Belt-Schutsloot, un Mini-Giethoorn autentic, o nouă Veneție verde - sat olandez pe ape cu gondole

TIPĂREȘTE

Am descoperit o nouă Veneție Verde -sat olandez pe ape în Overijssel, grădina Olandei

Belt -Schutsloot, un nou abonament secret, la 10 km de vestitul Giethoorn

Nu, nu mergem astăzi la Veneția, mergem cu o gondola în OVERIjssel, lângă mult lăudatul Giethoorn olandez, stați linistiti că nu-l mai ridic în slăvi, oglinda lui arhi - turistică mi-a dat bătăi de cap în vara lui 2016, e invadat de armatelele migratoare ce au venit aici cu mic și mare din China, Germania și alte țări... e cotropit ca pe vreme de război, semn că trompeta turistică a sunat prea tare, în materie de publicitate și mi-a stricat mie ploile liniștite ale vacanței, în locul unde eu vreau să-mi îngrop oasele.

Dragii mei mi-e dor deja de Olanda și de familion, sunt prea îmbătată la ora asta de frumusețea unor poze multicolore unice, pe care le scot din sacul turistic cu generozitate … nu au decât o singură vină, sunt seducătoare, cel puțin pentru mine.

Amintirile verii superbe în mijlocul naturii olandeze, îmi dau un pumn pe la spate să mă trezesc din reverie … pe final de an v-am pregătit o surpriză cu o nouă găselniță … cei ce ati citit articolul meu ,,Giethoorn, abonament anual la fericire, în Venetia verde’ (vezi impresii) ’, stiți deja că am semnat acolo condica de 51 de ori în două decenii de ,,activitate turistică ‘’, că m-a fericit cel de sus … dar abonamentul a expirat prin voința mea, am ratat vizita din motive de nervi și înghesuială maximă.

Vă descriu în premieră un sat rustic olandez desenat pe ape, nu ați auzit de el niciodată, sunt sigură … am fost acolo cu familia olandeză, pe care am împins-o de la spate, cu eternele mele bombăneli … de vină e o broșură turistică vârâtă pe sub ușă.

Am semnat superficial condica la Giethoorn, doar pe șosea

E luna august, sunt deja stresată de marile orașe olandeze, după cinci săptămîni de sejur, nu mai vreau muzee, lume multă, e musai să-mi înghit o nouă doză de frumos, vreau natura mamă, ce dacă sunt în Overissjel, vreau mlaștini, păsări, canale, trestie și stufăris, bărci multe și rațe să-mi măcăne pe la ureche, văcuțe dolofane cu ugerele grele și miros de bălegar.

,,Soro, eu plec la Giethoorn, să dau cu subsemnatul … cumnate, trage încă o linie pe usa de la garaj … 52 pe lujerul timpului, da mă duci cu mașina. ’’

,,Ce esti pe o ureche, e nebunie curată vara asta, se calcă lumea în picioare … pofta tu în cui … mai bine te duc io la Belt -Schusloot , la gondelvaart, nici noi nu fost acolo, e un sat dincolo de de Giethoorn, nu știu ce-i de capul lui, mergem seara la 8 …. plictiseală curată, dar m-ai căpiat. ’’

Si acum râd în barbă, doar el destinul meu turistic știa că voi ajunge în rai… ne-am reîntors în satul de pe ape și în altă zi, la lumina soarelui, că pe mine frumusetea lui idilică m-a dat gata … mi-am schimbat abonamentul, odata cu vârsta … vă jur că și la anul, tot acolo merg, că n-am bătut ultimul kilometru de potecă.

Trecem cu mașina prin Giethoorn de la sud la nord, imposibil să găsesti un loc de parcare, încetinim viteza, eu cu ochii pe la iahturi pe canale … o armată de turisti venea de pe laterale spre șoseaua națională, mărșăluind greoi pe poteci într-un șir indian infernal, mă cruceam și se cruceau și ai mei, cred că și Venetia era mai goală, mă întrebam pe unde era cazat atata puhoi de lume, toate campingurile erau full, rulotele olandezilor erau amplasate și pe marginea canalului la mare distanță de centrul istoric, era vacanța și pentru olandezi.

Zonă cu stufăriș și lacuri

Ajungem după 10 km într-o zonă pustie, izolată, eu cu ochii pe lacuri și stufăris și la stânga și la dreapta, unde doame iartă-mă mai e și cătunul astă, șoseaua rurală e destul de îngustă, în spatele nostru vin multe mașini, suntem opriți la un km distanță de sat de voluntarii olandezi ce dirijează circulatia rutieră … nu mai e loc de parcare în centru târgului … ancorăm mașina cu botul într-un șant, lângă trestii, mă pișcă un țânțar de picior... mamă ce romantic e locul …. mergem pe jos, în spatele olandezilor ce accelerează pasul rapid, sunt grupati pe familii, cred că vin din toată regiunea … am numărat deja cam 200 de persoane în fața noastră … cam 1000 erau deja la posturi pe malurile canalului, pe o potecă lungă, lungă și îngustă de un metru… că nu avem aici nici o stradă.

Belt -Schutsloot, o mică versiune a vecinului Giethoorn, cu 600 de locuitori

Acest sat e asezat scenic pe un canal de ape, fiind localizat în provincia nord estică centrală Overijssel , în Parcul national Weerribben -Wieden și aparține municipalității Steenwijkerland … el este situate la 3 km de micul Zwartsluis.

Parcul De Weeribben –Wieden, fondat în 1992, e o zonă unică în Europa de vest unde s-a extras turbă și cu o bogată istorie în tradiția tăietorilor de trestie. Wieden e lacul unde omul a modelat peisajul.

Satul pitoresc este rezultatul extragerii turbei în anii 1900, prin munca dârză a bravilor olandezi, din găurile secate au rezultat niște lacuri superbe din care au țâșnit Giethoorn, Blokzil (vezi impresii), ST. Jansklooster, Vollenhove, Zwartluis și altele mai mici.

Olandezii s-au luptat cu apa timp de secole, căutând solutii ingenioase pentru a scoate noi petece de pământ … există și alte sate în jurul acestui Giethoorn, cu puțini turisti, ascunse discret în parcul natural amintit, în spatele unei frumuseti liniștite.

Belt –Schusloot e așezat chiar în inima rezervației naturale, fiind înconjurat de stufăriș, șanturi, lacuri, la origine el a fost un canal săpat în prima jumătate a secolului 17.

Până în 1959, localitatea era accesibilă doar pe calea apei, el este compus din două sate pe ape ce s-au reunit, mica comunitate a fost mult timp izolată de restul lumii, ea este și astăzi o oază de serenitate, tulburată de mii de olandezi doar în trei zile, la mijlocul lunii august.

In 1840 satul avea 130 de locuitori ce supravietuiau din pescuit, extragerea turbei și după epuizarea resurselor s-a trecut la tăierea și vinderea stufului.

Astazi satul are 550 de locuitori, sub Giethoorn care are mai putin de 3000, în zonă există și o colonie de păsări rare, stuful recoltat acoperă casele localnicilor si este de calitate superioară.

Până în 1930 satul avea doar o potecă pentru bicicliști și pietoni, după 1959 s-a construit o șosea asfaltată între ape, slavă domnului, altfel eu nu mai ajungeam aici.

In 15 minute cu barca ajungi la Lacul Beulakerwyde …. fiecare familie are și o barcă, ea face parte integrantă din peisajul local, pe vremuri cojile astea de lemn, transportau vite, fân, stuf.

In cinstea bărcilor cu formă alungită si silentioase sătenii au creat în urmă cu 78 de ani, o procesiune simplă cu gondole, împodobite cu flori … astăzi festivalul a ajuns un eveniment național.

Portretul unui sat de vis, prin ochii mei

Ce am văzut eu în două zile în micul sat rustic, nepoluat …. un mod simplu de viață, frumusețe naturală la ea acasă, o fuziune perfectă a olandezului cu natura, ce –l înconjoară cu un brâu verde.

Zici că e rupt de lume, mergi pe o potecă lungă, nu stiu căt măsoară exact, am făcut cam un km până la biserica nouă ce sparge discret cerul olandez … la stânga și la dreapta canalului navigabil, admir încântată casele tipice acoperite cu stuf și grădinile ce-mi merg la suflet … e o liniște de mormânt, tulburată doar de câteva biciclete ale sătenilor ce merg spre case.

Ziua în amiaza mare mi se pare că tot satul doarme, cioc, cioc, e cineva acasă … îmi răspund două puștoaice ce joacă mingea într-o curte …. aici toată lumea se cunoaste cu toată lumea, casele sunt separate prin grădini … observ pe un mal, bărcile acostate și mici pontoane.

Bărci cu ceva turisti alunecă agale, lopătând duios pe canalul cenusiu, mă opresc într-un punct de marină ce se deschide mai târziu în fața unui lac … dacă la Giethoorn sunt 180 de poduri de lemn peste apă, aici numărul lor este redus cu mult … nu am avut posibilitatea să mă asez în ,,fotoliu de lemn’’așa că am pipăit satul cu piciorul.

Grădinile cu flori și aranjamente sunt mult mai bogate ca la vecinul celebru, nu e semn de economie, poate și datorită concursului anual din august, când juriul alege cea mai frumoasă gradină a satului …. le-am văzut și seara, iluminate feeric și ziua, grădinarii lor le fac manechiura cu mare dragoste.

Am fotografiat câteva curți, sunt multe case bogate ascunse și în spatele potecii principale, pe un drum paralel, pe care l-am depistat ulterior, acolo am parcat mașina a doua oară.

Nu există în sat decât un restaurant, se cheamă Belt … mare minune, era ocupat de 10 turisti, am staționat si noi pentru o înghețată, afară erau 28 de grade … dincolo în satul cu mare faimă și trafic turistic sunt o puzderie de terase si restaurante, arhipline vara … satul meu are doar un mic supermarket local.

Gondelvaart 2016 -satul e întors pe dos

Liniștea idilică și pacea absolută a satului sunt răsturnate total timp de trei zile, 10 000 de vizitatori vin aici cu mic si mare, la evenimentul anului, exact ca și la Giethoorn … începe Festivalul gondolelor, premierea lor de un juriu specializat și multe alte activități artistice … să vedeti acum poveste, trăită pe propria-mi piele.

12 august –orele 20-10.30 pm. -Spectacol magic pe apă cu 15 gondole de basm -5 euro, intrarea.

Gata, am ajuns pe poteca asfaltată, e încă lumină, mergem sute de oameni, unul în spatele altuia, mă țin de mână cu sorela, mă împinge un copilaș și mă duc spre o pantă spre canal, călcând pe iarba alunecoasă … pe partea dreaptă, pe unde circulăm casc gura la grădini si la olandezii ce au scos capul afară, în propria gradină, cu o sticlă de bere în mână … stau grupati și admiră procesiunea gondolelor uriase de 12-14 metri, ce defileaza pe canal.

Olandezii de pe malul opus sunt cei mai fericiti, turistii nu ajung in perimetrul lor privat, ei au peluze mari în fata caselor, mobilier și gradini cu hortensii uriașe, aș fi traversat un pod, dar nu e voie, s-a pus bariera.

Caut un punct sigur pentru tălpile mele, pe una bucățică de iarbă și strivesc sub adidași niște melci lipicioși … i-am făcut terci. :)

Incepe vraja defilării cu gondolele ce trebuie să ajunga la biserică, deplasarea devine imposibila, nimeni nu se calcă in picioare, pur si simplu nu mai e loc … fotografiez pe banda rulantă, în pozitii chinuite casele de pe bărcile uriașe … vai de picioarele mele, am stat nemiscată două ore, era să cad în apă căutând unghiuri mai bune, am prins luminile nocturne, fum si multe chestii tehnice, am ascultat muzica de toate genurile si l-am salutat pe Michael Jackson, ce a înviat în satul olandez.

15 grupuri de olandezi au construit timp de șase luni propriile lor gondole, cu propriile lor teme, lumini, tehnică și muzică live.

Au trecut prin fața ochilor trei tipuri de gondole, decorate ca în basme, eu recunosc că am ramas gură căscată … a fost risipă de creativitate.

Gondolele alegorice –grupul Cozy Drinkers a câștigat locul I cu tema Allo, Allo , cumnatul mi-a explicat într-o românească superbă, că tema gondolei e o aluzie la o comedie britanică cu 85 de episoade, readusă pe scenă în aer liber.

Alte grupuri alegorice au avut teme ciudate, Flautul celest, Turul canalelor Belt sau Wacky Races, curse trăznite, aluzie la niște filme de desene animate cu mașini.

Gondolele cu flori -Vergane Glory si Mama Natura, mi-au smuls zâmbete de fericire … i-am vazut pe Elvis Presley, Fred Mercury si Michael Jackson că sunt vii și trăiesc pe o insulă, căntă și dannsează.

Gondolele pentru tineret - Monopoly și Forța bombardamentului au captivat publicul prin originalitate și fortă.

,,Tata, a pornit razboiul? vreau acasă’’ … Het Bombardament e gondola premiată care face referire la anii 1940, cand Rotterdamul a fost distrus de bombardamente, într-un sfert de oră. 80 000 de oameni au rămas atunci fără case.

Evenimentul anului s-a încheiat cu un foc de artificii, nu mă întrebați cum am ajuns înapoi la locul de parcare, undeva într-un șanț … am traversat un pod metalic peste ape, am alunecat pe mâzgă și pe un melc melc codobelc și am căzut în fund, tărând după mine și o familie de olandezi, am râs ca nebunii, cu pantalonii rupți … noroc că aparatul foto îl pusesem în geantă.:(

Vizionare plăcută … ,,zâmbiți și fiți fericiti pentru o clipă’’!... sper să-mi votați pozele preferate și muncite în conditii de întuneric și pericol de alunecare. :)

Concluzie … Belt –Schusloot, vi se încurcă limba în gură dacă-l pronunțati în olandeză, e un sat în miniatură, e un mini –Giethoorn mult mai rustic, e autentic și în cursul anului duce lipsă de turiști, spre marea mea bucurie.

Rog un filmulet video:

https://www.youtube.com/watch?v=CCnTW5pFdpg

publicat 14 august 2016 -Fotografiemedia

---

VIZUALIZĂRI: 2269 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI