinspre stâlpul de la colțul străzii. Urmarea? Hotelul și multe clădiri din jur au rămas vreo două ore fără curent electric. Se înțelege că am primit camera (am fost conduși până la ea), ne-am cazat, dar am primit cardul de acces abia când defecțiunea s-a remediat. Și s-a remediat mai înainte ca ploaia să se fi oprit definitiv.

Prima impresie despre Hersonissos. În dreapta și în stânga hotelului, pe strada princială sunt nenumărate magazine mai mari sau mai mici care oferă articole pentru plajă, jucării și suveniruri, dar și băuturi, dulciuri și diverse gustări. Sunt și supermarketuri, unul dintre ele fiind vizitat de noi chiar la prima promenadă. Pentru a ne aproviziona minifrigiderul din cameră, am cumpărat bere Mythos. În patria lui, prețul acestui produs (1,4 - 1,6 euro/cutia de 0,5 l) este cu mult mai mare decât în București de unde l-am procurat toată vara plătind numai 2,5 - 4,5 lei/cutia de 0,5 l. Am fost plăcut impresionată că am găsit în toate supermarketurile fresh de portocale (în peturi sigilate, pe gheață) la 2,5 - 3,2 euro/litru. Pentru că până la masa de seară (care era inclusă în prețul vacanței) mai era destul de mult timp, câte un sandwich și câte o cafea la Coffee Island - o cafenea modernă aflată vis-à-vis de hotel - a fost tot ceea ce ne-am dorit.

În Hersonissos, la tot pasul veți vedea centre de închiriere mașini, ATV-uri sau scutere, dar și centre de unde puteți cumpăra excursii și diverse programe cu activități de vacanță (safari, waterpark, croaziere, seri cu specific cretan). Nu vă repeziți la prima ofertă, nici măcar la cea a agenției partenere! Cercetați mai multe oferte, comparați-le și alegeți ceea ce vi se pare mai convenabil din toate punctele de vedere! Părându-ni-se prea săracă și cam scumpă oferta agenției partenere prezentată la hotel de reprezentanta româncă, noi am fost la un centru din stațiune, am discutat în amănunt fiecare program care prezenta interes pentru noi și care ar fi putut fi pe placul nostru, după care - cu broșuri, pliante, hărți și tot felul de însemnări - ne-am retras pentru deliberare. N-a fost tocmai simplu să ne hotărâm pentru că nu toate programele se fac în fiecare zi, iar noi nu aveam la dispoziție decât șase zile în care să putem face excursii.

Aici este poate locul să spun că am plecat din România destul de bine documentată și hotărâtă să nu facem excursia de o zi la Santorini. Mi se părea prea scumpă (145 euro/persoană), timpul petrecut pe vapor prea lung, iar efortul explorării insulei într-un timp limitat (cu urcușurile și coborâșurile sale) prea mare. Santorini rămânea o opțiune pentru viitor. Cu toate astea, noutățile pe care le-am aflat la centrul turistic m-au făcut să-mi schimb radical părerea. În primul rând prețul era cu mult mai mic, în al doilea rând transferul pe insulă se făcea cu un vas de mare viteză, iar în al treilea rând nu se mai punea problema urcușului sau a coborâșului pe acele infernale scări (de care nu puteai scăpa decât luând telecabina sau călărind măgari urât mirositori). Urma să acostăm în Athinios - singurul port al insulei care are acces la șosea, autocarele fiind cele care preluau tot efortul nostru. Ei, dar să nu intru în prea multe amănunte! Toate aceste vești îmbucurătoare pentru noi au făcut să reintroducem Santorini pe lista opțiunilor noastre de excursii. Am decis să facem patru: Spinalonga afternoon, Knossos - Lassithi - Lassithi plateau, Rethymnon - Chania - Lake Kournas și Santorini.

Tot aici ar trebui să spun că unele centre (printre care și cel de la care am achiziționat noi excursiile) la două excursii cumpărate oferă una gratuit. Este vorba despre Shoping Time Heraklion Market, deplasare care în intervalul orar 8.00-14.00 îți oferă prilejul de a face cumpărături (sau ceea ce dorești) în capitala insulei. Noi nu am fost interesați de această ofertă deoarece în zilele când se organiza deplasarea la Heraklion - joi și sâmbătă - eram prinși cu alte activități.

Ce se mai poate face în septembrie la Hersonissos?

Bineînțeles, plajă și baie în mare sau la piscină. Hotelurile amplasate lângă mare au plaje amenajate, curate, bine îngrijite, dar cam înguste și cu nisip nu tocmai fin. La Golden Beach, hotelul la care am găzduit noi, intrarea în apa mării este pietroasă, iar șezlongurile de pe plajă cam înghesuite. Se mai poate face plajă pe șezlongurile amplasate pe iarbă și în jurul piscinei. Nu vreau să mă gândesc cum este aici în plin sezon dacă și în septembrie, când afluxul de turiști este mai redus, rușii își trimit mesagerii înainte de ivirea zorilor pentru a ocupa șezlongurile cu prosoapele lor. Și dacă n-ar vorbi atât de tare! Și dacă n-ar mai bea atât! Am văzut câteva rusoaice bete în plină zi, dar… asta este o altă poveste.

Se mai pot face plimbări de explorare a stațiunii cu Train Tour. Trenulețul turistic are două trasee. Cel scurt, de o oră și 40 minute (11 euro/adulți și 7 euro/copii) te plimbă prin vechiul și noul Hersonissos oferind comentarii în 5 limbi (engleză, franceză, germană, italiană și rusă), iar cel lung, de o jumătate de zi (orele 9.30-13.45), cu un tarif de 20 euro/adulți și 10 euro/copii, cu comentariu numai în limba engleză, ajunge și în câteva sate în care - în acordurile muzicii cretane - se fac degustări de raki. Pentru că unul dintre punctele de plecare era chiar lângă hotelul nostru, am studiat toate detaliile, dar nu am făcut aceste plimbări. Am socotit că nu avem timp și pentru ele.

Dacă vă place karaoke, aflați că vis-à-vis de Golden Beach Hotel din Hersonissos există un club unde muzica anilor '60, '70, '80 este la ea acasă.

Pentru că n-aș fi conceput să merg în Creta numai și numai pentru plajă și eventual pentru câteva mese bune la teverne și restaurante, considerând întotdeauna că toate acestea se pot face cu cheltuieli mai mici și mult mai aproape de casă, obiectivul meu principal a fost vizitarea insulei. Excursiile pentru care am optat au reușit să-mi facă o idee despre cea mai mare insulă a Greciei, insula lui Zorba și a celui care l-a creat, romancierul Nikos Kazantzakis, despre istoria și despre legendele ei. Chiar dacă într-o minivacanță nu poți cuprinde absolut tot ceea ce poate oferi Creta, mă bucur că atingând toate cele patru zone ale insulei - Chania, Rethymnon, Heraklion și Lassithi - am gustat câte puțin din toate.

---

VIZUALIZĂRI: 9717 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI