Botswana: Gaborone

TIPĂREȘTE

In cadrul calatoriei in Africa de Sud (prezentata intr-un review anterior), am decis intr-o zi sa vizitez si alta tara care sa intruneasca urmatoarele conditii:

- sa nu am nevoie de viza (ca cetatean roman) pentru a vizita acea tara;

- sa fie aproape de Africa de Sud;

- sa nu am nevoie de vaccinuri pentru a vizita acea tara;

- sa nu fie zona cu risc de malarie sau febra galbena;

- pretul biletului de avion sa fie accesibil si zborul sa fie direct din Johannesburg.

Astfel, desi m-a tentat foarte tare Zambia - Livingstone, pentru a vedea Cascada Victoria, pretul biletelor ajunsese mult prea mare (depasind pretul biletului de la Budapesta la Johannesburg de 450 euro), iar riscul de malarie era, de asemenea, maricel, plus ca exista zboruri direct din Europa, in caz ca ma voi hotari vreodata sa vad Cascada Victoria, astfel ca am ales Botswana.

Botswana este o tara relativ noua, in 2016, cand am vizitat-o, celebrand 50 de ani de independenta (pana atunci forma Protectoratul britanic Bechuanaland). Principalele limbi sunt engleza si setswana, dar mai exista peste 100 de alte limbi tribale si dialecte. Economia tarii se afla pe o panta ascendenta, ajungand chiar una dintre cele mai puternice din zona. Auzisem ca s-ar datora, in mare parte, conducatorilor foarte buni pe care ii are de un timp incoace.

Pentru a nu fi acuzat de vulgaritate, spun de la bun inceput ca totul graviteaza la ei in jurul cuvantului "pula", un adevarat leitmotiv, un substantiv pe care il divinizeaza, intrucat inseamna "ploaie", fenomen extrem de rar si celebrat cu multa bucurie, motiv pentru care si l-au pus pe stema, pe moneda nationala, in titulatura institutiilor, in sloganuri si in nenumarate opere artistice (am atasat cateva poze).

Zborul l-am avut cu Air Botswana (cea mai rudimentara companie cu care am zburat vreodata) de la Johannesburg la Gaborone, capitala lor, aflata aproape de granita cu Africa de Sud, la un pret de aproape 100 euro. Timpul zborului a fost de 1 ora dus, 1 ora intors, cu un interval intre dus si intors de aproximativ 5 ore, timp in care trebuia sa vizitez Gaborone-ul. Aeronava era una veche, de foarte mici dimensiuni (24 de locuri), daca ma ridicam in picioare, mai aveam aprox. 2 cm pana sa ating tavanul cu capul, iar tablele aripilor avionului scartaiau din toate incheieturile. Nu voi mai insista pe marginea aspectului exotic al zborului, mai fiind doar de remarcat ca stewardesele erau albe, cu trasaturi britanice, probabil refuzate la alte companii mai mari, inchizand aerul conditionat doar dupa 3 rugaminti si o amenintare si ca singurii pasageri din avion eram eu, vreo 2 albi rataciti si echipa de atletism a Botswanei, venita de la Olimpiada de la Rio cu escala la Johannesburg; de altfel, pareau o gasca foarte faina, glumind intre ei, razand si cantand.

Ajuns la aeroport ("Sir Seretse Khama"), am realizat ca acesta era mic si cochet, avand un bancomat, un restaurant, o posta, un magazin cu suveniruri, o firma de inchirieri autovehicule etc. - deci cate o chestie din tot ce trebuie. Inspectoarele vamale s-au uitat lung la mine, au dat telefoane sa se asigure ca cei din tara numita Romania n-au nevoie de viza pentru Botswana, semn ca eram o prezenta "exotica" pe acolo (probabil primul roman dupa multa vreme ce ajunge in Botswana). Dupa ce li s-a confirmat, mi-au dat sa completez o mica hartie cu "scopul si durata vizitei" si s-au mirat cand am afirmat ca merg in scop turistic, stau cateva ore si plec in aceeasi zi, dar au fost prietenoase si n-am avut nicio problema cu formalitatile.

Citisem pe internet ca nu prea exista transport public in Gaborone, astfel incat am luat cu mine o harta printata de pe Google Maps cu principalele obiective incercuite cu pixul (peste tot fac asta) si am mers la primul si singurul taximetrist gasit in aeroport. I-am aratat harta, i-am zis ca vreau sa ma duca sa vad toate obiectivele respective, sa ma dau jos cate 10-15 minute la fiecare, sa fac cateva poze, iar dupa ce le bifez toate, sa ma aduca inapoi la aeroport. Am negociat de la 200 la 150 de pule (cam 50 de lei, din cate tin minte) si mai puteam negocia, caci a acceptat pe loc propunerea mea, dar nu mi-am dat seama de puterea monedei locale.

