Hai la Hajdu!

TIPĂREȘTE

Pornesc din Tg. Mures pe la 7 dimineata, impreuna cu amica si copilota mea. E-un drum de vreo 330 de kilometri, ce estimam sa-l parcurgem in 5-6 ore. Conducem masina cu schimbul, adica, ea, de la volan, eu, de pe post de GPS ("ia-o la stanga, ia-o la dreapta, aici te opresti ca vreau la toaleta, etc"), doar eu sunt cel care cunoaste drumul si mai stiu si ungureste, n’est-ce-pas? , dandu-i indicatii si directive pretioase, de pe “locul mortului”, locul meu preferat, de unde pot face in liniste, poze deosebit de “vii”. Mie, aceasta imparteala a sarcinilor, mi se pare echitabila, chiar daca eu muncesc cel mai mult. De la Tg. Mures, ajungem in dealul Feleacului de langa Cluj, apoi o "taiem" prin padurea Fagetului, care tocami isi etealeaza hainele colorate si mereu schimbatoare, de la verde, oranj, galben, mov si pana la rosu aprins. “Vezi, te-am adus in mod expres pe acest drum ca sa-ti arat o padure minunata si un cartier de VIP-uri, incep eu filozofeala. Stii, Clujul are somajul aproape zero, in IT se castiga bine, aici nu e o problema cu ocuparea locurilor de munca ci cu multitudinea de absolventi ce le cauta”. Amica mea ramane consternata si admirativa de cunostiintele mele de cultura generala. Mai ca-i vine sa lase volanul si sa aplaude. Mirarea ei tine insa doar pana cand se termina padurea si ajungem pe-un drum infundat. Soseaua se termina, tot campul e-al nostru. GPS-ul din capul meu s-a defectat. Ne-am ratacit. Ne intoarcem si, spre norocul meu, gasim repede, in doar o juma’ de ora si-un sfert, drumul spre Oradea. Venind dinspre Tg. Mures, Clujul se poate ocoli, la Campia Turzii, pe autostrada, pana la Gilau. “Ai facut rezervarea pe booking.com? ”, ma intreaba ea. “Daaa, exact asa cum ti-ai dorit! Hotelul Vila Rosa, 3 stele, 2 zile si doua nopti”, nu la “plezneala” asa cum am vrut eu"..

Cu o ora intarziere din cauza defectarii GPS-ului si a traficului din cartierul Manastiur, ajungem cu bine la vama Bors. “Bine ati venit in Republica Ungara”, cam asta a fost toata vama. Apoi, vad un ghiseu cu “vignete” Cobor. Acolo un barbat si o femeie stateau la povesti. Incep: “Jo nappot edes kissaszonyom”, adica mai pe scurt, “Bonjour madame”. Mi se raspunde ca pana la Hajdu (se pronunta Haidu), nu avem nevoie de vigneta. Ura! Mai avem 50 de km! Drumul in Ungaria e mult mai lejer decat pe la noi. Fara trafic prea mare, nici prin localitati, nici in afara lor. Imaginea seamana cu cea a intrarii in Bulgaria. Agitatia dispare. Urmam traseul direct: Bors-Artand-Beretyujfallu-Derecke-Hajduszovat-Hajduszoboszlo. Soseaua nu e cea mai buna din lume dar e cea mai directa. Aici, in Ungaria, GPS-ul intra din nou in functiune. Doar am mai fost pe-aici si cunosc limba, nu-i asa? Dar nu-i deloc usor. Drumul pana la cele mai mari si vestite terme din UE e cam pustiu, poti rata un panou indicator si s-ajungi iar pe aratura. Va sfatuiesc sa va echipati cu un GPS de tip “satelit”, nu cu unul “parasuta”, ca in cazul de fata. Prin sate, oameni putini. La Hajduszovat, la nici 10 Km de destinatie, chiar in mijlocul localitatii, drumul si indicatorul spre Hajdu cel termal, e ascuns dupa un copac, poti sa treci de el si s-o iei spre Debrecen. Ceea ce ni s-a intamplat si noua. Ne-am oprit pe sosea din nou. Sa admiram o campie infinita la dreapta si alta campie ce se unea cu cerul, la stanga. Ce poetic! Am asteptat asa vreo 5 minute, admirand natura si soseaua, pana cand a venit un tractorist, care ne-a luminat: “Intoarce-ti-va, c-ati gresit drumul”.

Eu, dac-as fii ministrul turismului din tara cu cea mai curtata statiune termala din Europa, as pune, inca de la granita, pe fiecare casa, cate un mare panou indicator: ”Spre Baile Termale”.

Se pronunta Haidusoboslo. Pentru localitatile Derecke sau Debrecen, litera “e” se pronunta ca al doilea “e” din “je t”aime” sau folositi acel “e” ce se-aude dintr-o turma de oi… ”meee… beee”. Altfel, oamenii intalniti, din orase, va vor intelege greu iar cei de prin sate, aproape deloc, chiar daca sunt binevoitori, ei nu prea cunosc engleza. Eventual pronuntati cuvantul magic “Haidusoboslo” si vi se va indica cu amabilitate directia. Sau luati-ma cu voi, cand mai mergeti la terme. Va garantez sosirea la Hajdu, dar intr-un interval de timp nelimitat.

Dupa ce-ati ajuns la gara din Hajdu, e simplu, dati peste un indicator care va poarta spre centru (Centrum), unde sunt hotelurile, cele 2 mari SPA-uri (Acva Park si Acva Palace), un parc frumos si terasele si restaurantele. Cand va-ntoarceti insa spre casa, aveti sanse sa va rataciti din nou, (urmariti soseaua Rakoci) daca nu-ntrebati mereu "pe unde e drumul spre gara? ", Apropiindu-va de gara, apar si panourile ce va duc spre vama Artand-Bors si Oradea. Ar fi bine, cand intrati in Hajdu, sa retineti cam pe unde e situata gara, in raport cu centrul, ca sa nu va pierdeti prin paienjenisul de strazi lungi, lungi si serpuinde ale localitatii termale.

Ajungem in centrul localitatii, care e destul de animat, chiar si acum, in octombrie. Dupa campii pustii, vezi din nou oameni, cafenele, mini-marketuri, “hotele si restauranturi”, puncte de informare turistica… si incepi sa te simti bine. Intri din nou in civilizatie. In inima acestui mic nod termo-turistic se afla si frumosul parc central de langa cele doua SPA-uri, ne aflam in zona unde stau adunate cam toate hotelurile si pensiunile statiunii. Desigur, in sezon, cand nu mai poti arunca un ac pe-aici, de-atata lume, exista cazari si “la cetatean”, mai excentrice (periferice). Veti vedea afise cu “Kiado szoba” (camera de inchiriat) pe acele interminabile strazi. Puteti rezerva chiar de-acasa ceva si tehnica moderna va va conduce pana la locul cu pricina. E bine mereu sa retineti strada pe care se afla locatia de cazare caci localnicii nu prea cunosc numele pensiunilor sau a hotelurilor decat dupa numele strazii. Pana sa ajungem in centru, unde am rezervat si noi ceva, trecem pe langa niste case si curti mari si frumoase, multe dintre ele, despartite doar de garduri vegetale. Cum? Case si curti fara garduri? Da! Poate ca la unguri, “caprovecinita” si “barfita” n-a aparut inca pe lume.

Ajungem pe la ora 15, la hotelul “Vila Rosa”, care mie mi-aduce aminte de o alta “Vila Rosa” de la baile termale “Adorianis” din Sarcau (langa Marghita) si care auzisem ca sunt patronate de niste investitori maghiari. La intrare ne intampina o femeie intre doua varste care stia perfect ungureste dar nici o boaba de engleza si un tanar care cunostea engleza dar o rupea greu cu maghiara. Vila e superba, interiorul de “lux”, in curte nu e parcat decat un autoturism din Rusia. Ni se confirma rezervarea si suntem dusi la etajul unu (gol) apoi la etajul doi (gol) ca sa alegem o camera. Luam una la intamplare. Caloriferele sunt insa reci. In camera e frig. “Stiti, ne spune femeia, noi am preluat de curand vila si am auzit ca patronul a schimbat sistemul de incalzire, aceasta se face prin podea. Astazi vom experimenta pentru prima oara, noul sistem de incalzire. “Si cam la ce ora se va da drumul la experiment? ”, intreb eu. “Pai numai peste vreo 5-6 ore, inainte de culcare, pe la 9-10 seara”. Noi facem o mutra acra… ”Vai dar dedesubt e o mare de apa fierbinte, credeam ca incalziti hotelul cu apa termala”. Apoi gazda adauga:“Daca doriti sa cautati altceva, noi nu ne suparam, va anulam rezervarea”.

Sa va zic un secret. Eu niciodata nu rezerv “orbeste” prin booking. sau alte mecanisme similare. Asta a fost prima (si ultima), pentru ca cu femeia nu-i bine sa te certi niciodata, c-ai sa pierzi mereu, mai ales in city-breack, cand cauti relaxare. “Relax, Max, relax, don’t be stupid!”. Eu rezerv prin telefon. Dar problema cu acest fel de rezervare e, ca nu ti se da si un numar de telefon, ca sa poti intreba gazda direct: ”Aveti dom’le incalzire sau nu? ”. Ajungem tot la varianta “B”, adica “rezervarea la plezneala”. Cautam o alta cazare. In fata noastra rasare hotelul “Raza de soare” (Napsugar). Ce nume frumos! La receptie, o doamna amabila ne intampina. E toamna, e extrasezon, hotelurile sunt pe jumatate goale. Ni se arata o camera. E neincalzita. “Cum o incalziti? ”, intreb eu. Receptionera imi arata un calorifer electric pe ulei. “Trebuie doar sa-l bagati in priza dar sa stiti ca nu putem sa va dam camera decat pentru o noapte, ca hotelul se-nchide pe 15 octombrie si se deschide din nou la primavara”. Ajungem la al treila hotel, “Marvan Hotel” care pare OK dar la receptie nu e nimeni. Urc scarile, cobor la sala de mese si dau in fine de o menajera. “Aveti o camera pentru doua zile? ”. “Da, mai avem o camera la etajul II”. Camera e buna, ne place, caldura s-a dat in prima zi (apoi, nu, dar nici nu mai trebuia ca ne-a incalzit apa termala sufiicient) insa cheia se blocheaza in use. Iala e defecta. “Aveti un lacatus? Sau alta camera? ”. “Nuuu, e week-end, lumea are liber. Dar puneti noaptea un scaun in fata usii si plecati linistiti la bai, adauga ea. La noi nu se fura”. Menajera telefoneaza sefului care-i spune prin telefon cati bani sa ne ia. Suma e una rezonabila chiar daca-i fara chitanta. Ce bine e in acest mic paradis termo-fiscal! Nici de buletinele noastre n-a fost nevoie. Luam si mic dejun (bufet suedez). Camera dubla, cu mic dejun inclus, costa acum, in extrasezon, la acest hotel, in jur de 140 de lei. Mai dam ceva bani, cam 15 lei/zi, pentru parcare. Putem alege locul parcarii, in curtea hotelului sau pe strada, in fata hotelului.

Hotelul e central, bine pozitionat, e curat e luxos, apa calda la baie curge non-stop. E situat la nici 100 de metri de “Acva Park” (Hungaro Spa) si la vreo 300 metri de “Acva Palace”. Ne cazam si o pornim prin centru, in recunoastere. Iau si cateva prospecte hoteliere. Astfel voi avea numerele de telefon si data viitoare voi rezerva direct prin telefon. Intre timp, menajera reuseste sa repare iala si putem sa inchidem usa la camera. Servim masa la o terasa, gratare cu cartofi prajiti (aprox. 25 de lei) si cate un vin fiert cu mirodenii la 4 lei paharul (250 forinti), apoi, a doua zi, servim pranzul la restaurantul “Kerek Csarda”. Supa-gulyas si ciorba de fasole cu costita sunt interminabile. Mancarea la Hajdu e ieftina si gustoasa.

Pe langa hoteluri si pensiuni, sunt parcate masini din Austria, Franta, Rusia, Polonia si multe din Romania. Meniul din restaurant e scris doar in maghiara dar pozele sunt sugestive asa ca, pui degetul pe poza si chelnerul iti aduce mancarea ce seamana cu poza. Totusi, in ultimul timp, datorita invaziei statiunii de catre romani si polonezi, in afara restaurantelor, in strada, sunt afisate meniurile si in limba engleza, poloneza si romana. La marile hoteluri si la SPA, se vorbeste insa curent limba engleza.

Seara, urmarim programul TV. La acest hotel sunt instalate 30 de canale diverse, toate dublate in limba maghiara. Asta e-un lucru excelent, nu te mai chinui sa citesti de pe micul ecran, nu-ti mai strici ochii. In acest sens, nimic nu s-a schimbat aici in ultimele 4 decenii. Prin anii ‘75, la Budapesta, urmaream cei “101 dalmatieni”, latrand in ungureste. Acum, i-am auzit pe Albano si Adrianao Celentano cantandu-si slagarele lor de succes, in ungureste, melodia “Dragostea din tei” a formatiei O-Zone, la fel, Angela Merkel si Obama au invatat si ei ungureste. Atata maghiara am vorbit si auzit peste tot, pe la Hajdu, incat aveam ciudata impresie, ca si atunci cand stranutam sau sforaiam, o faceam tot in ungureste.

Maine mergem la bai.

---

VIZUALIZĂRI: 5665 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI