GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Granada... ghid pentru turista 'singura si cu handicap'
Voi incepe prin a explica titlul. Prin "turista singura" inteleg o persoana care din diverse motive alege sa calatoreasca asa (nu ca ar fi singura la propriu). In cazul meu, sotul nu mai are zile de concediu si nici financiar nu ne permiteam acum o calatorie in doi, mai ales ca urmeaza Revelionul... pe care-l petrecem la Hajdu (multumiri comunitatii AFA pt. ideea de organizare a mini-revelioanelor). Eu sunt nascuta in 11 decembrie si, dupa cum ati ghicit deja, prefer sa-mi ofer o mica calatorie (daca se poate), decat sa organizez mese festive dupa care sa pic lata (ca doar sunt gazda, nu?). Iar partea cu handicapul o explic acum pentru prima oara. Din cauza aceasta am recenzii vechi legate de anumite locatii, fiindca o perioada lunga de timp nu m-am putut deplasa (la propriu). In prezent am doua operatii pe coloana (prima acum 5 ani, facuta pe ultima suta de metri cand eram deja paralizata pe ambele parti... recuperarea a fost cumplita). A doua, facuta acum un an, din cauza ca am continuat sa-mi dau silinta si sa muncesc (e drept, cu 4 ore, dupa aceea cu 6). Dar mai usoara operatia. Oricum, in momentul de fata sunt oficial pensionata pe caz de invaliditate gradul 3 si muncesc 4 ore.
Si gata cu povestile triste. Fiind aproape tot anul in concediu medical, mi-a ramas o parte din concediul de odihna neefectuat. Initial am vrut sa fac fizioterapie, dupa aceea m-am gandit ca tot mai bine mi-ar fi undeva la soare. Unde altundeva decat in Spania (ca sta cel mai bine la capitolul asta) pe care am cam cutreierat-o in lung si in lat. Si e "dragostea vietii mele", ca sa spun asa (din Europa). Si eu cochetam de mult cu gandul unei calatorii in Andaluzia. Este o zona cu totul diferita fata de restul Spaniei, din cauza influentelor maure si islamice. Si recunosc ca de cand am vazut "Little Ashes" m-am imbolnavit (la propriu) de dorinta de a vedea aceasta zona. Recunosc ca doar prin prisma lui Salvador Dali (pe care il admir in mod deosebit) am aflat despre Federico Garcia Lorca si... mi-a placut, l-am admirat fara sa-l cunosc, am cumparat o carte de pe amazon in limba engleza cu o selectie de poezii (se gasesc destul de greu). Concluzia: a scris f. bine, a fost un spirit inovator, a luptat pentru egalitatea oamenilor (desi provenea dintr-o familie bogata) si a fost prima figura publica care a recunoscut in mod deschis ca este homosexual (lucru de necrezut in acele timpuri). A fost executat in 1936 in timpul Razboiului Civil (parte datorita convingerilor politice, parte fiindca era homosexual) de catre sustinatorii nazistilor. Initial am vrut sa stau mai multe zile si sa incerc sa vizitez mai multe orase, Sevilla, Cadiz, Cordoba, dar nu am gasit transport cu trenul (se pare ca dureaza mult din cauza ca este si tinut muntos), iar cu autocarul nu ma pot deplasa. Dupa mai multe cautari de legaturi intre zborul Bucuresti-Madrid si cele regionale, si citind despre Lorca (ca e nascut in Granada) m-am decis: Granada sa fie!!! Ii sfatuiesc totusi pe ceilalti doritori sa inchirieze o masina (eu nu am nici carnet de conducere si oricum, acum nu mai pot sofa) si sa viziteze toate orasele pentru a-si forma o idee cat mai buna despre Andaluzia.
Inceputul il stiti deja de la descrierea hotelului Reina Cristina. De pe net am facut rost de o harta a retelei de autobuze (au transportul f. bine pus la punct), voi incerca sa o postez. Ideal e sa o printati color pe un format A3. Granada nu este un oras chiar mic, am avut posibilitatea sa vad si partea de periferie folosind autobuzul. Nu poate fi comparata cu Barcelona sau Valencia, dar ai ce face pentru aprox. 4 zile. Daca stati mai mult, deja incepe plictiseala. Orice va propuneti sa vizitati, trebuie sa tineti cont de faptul ca orele de functionare sunt 10-13; 13:30 si 16 sau 17-21. La pranz... siesta, pe terase (care sunt destule si cu preturi acceptabile). De asemenea, majoritatea obiectivelor turistice sunt inchise lunea. Trebuie sa stiti ca infomatiile care se gasesc pe internet nu sunt in totalitate adevarate. De ex., preturile de intrare: la manastiri, catedrala... nu este 3,5 euro, este 4 euro. La Parcul Stiintei si Tehnicii nu este 5,50 euro, este 6,50 euro, etc. Se pot face abonamente pt. transportul public (e mai avantajos), dar nu stiu unde. Toate chioscurile de informatii pe langa care am trecut eu erau inchise; in statii nu exista ghiseu (ca la noi). Statia de autobuze principala (de unde pleaca inclusiv autocarele spre alte orase) se afla la periferie (am vazut-o in drum spre aeroport). Pretul normal pt. o calatorie (bilet cumparat in autobuz) este de 1,20 euro, dar aceste bilete nu sunt valabile pentru transbordare (asa cum scrie pe net). Decat cele luate prin card de student sau cartela bono (transbordarea inseamna ca daca te urci in urmatorul autobuz in interval de 45 de minute nu mai platesti inca o data). Deci... am platit de fiecare data!!! Calatoresc gratuit doar pensionarii "de Granada" (asta mi s-a parut aiurea, ce-i in neregula cu restul pensionarilor spanioli?). Initial am vrut sa cumpar un card turistic cu valabilitate de 5 zile, dar am renuntat. Pe net scria ca are pretul de 30 euro (dar la cum au corespuns restul... imi inchipui ca era mai scump), include 9 calatorii cu autobuzul si discount la anumite obiective plus o calatorie Bus-sightseeing (dupa care eu nu ma omor... te invarte prin oras ca pe un ametit si te lasa sa alergi 5-10 minute prin anumite locuri). In final, intrarile la obiectivele incluse adunate... cam pe acolo iesi ca pret.
In prima zi de cutreierat (adica duminica) m-am hotarat sa nu plec prea departe si sa profit de obiectivele de langa hotel, la care exista sansa sa fie inchise luni. Am luat-o spre Manastirea (desi semana cu o catedrala) San Jeronimo. Respectand harta, normal. Doar ca la o interesectie in loc sa o iau la dreapta, am luat-o la stanga. Noroc ca nu am mers decat cateva sute de metri, fiindca la distanta se vedea o cladire impunatoare (care bineinteles ca nu era San Jeronimo!!!). Oricum, tot o fosta cladire istorica in care acum era amenajat un centru cultural, dar inchisa (nu era decat o expozitie temporara), cu gratiile trase (normal, era duminica!!!). Deci, cam fiecare functioneaza la alegere. Bun, imi zic, nu e bine... hai inapoi. Pe drum trec pe langa cateva ziduri interesante, pline de graffitti (dincolo e deja o moda sa vezi asa ceva) deosebite. Pana si storurile de la magazine (care sunt metalice) sunt desenate in functie de specificul magazinului. De ex., am vazut chipuri de copii (presupun la un magazin cu obiecte pt. copii), de bucatari (la magazin alimentar), etc. Dar oricum, cele mai impresionante sunt cele de pe ziduri.
Bineinteles ca la cativa metri mai sus de intersectia de care va vorbeam... frumusetea de San Jeronimo, o minune arhitecturala. Trebuie sa o luati pe o straduta laterala in jos, pe langa biserica, ca sa intrati in curtea interioara printr-o usa mica (noroc ca am vazut ca e deschisa de la distanta). Nu scrie nicaieri directia de urmat, dar trebuie sa "va prindeti". Intru in curtea interioara, mai la umbra. Desi eram imbracata gros, tot tremuram un pic. Noaptea este frig (0-2 grade), cum se lumineaza tarziu (dupa ora 8), iar de plecat trebuie sa pleci din hotel macar pe la 9,30 ca sa apuci sa vezi ceva pana la ora pranzului, cam tremuri (asta daca nu ai norocul sa nimeresti din start intr-un loc in plin soare). Daca bate vantul e si mai rau. La capitolul asta am avut noroc, a batut doar in prima zi. Oricum, obligatoriu de luat manusi (subtiri), o caciulita tot subtire si ceva la gat. Chiar daca la pranz sunt 14-16 grade, de-abia atunci incepi sa " te dezgheti" si am vazut multe persoane tremurand aiurea pe strada. In curtea interioara (pana sa intri in biserica propriu-zisa) am avut norocul sa intalnesc alti turisti, asa ca am si poza cu mine. Cu ocazia asta vreau sa precizez ca acolo exista o cu totul alta conceptie vizavi de o persoana cu probleme. Toti se ofera sa te ajute, te intreaba daca esti ok, la H&M am fost servita la un ghiseu separat, desi erau doar 3 oameni la coada. Aceste comportamente (normale de altfel) ar trebui sa existe si in Romania... desigur, e doar un vis!!! Dar drept e ca in Granada nu am vazut pe strada un om cu baston, am vazut 100 (nu neaparat cu handicap, tineri cu cate un picior rupt). Aici... e o rusine sa recunosti ca ai o problema. Ma uit la oameni batrani pe strada care de-abia se misca, tarasc cate un picior dupa ei... dar nu si-ar lua un baston!!! Nu, prefera sa fie injurati si claxonati pe trecerile de pieton. Am avut si eu "aere" din astea dupa prima operatie (cronometram sa vad daca reusesc sa trec strada in cele 20 de minute alocate pietonilor si oricum ma injurau toti soferii). Dupa a doua operatie mi-am schimbat optica (primul lucru cumparat a fost un baston telescopic de pe internet, fiindca in magazinele de tehnica medicala nu se gasesc bastoane reglabile), mi-am recunoscut statutul si am realizat ca e cazul sa am si drepturi.
Dar iar am divagat. Sa revin la San Jeronimo. Intrarea: 4 euro (nimeni nu are reducere). Este amenajata ca o manastire (normal, asta si e), cu o curte interioara plina de portocali, diverse incaperi pe care le puteai vizita. Nimerind in timpul slujbei de duminica (nefiind o persoana religioasa nu mi-am dat seama la ce ora ma plimb eu prin biserici) eram doar eu. Libera sa-mi bag nasul peste tot si sa fac la poze cu nemiluita, inclusiv in capela (desi presupun ca nu e voie). Bancute in aer liber pe care sa te odihnesti (si sa te si incalzaeasca soarele). La iesire, un mic spatiu pentru diverse obiecte. Am inceput sa studiez... cum nu primisem nici un pliant la intrare, ma uit la o carte-brosura despre San Jeronimo, cautand varianta in limba engleza. Gasesc, dar cand vad pretul: 15 euro, ma calmez. Nu-mi mai trebuie!!! De regula am cumparat de-a lungul anilor diverse carti din locatiile vizitate, dar am ajuns la concluzia ca poti afla informatiile necesare si din chestii mai mici, iar acum cum exista google... chiar sunt bani cheltuiti aiurea. Ma gandesc ca voi gasi informatii destule si intr-un ghid despre Granada (lucru care s-a si intamplat). Si ghidul l-am ales format mai mic, la 4,60 euro. In final ma hotarasc sa cumpar totusi o iconita mica cu Sfantul Jeronimo, un fel de pictura aplicata pe lemn. Fiindca arata bine, nu din alt motiv. Pret: 6 euro. Si acum o scurta poveste (din ghid): Manastirea San Jeronimo a fost construita in anul 1492 de catre monarhii catolici in orasul Santa Fe si ulterior transferata in Granada. Este o constructie in stil gotic tarziu cu elemente din perioada renasterii. Biserica contine o multime de elemente ale sculpturii: doric, ionic si corinthian.
Continuand din Calle Gran Capitan (pe care se afla San Jeronimo) se ajunge in Calle San Juan de Dios (unde se afla biserica cu acelasi nume). Am vazut-o doar de la distanta si mi s-a parut asemanatoare ca stil cu prima, asa ca nu m-am mai dus pana acolo. Din pacate... as fi ajuns astfel la Campo del Triunfo, o esplanada neregulata spectaculoasa. Se pare ca inainte in acest loc s-a aflat o bazilica vizigota care a fost distrusa de islamici pentru a face loc unui cimitir. Ulterior, dupa cucerirea Granadei de catre crestini, in jurul esplanadei au fost construite biserici si case nobiliare, incluzand Spitalul Regal, fondat de monarhii catolici in 1504 pentru oamenii saraci si pentru pelegrini. In zilele noastre, aici se afla sediul Universitatii. Oricum, am reusit sa vad zona aflandu-ma intr-un autobuz.
De pe Calle Gran Capitan m-am intors pe acelasi traseu urmat la inceput, cu gandul de a ma odihni un pic la soare in Gradina Botanica, aflata pe strada Duquesa. Aceasta a fost infiintata in sec. al XIX-lea, dupa ce cateva cladiri vechi au fost demolate. Din pacate era inchisa (normal... era duminica). Gradina este mica (mai mica decat cea din Valencia), cu arbusti si palmieri specifici si o mica sera. Asa ca am decis sa nu mai insist in alta zi si m-am multumit cu cateva poze facute printre gratiile de la gard.
Mi-am continuat drumul spre Catedrala, m-am invartit in jurul ei, am facut cateva poze exterioare, am descoperit cu ocazia aceasta bulevardul Gran Via de unde pleaca autobuzele. Zona este aglomerata (era si duminica), turisti se urcau intr-un Bus-sightseeing (treaba lor, daca le place!!!), in jurul catedralei lumea trage de tine, incearca sa-ti dea mir si mai stiu eu ce. Ochesc o usa micuta (in spatele catedralei) pe unde era de fapt intrarea, vad o sageata, scrie 4 euro. Trag de usa, e inchisa (normal... e slujba!!! Vai de capul meu, ca nimic nu stiu!!!). Continui pe partea laterala si vad o alta intrare deasupra careia scrie Capela Regala. Aici era deschis, tot 4 euro, iar nici o reducere. Vizitez, frumos, capela decorata cu fresce si vitralii, un mic muzeu amenajat cu picturi, o cripta in care se afla doua sicrie si... plin de supraveghetori!!! Deci, nu se poate poza nimic... ca te prinde!!! La iesire intreb de ce e inchisa catedrala, mi se explica ca e slujba (mie nu-mi picase fisa pana atunci). Continui drumul, ajung in fata catedralei, un nene canta (nu mai stiu la ce instrument), are si un caine care face pipi pe acolo. Imi dau seama ca garduletele de fier din fata au fost trase intr-o parte si o usa e intredeschisa. Imi fac curaj, intru cu tupeu si reusesc sa vad si catedrala (partial, fara muzeu si cavouri). Am intrat exact cand se termina slujba si preotul pleca de langa altar, zona din mijloc era inchisa cu cordoane si pazita, dar am privit din lateral. Sunt fericita!!! Am economisit 4 euro. Acum sincer, nu inteleg de ce sunt doua intrari si se plateste de doua ori. E o singura cladire, mi se pare ca se profita de turisti. De aici (mai bine zis de la Capela Regala) primesc un pliant si o rugaciune f. frumoasa catre Isabela (patroana Granadei). Cam atat despre Catedrala, fiindca au scris ceilalti destul (in ritmul asta oricum nu mai termin review-ul). Vizavi de Capela Regala dau intamplator si peste centrul expozitional Jose Guerrero, o galerie de arta contemporana dedicata in mod deosebit artistului granadian Jose Guerrero (1914-1991). Intrarea: libera. Expuse diverse tablouri, instrumente muzicale, ecrane pe care se pot urmari secvente din filme, casti la care se poate asculta muzica.
De langa catedrala incepe zona numita Alcaiceria, asa-zisa piata a matasii. De fapt este vorba despre niste stradute inguste (printre care risti sa te pierzi), pline cu magazinute in genul celor din Turcia (Kusadasi), daca stiti despre ce vorbesc. E vorba tot de marfa cu aspect " musulman": saluri, covoare, genti, haine, etc. Nu ceva special in mod deosebit. Esarfe puteti gasi si in magazine de accesorii (si la preturi mai mici), iar preturile sunt destul de mari. De ex., o geanta de umar din material textil pe care scrie Granada... 14 euro. Magazinele de suveniruri de asemenea trebuie studiate cu grija, pt. ca preturile devin tot mai mici pe masura ce va indepartati de Catedrala. Cel mai ieftin mi s-a parut magazinul din Plaza de Bib- Rambla, care acum era decorata in mod deosebit pentru Sarbatori si transformata intr-un mic targ de produse traditionale (dulciuri in special, dar si mezeluri, branzeturi), figuri de Craciun, jucarii, baloane si un brad mare in mijloc care se aprindea cand se lasa intunericul (ca de altfel si celelalte decoratiuni stradale). Desi eram deja obosita, am ajuns pana in Plaza Nueva de unde se vede Alhambra, la care i-am facut cateva poze cu zoom-ul. Avea sa fie destinatia de a doua zi.
In Alhambra se poate ajunge doar cu un mijloc de transport. Este la o cota destul de inalta si este mult de mers pe jos (daca cumva va bate gandul). Se ajunge cu microbuzele nr. 30 si coborati la capat de linie, unde se da toata lumea jos. Am stabilit plimbarea in Alhambra pentru luni, deoarece nu era scris ca ar fi inchis. Tot pentru Alhambra am tradus si decizia medicala, deoarece scria pe site (si le-am cerut si confirmarea pe mail, dar nu mi-au raspuns) ca persoanele cu dizabilitati mai mari de 33 % au intrarea gratuita. In fine, s-a dovedit a nu fi adevarat, aveau doar reducere de la 13 la 8 euro (va dati seama ca traducerea si legalizarea copiei a costat mai mult decat diferenta de 5 euro). Oricum, nici nu au acceptat-o, pt. ca nu era scris clar procentul (in Romania suntem impartiti pe "adjective": mediu, grav, accentuat... fara sa se gandeasca nimeni ca suntem o tara din U. E. si cetatenii Romaniei au drepturi peste tot). Oricum, domnisoara de la ghiseu a refuzat politicos sa-mi acorde reducerea si, in plus, nici macar nu a avut bunul simt sa-mi spuna ca muzeele din cadrul Palatului Carlos V sunt inchise (fiind luni... voila!!!). Nu a avut nici o jena in a incasa cel mai mare tarif, desi nu puteai vizita tot (decat in teorie). Alhambra este o zona foarte intinsa, fiind formata din doua palate, turnuri de aparare cu sit arheologic si un parc imens. Nu ai voie sa vizitezi decat tot in transe: ori dimineata, ori dupa-amiaza. Dimineata expira la ora 14:30 si la "punctele de control" nu mai esti lasat sa treci dintr-o parte in alta. Cea ma aiurea faza e ca ti se acorda o ora exacta pentru vizitarea palatului Nasrite, in functie de ora la care ai cumparat biletul (???!!!). Adica: am cumparat biletul la ora 10:10, obligatoriu intru la 10:30 in zona respectiva. Asa ca lasi totul balta, nu mai faci nici o poza (lasa ca faci la intoarcere), nu te mai uiti pe unde mergi, decat disperat dupa sagetile care-ti indica drumul spre palat si bagi viteza. Ajung vlaguita la ora 10:25 (ca e ceva de mers, iar eu sunt atarnata si de baston)... coada. Stam si asteptam sa ne lase un nene sa trecem de un cordon. Intre timp mai iesim din rand, mai facem o poza la privelistea panoramica (se vede cartierul Albaicin in toata splendoarea lui), mai vorbim unul cu altul. Descopar ca mai sunt si alti turisti/turiste care calatoresc singuri, in special asiatici, dar si spanioli. Inghetam eroic la coada (ca e la umbra) pana la 10:30 (nu sunt chiar neintelegatori, pt. ca a fost o doamna cu bilet de ora 10 pe care au lasat-o in final sa intre... deci mai poti calca pe bec). Trecem de cordon fericiti, mergem cativa metri... alta coada. De intrare in palat, pe unde sa bagi biletul de intrare (care are cod electronic si in majoritatea cazurilor nu functioneaza, biletele fiind deja strivite prin buzunarele turistilor). Unii incep sa se enerveze. Eu nu inteleg de ce atata precautie, ca nu suntem cohorte de turisti sa ne calcam in picioare (dar poate sunt vara mai multi).
Intr-un final intram, fericiti, incepem sa alergam, o poza ici, una colo. Ne pozam intre noi (un asiatic e pe cale sa scape pe jos aparatul meu foto... noroc ca-l prind la timp). Ce sa spun, palatul e in stil maur/islamic, nu e foarte spectaculos. Sau poate nu mi se pare mie, ca vazusem deja acest gen de arhitectura la palatele din Portugalia. Ajung in prima curte mare, cu un bazin pe mijloc... fara lei. Ma panichez: unde-s leii, poate i-au trimis exact acum la " reconditionat", dupa ce inaintez si intru in a doua curte imi dau seama ca aceea era de fapt celebra curte cu lei. Intr-un final, cand iesim din zona palatului respiram usurati, am reusit, l-am vazut, totul e ok. La iesire sunt doua directii in care puteti sa o luati: inapoi spre Palatul Carlos V sau spre parc (Generalife). Bineinteles ca am ales directia gresita si am luat-o spre parc (care e langa iesire) ca sa am de unde sa ma intorc. Parcul e imens. Mi-am dat seama ca nu are sens sa merg km aiurea, am facut poze cu zoom, se vede ceva cladire departe (habar nu am ce) si m-am intors spre Palatul Carlos V, pe acelasi drum pe care alergasem la inceput (n-are nimic, ca acum am timp sa fac poze), doar ca sa descopar ca totul e inchis (am spus atunci niste " vorbe de duh" in gand la adresa "doamnei" de la ghiseu). Aia e... am vazut curtea interioara si atat. In cadrul Palatului sunt amenajate doua muzee: Muzeul Alhambra si Muzeul de Arta. Culmea era ca magazinul de suveniruri era deschis (???!!!). Langa palat mai este o biserica, o cladire amenajata pt. turisti (cu toalete si tonomate cu bauturi, cafea si snack-uri). Mergi si mai incolo si intri in zona cu turnurile de paza, unde se urca ca eroul pe scari (numita Alcazaba). La ultimul turn, cu clopot (cel mai inalt) am renuntat (din nou poza cu zoom). Mai sunt niste magazine de suveniruri cu preturi aberante (comparativ cu cele din oras). La intoarcere, ma opreste din nou paznica temerara (fiindca treceam din zona palat in Generalife), imi cere biletul. Scrasnesc printre dinti: "M-ai mai vazut de 2 ori (...) ". In definitiv cate persoane de 30 si ceva de ani cu baston erau pe acolo? (si imbracate in curcubeu)
Ma opresc pe o alee, sfarsita, pe o banca, scot croissant-ul de la hotel. Pe banca de langa mine un grup de 4 turisti italieni (cam la 50 de ani). Una dintre doamne manca un sandwich (tot de la sufertas). Apare un alt paznic hotarat, vine mai intai la mine, incepe sa-mi atraga atentia ca in zona nu se mananca (oricum erau cosuri de gunoi si nu erai nesimtit sa arunci pe jos) f. vehement, de-mi ramane croissant-ul in gat. (La intrare in parc era un semn pe care scria ca n-ai voie sa mananci si sa fumezi). Se duce si la banca de langa mine, se ia si de doamna cu sandwich-ul... oooo, dar e ok sa mananci cateva sute de metri mai jos unde sunt tonomatele lor. Of course! Am inceput sa comentam toti, unul dintre italieni mi-a facut semn sa mananc in continuare (dupa ce s-a indepartat paznicul). Lucru pe care l-am si facut. Dupa 10 minute, cand s-au intors inapoi, eu eram tot pe banca. Zaceam linistita la soare. M-au intrebat indatoritori daca am reusit sa mananc... am zambit si le-am spus sa stea linistiti. Adica e ok sa dai cu mucurile de tigara pe jos peste tot in oras (nici pe terase nu-ti aduce scrumiera, dai cu ele tot pe jos), dar in "zona interzisa" din Alhambra te abtii. Am mai facut cateva poze de ramas bun, printre care una la piscurile inzapezite din Sierra Nevada (merita vizitata zona neaparat, se organizeaza si excursii, dar ideal e tot inchiriatul de masina). Si m-am intors la hotel (bagand din nou nasul prin magazine). Destul pentru ziua de azi.
Marti e ziua mea!!! Nu fac nimic (sunt in schema cu vizitele) decat... shopping, of course!!! Sunt multe magazine de firma (H&M, Zara, Mango, Blanco, Desigual) care trebuie neaparat vizitate. Majoritatea se afla pe Bulevardul Reyes Catolicos, iar Desigual pe Mesones. Nu sunt de lepadat nici magazinele mai mici, de accesorii (ex. Brigitte Bijoux) sau incaltaminte. Dar aceasta este scumpa (cea din piele), orice pereche de pantofi peste 100 de euro. Nu se merita decat daca gasiti vreun model deosebit. Si, bineinteles, nu uitati de El Corte Ingles, unde primul lucru va duceti la ghiseul de relatii cu publicul si va faceti card (valabil o zi, pt. ca sunteti nerezident); va trebuie cartea de identitate sau pasaportul si aveti reducere 10 % cam peste tot. In Granada sunt 2 magazine: unul central, de la Puerta Real o luati pe bulevardul Acera del Darro, si unul mai la periferie (langa parcul Federico Garcia LOrca), alcatuit de fapt din 2 magazine; unul dintre ele este doar cu produse pentru decorarea casei. Se ajunge doar cu autobuzul nr. 11, pe care il puteti lua chiar din statia de langa primul El Corte (cum iesiti din magazin in stanga) sau de pe Gran Via. Coborati la statia Camino Ronda 7 (pe care scrie Hipercoor). ATENTIE!!! Ca sa coborati din autobuz trebuie sa apasati pe buton, altfel nu se deschid usile. Autobuzul va lasa pe un bulevard paralel, o luati la dreapta la prima intersectie mai mare (cu o statie de benzina) si iesiti pe bulevardul Arabial, pe care se afla magazinul. Merita sa dati o fuga... e cam aceeasi marfa ca in centru, dar veti avea surpriza ca unele produse sa fie la preturi mai mici. Revenind la magazinele de suveniruri, eu am ce am cu papusile din portelan micute, de colectie, imbracate traditional. Din pacate, se pare ca nu se mai fac. Nu se gasesc decat din plastic sau din mozaic. Am reusit sa achizitionez una acum cativa ani de pe site-ul www.okazii.ro, care intruchipeaza o adevarata doamna din Andaluzia (papusa e vintage si acum ma bucur ca am cumparat-o!!!). O ultima precizare: mai jos de Hotelul Reina Cristina cu vreo 3-4 magazine se afla un second-hand cum sunt cele de la noi de lux, cu marfa incredibila. E plin de geci/haine de piele de toate culorile, la pret intre 40-50 de euro si in stare f. buna (aviz amatoarelor). In rest, am sarbatorit cu o felie mare de tort de ciocolata (in El Corte) si castane prajite la colt de strada. Si am avut totala idee neinspirata sa mananc intr-un Burger King (de altfel, cred ca singurul din oras) aflat in piata Puerta Real. Norocul meu ca am ajuns inainte de ora 13. Dupa mine... potopul!!! Vreo 20 si ceva de tineri (probabil iesiti de la scoala)...comenzi gresite. O nebunie totala. Un meniu cu sandwich cu carne de pui este 6,90 euro, dar la pretul acesta puteti manca linistit pe orice terasa si sa nu aveti atatea batai de cap.
Miercurea este singura zi in care puteti vizita casa memoriala Lorca (Huerta San Vincente) gratuit (nu ca ar fi pre scump: 3 euro). Lunea este inchis. De ajuns se ajunge cu aotobuzul nr. 6, statia C. C. Neptuno. Casa este localizata in interiorul parcului Federico Garcia Lorca, un spatiu destul de larg, amenajat cu multe alei pe care se antreneaza atleti (pe copaci se gasesc diverse tablite cu miscari sportive), palmieri, trandafiri. Vizitele sunt impartite tot intre dimineata si dupa-amiaza. Dimineata, intre 10-12:30 (pe timpul iernii). La intrare se afla un mic magazin, se pot rasfoi diverse carti scrise de Lorca, precum si doua biografii: a lui si a fratelui- Francisco Lorca. Am achizitionat unica carte in limba engleza, "Five plays by Lorca" (dramaturgie) si 4 poze de epoca (intr-una este cu Salavador Dali, in alta cu Luis Bunuel). In rest... kitch-urile obisnuite: cani, creioane, agende etc. Vizita se facedoar cu ghid. Eu am intrat la ora 11, singura. M- am si mirat, dar ghidul mi-a explicat ca perioada aglomerata incepe peste o saptamana (in apropierea Craciunului) cand de-abia gasesti loc... ce ti-e si cu turistii astia... cand e mai scump, hop si ei. In fine, am facut schimb de impresii, eu stiindu-mi f. bine lectia despre Lorca. Huerta de San Vicente a apartinut familiei in perioada 1926-1936 si se afla intr-o zona adiacenta orasului (care s-a extins intre timp, parcul fiind construit ulterior). Aceasta a fost de acord sa vanda terenul autoritatilor cu conditia de a pastra casa ca muzeu. Un lucru nou pe care l-am aflat: era famile de tigani (chiar daca bogati), iar sora lui Lorca a fost cea care a deschis inimile spaniolilor catre flamenco (cu sprijinul lui Federico)... se pare ca pana in anii '20 doar tiganii dansau flamenco (daca aveti posibilitatea, trebuie neaparat sa mergeti la un spectacol... eu am avut placerea de a vedea un astfel de show in 2003... magnific!!!). M-am intretinut de minune cu ghidul care s-a mirat ca stiu atatea lucruri si m-a intrebat daca sunt scriitoare (moment in care s-a umflat orgoliul in mine); i-am raspuns ca as vrea eu, dar scriu doar recenzii turistice pe net. Sfatul a fost ca ar trebui sa-mi scriu oricum impresiile despre Spania cand a auzit ca le vizitez tara pentru a 8-a oara. Ca sa nu ma las mai prejos, i-am vandut si eu un pont: cum sa-si procure "Little Ashes" (pe care nu-l vazuse!!!). Nu o sa va povestesc ce puteti vedea in casa... as strica tot farmecul.
Din parc am plecat pe jos (spre dreapta) pe bulevardul Arabial, pentru a ajunge la Parcul Stiintei si Tehnicii. Pentru o persoana sanatoasa e ok, dar eu, sincera sa fiu, am obosit. Mergeti pana ajungeti la raul Darro, traversati podul, o luati la dreapta si tot mergeti, treceti de un supermarket si pe langa un gard f. lung (care se dovedeste a fi al parcului), dupa aceea la stanga si gasiti intrarea; 6,5 euro. Fara Planetarium (m-am gandit ca exista sansa sa fie doar in limba spaniola si sa nu inteleg nimic). Desi este deschis toata ziua, si aici ai surpriza ca anumite reprezentatii (de zbor pasari de prada) sau anumite cladiri (cum ar fi centrul Darwin... pe care am renuntat sa-l mai vad si turnul) sa "ia pauza de siesta". Asa ca am fugit repede la turn (care se inchidea la ora 14). Se urca cu liftul si se poate cobori pe scarile exterioare (varianta preferata de majoritatea turistilor) sau tot cu liftul. Turnul are o inaltime totala de 53 de m, dar se urca doar pana la 37 de m, unde se afla o platforma dotata cu telescoape (cu care puteti vedea toate imprejurimile "de aproape"). De asemenea, la intrare se afla toate turnurile celebre din lume reproduse in miniatura. Fiind oricum ora mesei, am poposit la restaurantul de langa turn, unde puteti servi sandwich-uri, snack-uri sau mancare gatita (autoservire) pe care bineinteles ca am vazut-o cand au intrat alti turisti (se afla in alta incapere) si dupa ce apucasem sa comand sandwich-ul.
In curte sunt expuse mai multe "obiecte" de interes: un avion cu elice, un motor, o moara de vant, este reprodusa o mini-fabricuta care produce ulei, exista o asa-zisa gradina astrologica cu un glob pamantesc si cu machete mici de observatoare astronomice din diverse orase. Intr-o cladire separata sunt expozitii temporare (acum era ceva in legatura cu Sahara), cladirea Darwin (in care nu am intrat), o sera in care este reprodus climatul tropical cu fluturi pe masura si o cladire special amenajata pentru copii in care sunt prezentate diverse pricipii ale fizicii (din cladirea aceasta se poate iesi direct, daca nu vrei sa te mai intorci in cladirea principala). Cladirea principala este impartita in mai multe sectiuni. Cu caracter permanent, cum este zona dedicata Alhambrei, de la prezentarea ocuparii Granadei de diverse popoare, pana la machete diverse. Si cu caracter temporar: am prins o expozitie dedicata creierului uman. La intrare este o zona cu vestiare unde iti poti depozita lucrurile, o cafenea si un magazin cu produse variate (de la perpetuum mobile pana la jucarii si carti). De la intrarea principala o luati la stanga, traversati strada si gasiti statia de autobuz (Parque de la Ciencias). Singurul autobuz cu care va puteti intoarce in centru este nr. 1.
Inapoi la hotel, urmarind unul din multele canale in limba spaniola, aflu o stire de ultima ora: Tom Cruise se afla la premiera ultimului sau film (in care joaca alaturi de Penelope Cruz) in Madrid. Veselie mare, o pupa la final pe reporterita pe obraz, ureaza "Feliz Navidad" telespectatorilor (ca atata stie in spaniola), toata lumea lesina. Creste iar mandria in mine (suntem in acelasi timp in Spania!!! Ce conteaza ca el e in Madrid... probabil la un hotel de "6" stele, e colea, peste drum). Glumesc, evident.
Ultima zi in Granada, joi. Majoritatea sfaturilor primite in legatura cu locurile pe care ar trebui sa le vizitezi includ cartierul Albaicin (unde se ajunge cu microbuzul nr. 31), n-am inteles prea bine de ce. Este un amalgam de stradute inguste, in panta, in afara de efort fizic... nu e prea mare lucru de facut. Sfatul meu este sa urmati traseul pe care l-am ales eu. Am luat microbuzul cu nr. 35 (linia nici nu este trecuta pe harta) de vizavi (directia spre aeroport, tot pe bulevardul Gran Via) si am urcat pe munte, unde se afla Manastirea Sacromonte. Trebuie sa fiti pe faza si sa coborati la statia care se afla exact la baza manastirii. Nu pot sa va descriu cat este de frumos, mai ales ca am nimerit in plin soare. Pe partea cealalta a drumului (adica pe muntele de langa) se afla Alhambra. Manastirea se viziteaza doar cu ghid (minim 3 persoane), iar intrarea este de 4 euro. Ca si in cazul Catedralei, nu ai voie sa faci poze. Turisti... doar eu, dar ghidei i s-a facut mila de mine, daca tot am urcat pana acolo, asa ca a acceptat sa ma plimbe doar pe mine. Ca si in cazul vizitei la casa memoriala Federico Garcia Lorca, am sfarsit prin a vorbi vrute si nevrute (dupa ce mi-a aratat toate incaperile, inclusiv catacombele). Abadia del Sacromonte a luat fiinta in sec. al XVII-lea, dupa descoperirea in "Pesterile Sfinte" din apropiere a ramasitelor apartinand diversilor martiri, printre care Sfantul Cecilio, primul episcop al Granadei si sfantul protector al orasului. Aceasta este alacutuita din manastire, un seminariu si un colegiu teologic. Manastirea contine multe obiecte de arta: tablouri, sculpturi, codexuri, manuscrise in araba. Am ales sa cobor tot cu microbuzul nr. 35 pana la statia din piata San Salvador (unde se afla si biserica cu acelasi nume), vorbiti cu soferul in prealabil. Iar de acolo, pe stradute... sa gasesc "faimoasa" biserica San Nicolas din Albaicin... o dezamagire de cativa metri pe cativa metri (comparativ cu ce vazusem pana atunci). Dupa aceea nu va mai chinuiti sa va orientati dupa harta... majoritatea stradutelor sunt prea inguste si nu au numele trecute pe ele. Luati-o spre stanga si tot coborati pana ajungeti langa raul Darro. E cea mai sigura modalitate de a ajunge jos. De acolo o luati la dreapta si ajungeti imediat in Plaza Nueva, unde puteti admira Cancelaria. Sa nu faceti greseala de a intra in Muzeul San Juan De Dios (aflat in apropiere) decat daca sunteti o persoana f. religioasa. Tot muzeul (care se intinde pe parter si 2 etaje) este plin doar de obiecte religioase (si niste sculpturi din fildes) si se simte o atmosfera pioasa. Cand la sfarsit ghida mi-a arata camera in care a murit San Juan De Dios, langa pat, in genunchi, rugandu-se (la varsta de 50 si ceva de ani), nu am putut sa nu fiu putin sarcastica si sa intreb: "Sunteti sigura ca nu suferea de nimic? ". Singurul lucru care mi-a placut a fost o capela construita dupa moartea acestuia (dar care poate fi admirata doar partial, printr-o fereastra de la etajul al doilea). In Plaza Nueva am hotarat sa servesc masa: un sandwich cu cascaval si jamon (desi cerusem unul cu omleta spaniola sau tortilla), o bere si paella din partea casei. Am iesit mai ieftin ca la Burger King: 5,30 euro. Era cald, in soare cam 20 de grade (la umbra 14). Pe drumul de intoarcere spre hotel am vazut la fereastra unei cladiri amenajata Nasterea lui Isus (atasez si poza).
A doua zi am luat autobuzul spre aeroport, iar cand am ajuns in Madrid am inceput sa simt deja ca sunt pe drumul spre casa. Nu m-a asteptat nici un scaun cu rotile (desi la dus m-au asteptat si cerusem pentru toate zborurile), a trebuit sa bag viteza deoarece aeroportul din Madrid e impartit in doua terminale (si trebuie bineinteles sa ajungi de la unul la celalalt cu trenul), iar poarta de imbarcare pentru Bucuresti este, natural, ultima. Iar dupa ce am ajuns in sfarsit, franta, cu 20 de minute inainte de imbarcare... am facut-o doar ca sa aflu ca avionul are o intarziere de 25 de minute (pe care nimeni nu se deranjase sa o treaca pe vreun afisaj cu zborurile). Avionul plecase cu intarziere din Romania... automat am si ajuns mai tarziu. Ati crede ca normal era sa puna un Boeing de 198 de locuri la burduf, nu? Va inselati. Logic este sa arunci oamenii direct in zapada si in -13 grade (nu de alta, dar sa simta ca " s-au intors acasa) ca sa ia autobuzele. Si in timp ce ne-am invartit prin tot aeroportul, sa observam ca un Wizz Air e bagat la burduf. Ca la noi!!!
Acestea fiind spuse, eu am revenit cu picioarele pe pamant brusc (de voie, de nevoie)... dar lasa ca vine Revelionul!!!
Va urez la toti cei care ati avut rabdare sa cititi review-ul pana la capat Sarbatori Fericite si... plimbare placuta prin Granada (daca ajungeti vreodata).
Trimis de lorelei34 in 22.12.12 11:57:30
10 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (lorelei34); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
10 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.
Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)
@webmaster13: Multumesc... este exact in ton cu articolul. Sarbatori Fericite!!!
@lorelei34: Am avut rabdare sa citesc review-ul pana la capat, desi am facut-o in doua reprize. Este impresionant periplul tau, de una singura, in Granada. Felicitari pentru curaj!
Iti doresc un an bun, cu sanatate si excursii cat mai frumoase!
@iulianic: Multumesc. Daca curaj nu e, nimic nu e. De patit poti pati orice, oriunde, in orice moment!!! Multumesc pt. urari. Sarbatori fericite si tie!!!
@lorelei34: Felicitări pentru curajul de a trăi în normalitate şi felicitări pentru excelentul review. Multă sănătate în continuare şi multe excursii.
@Michi: Multumesc mult pentru urari, asemenea si tie si familiei tale.
@lorelei34: Stiu ca review-ul este lung, dar am vrut sa ofer cat mai multe detalii ajutatoare viitorilor turisti prin Granada. Imi cer scuze pentru micile greseli de scriere a cuvintelor. Culmea e ca am verificat inainte articolul, dar sunt in perioada in care astept noua pereche de ochelari (asta a inceput sa nu mai functioneze bine).
Interesanta prezentare. Imi pare rau ptr faptul ca esti bolnava. Sunt socata sa aud de oameni bolnavi la varsta asta.Sanatatea este cea mai importanta, o stiu pe propria piele!!! Ce s -a intamplat? Doamne fereste!
@Alb: Scuze pt. raspunsul cu intarziere... dar nu mai primesc avertizari in casuta de mail. Pai, ce sa se intample: pe un fond genetic slab si suprasolicitare a coloanei, in 2005 mi-am rupt inelul fibros exterior de la nivelul L4-L5, intervenind banala hernie de disc. Care daca ar fi fost monitorizata, nu ar fi degenerat. Dar de... am dat peste o armata de doctori care si-au dat cu parerea toti ca e super-ok sa fac un copil!!!
Ca doar n-o sa renunt la "asa o bucurie"... din cauza careia, la un an si jumatate dupa nastere am paralizat. Noroc ca am dat peste o echipa extraordinara de doctori care m-au salvat, dar cu sechele. Adica ar fi trebuit sa-mi vad de viata mea linistita, cu ajutor exterior si fara sa muncesc. Cum in Romania nu e posibil asa ceva decat daca esti bogat, nu a fost cazul. Asa ca... dupa 4 ani am facut a doua operatie. Moment in care "m-am calmat" si m-am pensionat gradul III. Adica cu drept de munca 4 ore, ca din pensie doar (care a rezultat 392 ron dupa marirea punctului de pensie) nu se poate trai si creste si un copil. Toate cele bune.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jan.2024 Între maur şi creştin, o fascinaţie nemărginită: Granada — scris în 01.05.24 de irinad din TâRGOVIșTE - RECOMANDĂ
- Dec.2021 În Granada, alături de un român pe 2 Decembrie — scris în 09.01.22 de Marius 72 din MEDIAş [SB] - RECOMANDĂ
- Dec.2021 În Granada, alături de un român pe 1 Decembrie — scris în 02.01.22 de Marius 72 din MEDIAş [SB] - RECOMANDĂ
- Jun.2018 Granada, o superbă civilizație arabo-spaniolă — scris în 26.07.18 de simplegirl din CLUJ-NAPOCA - RECOMANDĂ
- Jun.2017 Granada - Spania — scris în 21.08.17 de melena din BRăILA - RECOMANDĂ
- May.2017 Granada - bijuteria magică a Andaluziei — scris în 15.06.17 de cami_dxb din DUBAI - RECOMANDĂ
- Jun.2014 Alhambra şi Albaicin, simbolurile Granadei — scris în 03.09.14 de iuliaen din BUCURESTI - RECOMANDĂ