ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 20.10.2019
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: Râmnicu Vâlcea
ÎNSCRIS: 21.02.16
STATUS: PRETOR
DATE SEJUR
APR-2019
DURATA: 5 zile
single

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat
CADRUL NATURAL:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat
DISTRACŢ. / RELAXARE:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
95.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 5 MIN

Back to the wild (Din nou în sălbăticie)

TIPĂREȘTE URM de aici

Călătoriile pe continentul rumenit de soare au o anumită magie a necunoscutului din a căror meandre oamenii încearcă să arunce o privire spre lumină, ca apoi să se refugieze în siguranța misticismului ancestral. De fapt, asiști la primii pași din copilăria umanității în care eroii sunt într-un continuu dialog cu lumea înconjurătoare, mereu plină de provocări.

La orele unei după amiezi de aprilie, soarele aproape că apusese, înmuind cerul în râuri de roșu, galben și violet. Timpul parcă se oprește din nou atunci când intri într-un perimetru compact al unui trib, cam la vreo treizeci de kilometri sud de Gabarone. Mă întâmpină câteva femei mai vârstnice îmbrăcate într-o ținută de sărbătoare, făcut parcă pentru un timp mai răcoros, cu eșarfe de lână de capră, în pătrățele albastre și albe, cu fuste din piele de empala, cu față tuciurie și ochii negri, luminoși. Ele aduc cu niște ursitoare ce urează bun venit turiștilor cu un tril de sunete păsărești în cascadă, întrerupte intermitent doar de de palma mâinii drepte.

Tribul Baharutse, este reprezentat de un imens babuin sculptat în piatră, mândria și actul lor de naștere în jurul acestui animal afectuos dar cu privirea vicleană. Jennifer îmi spusese că dragostea dintre om și animal a fost atât de mare, încât aceștia s-au cuibărit până la urmă nu numai în colibile oamenilor din trib, ci și în sufletlul acestora... babuinul devenise protectorul divin al celor vreo o sută de oamneni din toate subdiviziunile tribale.

Dar ce să vezi? Maimuța, animal de suflet și de prihană, rămâne tot maimuță. Când lucrurile mergea strună, bieții ei adulatori s-au trezit cu recoltele ciugulite înainte de termen și cu un val de foamete la orizont. Hop! Ce ne facem?! Cum adulația și mitologia trec tot prin stomac, lanțul de iubire a fost repede întrerupt iar vajnicele patrupede au fost alungate în deșert... însă, oamenii tribului păstrează recunoscători în suflet simbolul lor protector.

Ni se atrage atenția că un grup de chinezi ne așteaptă într-u rotondă acoperită cu stuf, cu bănci de lemn și cu o grămadă de vreascuri, gata să fie aprinse, la mijloc. Vine momentul când se prezintă șeful de trib, un bătrânel vioi, însoțit de trei soții, cam de vârstă mijlocie, și câteva femei mai în vârstă, care dau impresia că fac parte din grupul de protocol. Proaspăt convertiți la catolicism și cu o engleză aproape cursivă, cei din fața scaunului meu îmi dau senzația că s-ar afla între două lumi și că trăiesc un fel de prezent istoric.

Șeful de trib ne transmite că va face o incantație prin care va invoca spiritele morților... toți ochii se ațintesc asupra celui mai respectat personaj din trib și parcă s-ar auzi doar bătăile inimii... între timp, în jurul lui, se strecoară un corp de dansatori cu aspect mult mai săbatic, dar cu niște frumuseți cel puțin la fel de neîmblânzite, poate pentru a mări magia momentului... câteva au chipuri de prințese creole invitate la balul regelui, cu sprâncne în formă de aripi de pasăre și cu nasul a cărui contur desenează o ușoară curbă, ca o linie de caligrafie arabică... vând apoi cum șeful de trib scoate o batistuță unde se află câteva pătrățele din oasele morților, pătrățele pe care le aruncă pe rând, peste focul încins... două coloane gemene de fum ce degajă mirosuri stranii domnește peste încăpere preț de căteva minute...

În sfârșit, vestea cea mare: morții ne acceptă să stăm pentru un timp cam scurt în mijlocul tribului- vreo oră și jumătate (!). Apoi, next please, îmi spun în gând. Apuc să arunc o privire în jur, peste colibile construite cam după aceleași tehnici cu cele întâlnite la triburile din sudul Africii: lut, crengi, excremente de vacă, un stâlp la mijloc, o ferestruică mică pe stânga și un sertar implantat în interior.

Odată obținut acceptul spiritelor, putem trece la partea de inițiere în obiceiurile interne ale tribului. D-na Maggy, după numele de la botezul catolic, ne atrage atenția că și la ei, un bărbat harnic și familia lui trebuie să aibă cel puțin douăsprezece vite și cam tot atâtea capre pentru a aspira la o fată frumoasă din trib. Îmi permit să le sugerez că băieții ar putea găsi o soluție mult mai simplă, luată de la triburile Massai din Kenya. Adică, un bărbat adevărat să ucidă singur cu săgeata și cu mult meșteșug un leu, ca apoi să aibă acces la toate fetele din trib. Vestea provoacă un zumzet general, urmat de zâmbete cu o jumătate de gură la băieți dar cu mulltă veselie și râsete printre fete. Îmi dau seama că devin centrul atenției dar nu intuiesc încă întebarea capcană pe care mi-o pregătește d-na Maggy, reprezentatnta lor.

-Văd că ați umblat prin lume și aș dori să ne răspundeți sincer la o întrebare...

Îi promit că voi încerca dacă îmi va sta în putință.

-Vedeți, noi, cei din tribul Bakarutse, ținem mult la puritatea sângelui nostru și, prin urmare, permitem căsătoriile doar dintre oamenii tribului nostru. Ce părere aveți voi, în România și în Europa, despre aceste căsătorii menite să ne păsterze curățenia sângelui tribal?

Mailimu, dacă tăceai filosof rămâneai, reușesc să-mi spun, dar văd toți ochii ațintiți asupra mea.

-Vă mulțumesc pentru o întrebare atât de interesantă, mai trag eu de timp și tresar la gândul că-i pot vedea pe toți dansând în jurul meu, precum în Kenya. Vedeți, în Europa, asemenea obiceiuri se păstrează doar la marile case regale, pentru a-și păstra sângele albastru, adică sângele nobil al dinastiei. Deci, un prim răspuns ar fi că obiceiul este regal...

La auzirea cuvântului royal, fața tuturor oamenilor din trib se luminează.

-Dar așa cum se întâmplă și în Africa, câte bordeiuri, atâtea obiceiuri... subiectul este controversat și pe la noi...

Ptiu! Parcă aș fi trecut de un prim cerc de foc.

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de glcitizen in 20.10.19 20:13:20
Validat / Publicat: 20.10.19 20:52:35
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în AFRICA [alte locuri].

VIZUALIZĂRI: 427 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

2 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (glcitizen); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P06 Negru pe alb.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 29000 PMA (din 30 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

2 ecouri scrise, până acum

Yolanda [23.10.19 09:09:40] »

@glcitizen: interesante chipurile oamenilor din trib.

Spectacol, obiceiuri...

Mailimu, poti sa ne prezinti si hotelurile unde ai fost cazat în periplul african, cred ca a fost interesanta si partea asta?

glcitizen [23.10.19 20:25:16] »

@Yolanda: Multumesc, Yolanda. Mai tot timpul, mai ales când începeam o călătorie in Africa, aminteam cât de important este să-ți alegi un hotel de 4 stele, pentru a nu avea surprize. Acolo, siguranța este ridicată, igiena la fel, personalul drăguț și oaspeții cu ceva pretenții.

Voi fi mai atent la hotelurile din Namibia, curând.

Cele de până acuma au avut un standard normal, de 4 stele.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
2 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
glcitizen, Yolanda
Alte impresii din această RUBRICĂDescoperă Gaborone:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.044413089752197 sec
    ecranul dvs: 1 x 1