Despre taximetrist, pot zice ca era un tip la vreo 35 de ani, imi povestea cu entuziasm tot felul despre Botswana, zicea sa imi mai indrum prietenii din Romania sa vina in Botswana si sa facem o afacere, ca ii duce el undeva in partea de Nord-Vest a tarii, unde este ceva delta foarte faina (probabil era vorba despre Okavango). M-a distrat ca tot drumul studia, se mira si imi lauda harta printata - am recurs la solutia asta pentru ca nu am gasit niciunde pe internet o varianta printabila a hartii Gaborone-ului, cum gasesc la alte orase. La sfarsit, i-am lasat-o si tare s-a bucurat.

Tot la sfarsit, a incercat sa pluseze la pret, vazandu-mi pulele din portofel. Evident ca l-am refuzat, zicandu-i ca noi convenisem la plecare un alt pret si bancnotele respective trebuie sa le fac cadou unor prieteni din Romania (i-am explicat ce si cum). De altfel, mi-a lasat numarul lui de telefon si mi-a zis sa-l dau si altor prieteni care ajung in Gaborone, sa-i plimbe si pe ei (ma gandeam "da, am o gramada de prieteni in Romania care vin in Botswana"). I-am mai trimis de cateva ori salutari din Romania pe Whatsapp (l-am trecut in agenda chiar asa - "Taxi Botswana"; daca aveti careva nevoie, vi-l dau :D).

Gaborone e un oras mai sigur si mai civilizat decat Johannesburg sau Pretoria, semanand putin, ca aspect, cu unele orase de la noi sau din Bulgaria (cel mai mult difera doar vegetatia). Obiectivele vizitate, in ordine cronologica, au fost:

1) Monumentul Celor 3 Digkosi - infatisandu-i pe cei 3 lideri care au contribuit la independenta Botswanei fata de Marea Britanie: Khama III, Sebele I si Bathoen I; cel care mi-a facut poze era ghid pentru un grup de vreo 5 persoane si m-a intrebat daca nu vreau sa merg cu ei, dar i-am refuzat, din cauza timpului;

2) centrul orasului - este o zona cu multe cladiri administrative (ministere, institute nationale) si de birouri (Central Business District); restul cartierelor sunt denumite "extensii" si sunt de ordinul zecilor;

3) Parlamentul + parcul aferent + statuia lui Sir Seretse Khama - principalul artizan al independentei Botswanei si primul lor presedinte; abia am gasit pe cineva sa-mi faca poza aici, majoritatea refuzand, pe motiv ca ar fi interzisa fotografierea Parlamentului (ma indoiesc);

4) Catedrala Catolica "Hristos Regele" - cu o arhitectura semanand mai degraba bisericilor cultelor neoprotestante de la noi;

Cum am mentionat, multi cunoscuti m-au rugat sa le aduc cate un exemplar din bancnota nationala, astfel ca la intoarcere, ultimele secvente amuzante ce le retin sunt eu cautand disperat sa schimb prin tot aeroportul bancnote de 50 si 100 de pule in bancnote de 10 pule, spre neintelegerea tuturor si eu facand check-in-ul, pentru ca apoi sa-mi dau seama ca e prea devreme si mai am timp sa mananc.

Profitand de numarul foarte redus de pasageri si de faptul ca angajatele de acolo deja ma stiau, m-am intors din zona "post-check-in" in zona "pre-check-in" si am mers la restaurant sa mananc. Mancarurile erau, in mare parte, cele occidentale, strecurandu-se pe ici-colo cate un burger cu carne de strut sau biltong-uri (fasii uscate si foarte tari) din carne de bivol african. Preturile, convertite din pule in lei, echivalau aproximativ cu preturile din tara noastra, un sandwich mare "cu de toate" (pe care abia l-am putut manca) situandu-se in jurul sumei de 20 lei.

Un aspect foarte important ar fi faptul ca am intrat pe telefon pe internet cat sa-mi anunt parintii ca sunt OK si sa dau 2 like-uri, consumand putin peste 1 MB din datele mobile (m-am gandit "cat poate fi? ") care m-a costat 70 lei!

CONCLUZIE: in Botswana nu prea merita vizitat Gaborone, o zona mult mai interesanta si mai "specifica" acestei tari parand a fi zona de Nord-Vest, cu delta Okavango si numeroasele rezervatii si parcuri naturale ce o inconjoara, zona deservita de Aeroportul Maun.

---

VIZUALIZĂRI: 3780 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI