GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
La Templul Literaturii din Vietnam
Pe o zi de iulie, cu cerul înflăcărat de un soare roșu revărsându-se peste plantațiile verzi de orez, unde formele animalelor domestice capătă nuanțe vegetale, trecem pe lângă câteva grupări de relief curioase, cu chip de om, arici sau leopard, forme conturate de mâna inspirată a naturii, și ne apropiem de cel mai celebrat monument al istoriei vietnameze, Templul Literaturii. Un templu unde istoria, legenda, dar, mai ales, explicațiile parcă au aceeași origine-frica de a nu mai exista suficiente explicații pentru eroii din templu-câteva sute de oameni care, asemenea lui Confucius, încearcă să ne convingă că, atâta timp cât suntem plămădiți din pulberea stelelor, va trebui să ne supunem trecerii timpului și că noi, oamenii, trăim între două eternități-cea de dinainte și cea de după clipa existenței noastre efemere. Că pământul nu duce lipsă de minunății ci de oameni care trebuie să le descopere.
Atunci când ne vorbește despre Confucius, Huan, ghidul nostru de o zi, un tânăr parcă neobișnuit de înalt pentru semenii săi, cu tenul acaju și cu degetele fine și lungi, ca niște picioare de păianjen, are aerul unui colecționar care îți prezintă o galerie, la un muzeu de artă. Atunci când ne vorbește de etica confuciană, conform căreia femeia este superioară bărbatului, copilul este superior tatălui, tânărul, superior vârstnicului și supușii superiori regelui, tot eșafodajul autocarului plin de europeni se cutremură, cu o mișcare tectonică de răsturnare a timpilor istorici. Atunci, când aflăm că viața este atât de simplă dar noi ne silim să o complicăm, că nu contează cât de încet mergi dacă nu te oprești, că dragostea este compusă dintr-un singur suflet ce sălășluiește în doi oameni, și că râsul este cel mai ieftin tratament, ne dăm ușor seama ca ieșirea noastră de o zi, va deveni curând o mare experiență de viață.
Huan ne amintește ca budhiștii ar reprezenta cam 75% din credincioși și că vietnamezii mai au cam cinzeci de minorități, apărute de pe uscat sau din infinitul oceanic, și că soția lui Budha, așa cum vă mai aminteam, și-a înduplecat soțul să mai dea o șansă celor săraci, din popor, să poată evada din rai, printr-un tunel, spre lumea libertății, un gest ce răsfrânge în discreția și în umilința vietnamezului de rând, copleșit și îndatorat de bunătatea divină. Din tot ce spune Huan, și din tot ce vedem că poate plăsmui Marele Creator, ca un alchimist desăvârșit, pentru acest popor, nu se va opri vreodată și că, asemenea unui fir de apă izvorât din inima deșertului, speranța care se naște în inima fiecărui vietnamez, începe să crească într-un pârâu învolburat ce naște alte izvoare limpezi, de unde vor izvorî, din nou, alte povești de viață...
Trecem pe lângă Piața Ba Dinh, Palatul Prezidențial, Muzeul de Arte Frumoase și ne apropiem de destinația noastră, construită prin 1070, în partea de sud a Clădirii Imperiale Thang Long și rezervată inițial învățaților și discipolilor proveniți din clasele superioare, ca pe parcurs să devină o Academie Imperială, cu larg acces popular. În timpul dominației, francezii aveau să o transforme în Școala Franceză din Extremul Orient, îngrădind din nou accesul vietnamezilor la studiu... mai mult, după 1945, mai multe părți ale impresionantului templu de inspirație chineză, este parțial ruinat și transformat în spital. Pe toată durata perioadei sale de glorie, femeile erau folosite la Cancelarie Templului, ca și pe vremea vechilor egipteni, la caligrafierea documentelor, fiind tratate ca niște gardieni ai culturii, și venerate ca adevărate Zeițe ale Scrisului.
Ceea ce azi a devenit cel mai atractiv punct turistic, se datorează în mare parte UNESCO și statului vietnamez, care au recreat originalul în toată măreția sa: săli de conferințe și studiu, temple mai mici în care Budha, cu câteva zeci de mâini, împărțind pace săracilor, locuri de meditație și coridoare nesfârșite, cu cei 364 de doctoranzi, în diferite ipostaze filozofale. Unul dintre ei, meditează ținând un glob pământesc, altul ține pe cap o cărțulie a înțelepciunii ce îmi amintește de cultura totemică a amero-indienilor, ca un alt filozof să privească în gol, dincolo de noi, ca un veritabil Budha.Peste tot, pelerini umili și turiști opriți la altarele pline de ofrande, o parte dintre ei scufundați, ore în șir, într-o meditație transcedentală, care se spune că ar fi identică unei curățenii sufletești.
În sfârșit, ajung în cea de-a patra incintă în aer liber, vestita Curte a Înțelepților, unde seara, cerul cade ca o pălărie cu stele, umplând de bijuterii sclipitoare fundul apei, cu pietricele albe, verzi și gălbui. La fel cum incașii de pe Machu Picchu umpleau vasele pentru a citi cerul, tot așa înțelepții confucieni se adunau în jurul acestui lac, pentru a găsi sensul universului. Ceaiul de mentă dulceag, cu miresme sălbatice, pe care îl savurez aici, în lumea acestor înțelepți astrali, îmi lasă frâu liber imaginației, în timp ce trec prin fața unei expoziții de pictură contemporană, în aer liber, un amestec de impresionism francez cu realism de tip socialist, din Vietnam... Templul Literaturii îți mai adaugă un strop de înțelepciune și îți amintește că faci parte dintr-un angrenaj cosmic, în care bucuria și resemnarea devin tovarăși de drum...
Poate, după ce am petrecut câteva ore în templu, prin cele șase curți interioare, pline de grădini și statui ce te plimbă prin meandrele istoriei și căutând, pe rând, câte un loc de contemplare, sau o o umbră binecuvântată, lângă un izvor de apă rece, cel mai mult m-a impresionat regăsirea unui bătrânel, în aceeași postură înclinată în față, până la pământ, așa cum îl descoperisem la sosire... plutea pur și simplu în preajma statuii lui Budha, cu brațele sale primitoare, deschise în fața rugăciunii, și se abandona infinitului, asumându-și statutul modest de clipă trecătoare, în față eternității, pe care o va străbate preț de două generații, după spusele lui Budha, ca apoi să revină mai pur, printre muritori... cărticica pe care o ținea în mâinile-i întinse dădea de înțeles că a citit-o de atâtea ori, încât nu-i mai rămase decât propriile-i cuvinte prin care să se mai poată adresa Stăpânului Universului... o imagine ce mă va urmări mulți ani de acum înainte... un omuleț cărunt, fragil, într-o poziție cu un confort instabil, dar imperial în fața propriului destin... o ipostază în care nu poți să nu-ți amintești de Confucius, care spunea că adevăratul călător prin viața rămâne fără bagaje și fără o altă țintă, la sfârșit de drum, iar atunci, este bine să aibă drept ghizi, doar soarele și luna...
Trimis de glcitizen in 04.03.17 12:26:33
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în VIETNAM.
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (glcitizen); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@glcitizen:
Etica confuciana si europenii! Superb, felicitari pentru cum ai descris vizita.
@glcitizen: Malimu... tu vorbești și eu culeg - vorba lui Confucius.
Eii, uite un loc în care mi-aș dori să mă teleportez. Că de mers acolo nu am cum
Tare melodios „a sunat” acest articol. Te-a marcat această vizită, cred că eu aș fi filozofat mai mult, m-ar fi copleșit întrebările, aducerile aminte, analiza vieții, aș fi uitat de mine, aș fi fost pierdută în spațiu și timp.
O poză cu lacul inundat de gânduri nu ai avut? Ai privit aseară cerul? Eu da: o minunăție de coroană aveam deasupra capului. Parcă eram împărăteasă și luna era semilună, era parcă un leagăn ce mă invita la balans, stelele sclipeau și-mi luminau calea spre visare.
Oare ai luat vreun suvenir de acolo?
Întrebare: de ce spui la început de articol
”Pe o zi de iulie
? Eu știu că ai fost călător în luna lui gustar. Cred că de la emoția scrierii, nu-i așa?
Felicitări, mulțumesc!
@krisstinna:
Multumesc, Cristina, da, asemenea locuri te marcheaza, indiferent de ce perioada a anului parcurgi... dintre poze, am selectat pur si simplu, pt ca multe erau aburite de soare iar corpul este traversat de un fluviu la 44 de grade... cautam cu disperare un loc umbrit sau un strop de apa... am baut non stop si cam degeaba.
Nu stiam ce ma asteapta in India.
Vad cerul seara și imi place sa visez, dar in Asia stelele parca sunt mai mari si mai aproape... norii la fel, gata sa te ia intr-un zbor one way ticket... Da, am luat o palarie de-a lor, cu niste imagini florale, pe care am postat-o data trecuta.
O noua fila de poveste cu un stil deja inconfundabil.
Citit articolul la prima ora a diminetii cu o cana de cafea alaturi... aroma cafelei se amesteca cu aromele asiatice, ochii zboara cu graba pe textul scris citind cu nerabdare despre aventura ta asiatica.
Am reusit imposibilul, sa gasesc pe cineva de încredere care sa o îngrijeasca pe mama si astfel sa ma pot alatura AFA-istilor la Slanic Moldova. Ce bucurie!!
@glcitizen: Ne dai peste cap de tot cu formularile tale alabicate intr-un stil atat de placut. Pai daca as fi scris eu acest articol primul paragraf ar fi aratat ceva la genul: "Intro calduroasa zi de vara iata-ne mergand spre Templul literaturii, lasand in urma noastra plantatiile de orez. Urma sa patrundem intro alta lume, unde misterele existentei noastre efemere aveau nu sa fie lamurite, ci mai adanc ingropate in mister"... si asta doar ca sa spun ca m-am straduit sa fie mai poetic .
Ce sa mai, am citit articolul de sus in jos si apoi de jos in sus sa vad daca mi se pare la fel, si e tot asa, plin de poezie, o poezie melancolica care te inconjoara fara sa ai posibilitatea de a scapa (nu ca ti-ai dori asta), dar la final iti pare rau ca s-a terminat.
Nu pot spune decat felicitari, votat cu mare drag.
@mishu:
Multumesc Mishule si ma bucur ca ai resurse. Piina la urma, cred ca ne inspira si locurile la care ajungem-de multe ori ma gindesc la asta. Chiar am avut momente de incintare reala in Vietnam. Poate, fiindca eram si singur-sotia mea nu mai suporta calatoriile lungi-si am avut timp sa ma dedic scrisului...
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Feb.2024 Ce-am văzut noi prin... Hanoi — scris în 11.04.24 de Pușcașu Marin din UM01065 - RECOMANDĂ
- Feb.2024 Ha Long Bay – locul unde natura și-a făcut de cap — scris în 08.04.24 de Pușcașu Marin din UM01065 - RECOMANDĂ
- Dec.2022 Hanoi - capitala Vietnamului — scris în 07.04.23 de Marius 72 din MEDIAş [SB] - RECOMANDĂ
- Aug.2016 Un festin demn de ultima zi la Hanoi — scris în 25.03.17 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Aug.2016 O zi de turism la Hanoi — scris în 18.02.17 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Aug.2016 O doamnă cu aer de Vaudeville, la Hanoi — scris în 11.02.17 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Aug.2016 Intre Taipei la Hanoi — scris în 04.02.17 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